Abuzul copilului exista de cind lumea, ca rezultat al inegalitatii de forta si a dependentei fizice si emotionale dintre copil si adult. Nu pentru toti copiii insa copilaria este o perioada fericita si lipsita de griji si, de-a lungul timpului, au existat si exista copii agresati fizic si sexual, abuzati psihic, neglijati sau abandonati. Abia dupa 1960 aceasta problema a abuzului asupra copilului a intrat in atentia specialistilor, datorita efectelor sale asupra dezvoltarii copiilor si implicit asupra societatii. Organizatia Mondiala a Sanatatii recunoaste patru forme de abuz si maltratare a copilului: abuzul fizic, abuzul sexual, abuzul emotional si neglijarea. In opinia psihologului Florentina Cotoiu, nu numai agresarea fizica si sexuala a copilului este considerata abuz, prin prisma consecintelor, ci si cea psihica.
- In ce masura isi pun amprenta asupra vietii si personalitatii unui copil diversele forme de abuz, de la agresarea fizica, sexuala, la cea psihica?
- Un abuz fizic este vizibil si aproape totdeauna insotit de efecte psihologice care interfereaza cu dezvoltarea personalitatii copilului; abuzul emotional, insa, este mai frecvent si mai greu de vazut sau demonstrat. Abuzul fizic este cel care cauzeaza ranire fizica sau are un potential de vatamare corporala. Multi copii batuti ajung sa bata, sa agreseze, sa se razbune, sa nu asculte. Abuzul sexual este actul in care adultul foloseste copilul pentru propria placere sexuala. Abuzul emotional se refera la amenintari cu pedepse, cu parasirea, la denigrare si intimidare, la respingere si la alte forme de comportament ostil fata de copil. Neglijarea are in vedere esecul parintelui in a oferi conditii de dezvoltare, educatie, hranire si adapost, atunci cind are posibilitatea sa o faca; nu se refera la cazurile in care parintii nu au posibilitatea sa ofere aceste conditii, ci la aceia care pot si nu vor.
- De la ce virste s-au inregistrat primele abuzuri asupra copiilor?
- Abuzul poate interveni chiar de la nastere, in afara cazurilor extreme in care mamele isi ucid copiii sau in care-i abandoneaza stiind ca nu vor supravietui. Exista violente de tipul zgiltiirii si a lovirii de corpuri dure, a trintirii copiilor, avind ca rezultat daune fizice si psihice severe (contuzii, fracturi, hemoragii ale organelor interne sau cerebrale). Un copil foarte mic, sugar, nu se poate plinge de rele tratamente, de aceea efectele asupra sanatatii lor sint evidente cind deja este prea tirziu. Exista cazuri (si au existat si in judetul nostru) cind sugarii au murit ca urmare a furiei parintilor deranjati de plinsul copiilor. Vulnerabili la agresiune sint si copiii cu handicap fizic si psihic. Am remarcat, insa, faptul ca foarte multi parinti cu copii cu handicap sever sau grav manifesta o grija deosebita fata de copiii lor, indiferent de nivelul economic sau educational pe care acesti oameni il au.
"Abuzul emotional este cel mai frecvent"
- Violenta fizica este mai des intilnita decit celelalte forme de agresiune?
- Copilul batut este usor de observat: are vinatai, zgirieturi, fracturi, traumatisme craniene etc. totdeauna abuzul fizic este insotit de cel emotional. Pentru un copil, parintii sau persoanele care-l ingrijesc reprezinta suprema protectie, cei care trebuie sa ofere mingiiere, dragoste, securitate. Or, loviturile care provoaca durere si frica contravin senzatiilor de placere pe care ar trebui sa le provoace vocea si mina celui care ingrijeste. Abuzul emotional este, insa, cel mai frecvent si mai greu de observat, dar cu daune pentru toata viata. Agresiunea emotionala afecteaza iremediabil dezvoltarea personalitatii copilului si este cu atit mai periculoasa cu cit este mai greu de descoperit si de remediat. Cel mai adesea nici agresorul nu realizeaza periculozitatea comportamentului sau efectele lui asupra formarii copilului. Este vorba despre amenintari, tipete, jigniri, lezari ale demnitatii copilului, punerea lui in situatii ambigui si nesigure etc. Efectele agresarii emotionale sint in functie de structura psihica cu care s-a nascut copilul si de virsta de la care a fost agresat; un copil sensibil, temator si nesigur va deveni si mai nesigur, va manifesta esecuri scolare si de socializare. Va deveni un izolat, un deprimat sau va dezvolta boli psihice grave. Un copil mai activ din fire, mai hotarit sau mai dominator va fi un candidat cu sanse mari la tulburari de comportament sau acte antisociale.
"Copilul poate refuza sa mearga acolo unde nu este respectat"
- Ce parere aveti despre situatiile in care invatatorii sau profesorii isi pierd cumpatul in fata clasei, tipa sau lovesc elevii, devastindu-i emotional?
- Daca in celelalte forme de abuz parintii detin locul principal, in cel emotional intervin si cadrele didactice, cele mai importante in educarea si formarea copiilor dupa parinti si familie. Din pacate se intilnesc din ce in ce mai multi invatatori si profesori care-si pierd cumpatul, tipa la copii, ii jignesc, ii fac de ris in fata clasei, ii ameninta si, uneori, chiar ii lovesc. Se ajunge astfel, uneori, la esec scolar si chiar abandon. Copilul poate refuza sa mearga acolo unde nu este respectat sau unde evolutia ii este pusa in pericol.
- In ceea ce priveste abuzul sexual, in ce conditii acesta este descoperit de catre familie si care este reactia victimelor fata de cei care le-au marcat existenta?
- In cazul abuzului sexual, din ce in ce mai frecvent in ultimii ani, acesta se descopera mai usor la copiii mici care dezvaluie in joc sau conversatie ceea ce au patit sau care prezinta leziuni ale organelor genitale si din ce in ce mai greu la cei mai mari, care tac de frica sau de rusine. Acestia, insa, prezinta adesea tulburari emotionale si de comportament (depresie, teama, nervozitate, izolare, dezinteres scolar, neascultare etc.). Destul de putini copii de peste 9-10 ani agresati sexual s-au plins spontan de aceasta problema; cel mai adesea se tem din cauza amenintarilor agresorilor sau se simt vinovati si se tem ca vor fi pedepsiti pentru ceva de care nu se fac responsabili.
"Unii parinti au asteptari nerealiste de la copiii lor"
- Tot forme de abuz sint considerate si impingerea copilului spre cersetorie, mutilarea sau neglijarea acestuia pentru a stirni mila, folosirea copiilor la munci fizice grele, impiedicarea accesului copiilor la educatie. Ce ne puteti spune despre aceste comportamente fata de cei mici?
- In ceea ce priveste cauzele care determina aceste comportamente aberante ale adultului, pe plan local primeaza personalitatea si felul de a fi al parintilor. Cei care-si abuzeaza copilul au o stima de sine redusa, probleme in controlul impulsurilor, probleme de sanatate mentala (boli psihice, handicapuri fizice si mentale), comportamente antisociale sau sint ei insisi fosti copii agresati. Alti parinti au asteptari nerealiste cu privire la copilul lor si cind acesta nu se ridica la inaltimea pretentiilor, il pedepsesc fara rost. Abuzul de alcool creste si el riscul agresarii si neglijarii copiilor. O forma particulara de abuz este asistarea copilului la certurile si bataile dintre parinti. Chiar daca nu sint implicati direct, efectul a ceea ce vad sau aud este puternic perturbator si creeaza confuzie si nesiguranta. Adesea, violenta asupra copiilor este insotita sau se combina cu violenta asupra mamei sau si a bunicilor, adica a persoanelor "slabe" din familie. Abia pe locul trei s-ar situa saracia. Am intilnit parinti nevoiasi, adesea ei insisi bolnavi si neputinciosi care se purtau admirabil cu copiii lor, cu instincte parentale care suplineau si lipsurile materiale si lipsa unei educatii academice. Este adevarat, insa, ca multi copii agresati fizic si sexual provin din familii defavorizate economic si implicit educational.
- In ce masura isi pun amprenta asupra vietii si personalitatii unui copil diversele forme de abuz, de la agresarea fizica, sexuala, la cea psihica?
- Un abuz fizic este vizibil si aproape totdeauna insotit de efecte psihologice care interfereaza cu dezvoltarea personalitatii copilului; abuzul emotional, insa, este mai frecvent si mai greu de vazut sau demonstrat. Abuzul fizic este cel care cauzeaza ranire fizica sau are un potential de vatamare corporala. Multi copii batuti ajung sa bata, sa agreseze, sa se razbune, sa nu asculte. Abuzul sexual este actul in care adultul foloseste copilul pentru propria placere sexuala. Abuzul emotional se refera la amenintari cu pedepse, cu parasirea, la denigrare si intimidare, la respingere si la alte forme de comportament ostil fata de copil. Neglijarea are in vedere esecul parintelui in a oferi conditii de dezvoltare, educatie, hranire si adapost, atunci cind are posibilitatea sa o faca; nu se refera la cazurile in care parintii nu au posibilitatea sa ofere aceste conditii, ci la aceia care pot si nu vor.
- De la ce virste s-au inregistrat primele abuzuri asupra copiilor?
- Abuzul poate interveni chiar de la nastere, in afara cazurilor extreme in care mamele isi ucid copiii sau in care-i abandoneaza stiind ca nu vor supravietui. Exista violente de tipul zgiltiirii si a lovirii de corpuri dure, a trintirii copiilor, avind ca rezultat daune fizice si psihice severe (contuzii, fracturi, hemoragii ale organelor interne sau cerebrale). Un copil foarte mic, sugar, nu se poate plinge de rele tratamente, de aceea efectele asupra sanatatii lor sint evidente cind deja este prea tirziu. Exista cazuri (si au existat si in judetul nostru) cind sugarii au murit ca urmare a furiei parintilor deranjati de plinsul copiilor. Vulnerabili la agresiune sint si copiii cu handicap fizic si psihic. Am remarcat, insa, faptul ca foarte multi parinti cu copii cu handicap sever sau grav manifesta o grija deosebita fata de copiii lor, indiferent de nivelul economic sau educational pe care acesti oameni il au.
"Abuzul emotional este cel mai frecvent"
- Violenta fizica este mai des intilnita decit celelalte forme de agresiune?
- Copilul batut este usor de observat: are vinatai, zgirieturi, fracturi, traumatisme craniene etc. totdeauna abuzul fizic este insotit de cel emotional. Pentru un copil, parintii sau persoanele care-l ingrijesc reprezinta suprema protectie, cei care trebuie sa ofere mingiiere, dragoste, securitate. Or, loviturile care provoaca durere si frica contravin senzatiilor de placere pe care ar trebui sa le provoace vocea si mina celui care ingrijeste. Abuzul emotional este, insa, cel mai frecvent si mai greu de observat, dar cu daune pentru toata viata. Agresiunea emotionala afecteaza iremediabil dezvoltarea personalitatii copilului si este cu atit mai periculoasa cu cit este mai greu de descoperit si de remediat. Cel mai adesea nici agresorul nu realizeaza periculozitatea comportamentului sau efectele lui asupra formarii copilului. Este vorba despre amenintari, tipete, jigniri, lezari ale demnitatii copilului, punerea lui in situatii ambigui si nesigure etc. Efectele agresarii emotionale sint in functie de structura psihica cu care s-a nascut copilul si de virsta de la care a fost agresat; un copil sensibil, temator si nesigur va deveni si mai nesigur, va manifesta esecuri scolare si de socializare. Va deveni un izolat, un deprimat sau va dezvolta boli psihice grave. Un copil mai activ din fire, mai hotarit sau mai dominator va fi un candidat cu sanse mari la tulburari de comportament sau acte antisociale.
"Copilul poate refuza sa mearga acolo unde nu este respectat"
- Ce parere aveti despre situatiile in care invatatorii sau profesorii isi pierd cumpatul in fata clasei, tipa sau lovesc elevii, devastindu-i emotional?
- Daca in celelalte forme de abuz parintii detin locul principal, in cel emotional intervin si cadrele didactice, cele mai importante in educarea si formarea copiilor dupa parinti si familie. Din pacate se intilnesc din ce in ce mai multi invatatori si profesori care-si pierd cumpatul, tipa la copii, ii jignesc, ii fac de ris in fata clasei, ii ameninta si, uneori, chiar ii lovesc. Se ajunge astfel, uneori, la esec scolar si chiar abandon. Copilul poate refuza sa mearga acolo unde nu este respectat sau unde evolutia ii este pusa in pericol.
- In ceea ce priveste abuzul sexual, in ce conditii acesta este descoperit de catre familie si care este reactia victimelor fata de cei care le-au marcat existenta?
- In cazul abuzului sexual, din ce in ce mai frecvent in ultimii ani, acesta se descopera mai usor la copiii mici care dezvaluie in joc sau conversatie ceea ce au patit sau care prezinta leziuni ale organelor genitale si din ce in ce mai greu la cei mai mari, care tac de frica sau de rusine. Acestia, insa, prezinta adesea tulburari emotionale si de comportament (depresie, teama, nervozitate, izolare, dezinteres scolar, neascultare etc.). Destul de putini copii de peste 9-10 ani agresati sexual s-au plins spontan de aceasta problema; cel mai adesea se tem din cauza amenintarilor agresorilor sau se simt vinovati si se tem ca vor fi pedepsiti pentru ceva de care nu se fac responsabili.
"Unii parinti au asteptari nerealiste de la copiii lor"
- Tot forme de abuz sint considerate si impingerea copilului spre cersetorie, mutilarea sau neglijarea acestuia pentru a stirni mila, folosirea copiilor la munci fizice grele, impiedicarea accesului copiilor la educatie. Ce ne puteti spune despre aceste comportamente fata de cei mici?
- In ceea ce priveste cauzele care determina aceste comportamente aberante ale adultului, pe plan local primeaza personalitatea si felul de a fi al parintilor. Cei care-si abuzeaza copilul au o stima de sine redusa, probleme in controlul impulsurilor, probleme de sanatate mentala (boli psihice, handicapuri fizice si mentale), comportamente antisociale sau sint ei insisi fosti copii agresati. Alti parinti au asteptari nerealiste cu privire la copilul lor si cind acesta nu se ridica la inaltimea pretentiilor, il pedepsesc fara rost. Abuzul de alcool creste si el riscul agresarii si neglijarii copiilor. O forma particulara de abuz este asistarea copilului la certurile si bataile dintre parinti. Chiar daca nu sint implicati direct, efectul a ceea ce vad sau aud este puternic perturbator si creeaza confuzie si nesiguranta. Adesea, violenta asupra copiilor este insotita sau se combina cu violenta asupra mamei sau si a bunicilor, adica a persoanelor "slabe" din familie. Abia pe locul trei s-ar situa saracia. Am intilnit parinti nevoiasi, adesea ei insisi bolnavi si neputinciosi care se purtau admirabil cu copiii lor, cu instincte parentale care suplineau si lipsurile materiale si lipsa unei educatii academice. Este adevarat, insa, ca multi copii agresati fizic si sexual provin din familii defavorizate economic si implicit educational.
