În 1989, România dispunea de peste 3 milioane de hectare amenajate pentru irigaţii, iar pe mai bine de 2 milioane de ha se executau lucrări pentru combaterea eroziunii solului. În primii ani de democraţie, sistemul de îmbunătăţiri funciare a fost aproape devastat, mii de hectare de amenajări fiind distruse prin furturi sau vandalizări. În prezent, abia dacă se mai pot iriga, la nivel naţional, vreo 500 de mii de hectare, şi acestea cu costuri uriaşe. Inconştienţa acelor ani se plăteşte scump acum, la fel de scump cum se plăteşte şi inconştienţa cu care ani la rând am decimat pădurile. Iar lucrurile acestea se resimt acut şi în verile toride şi secetoase, dar şi în primăverile şi toamnele capricioase sau în iernile tot mai lungi şi mai grele. Iar primii care le resimt sunt agricultorii, ajunşi în situaţia de a privi aproape neputincioşi cum se alege praful de munca lor, culturile suferă, iar terenurile se degradează.
Jumătate din suprafaţa judeţului, în pericol
Judeţul Brăila este în pericol de degradare, cu precădere pe două zone foarte sensibile, respectiv pe cele 68.000 ha de soluri sărăturate, grupate în Lunca Inferioară a Siretului, Lunca Dunării, Lunca Călmăţuiului, Valea Iencii şi în jurul lacurilor sărate din judeţ, şi pe cele circa 40.000 ha acoperite cu soluri nisipoase, din care 24.000 ha sunt nisipuri zburătoare, concentrate în două zone: Berteşti - Spiru Haret - Însurăţei - Zăvoaia - Ulmu - Jugureanu - Cireşu şi Rîmnicelu - Movila Miresii - Gemenele. O altă zonă cu probleme este reprezentată de cele circa 20.000 ha situate în partea de sud a Insulei Mari a Brăilei, o zonă atât de critică, încât nici măcar arendaşul "TCE 3 Brazi" nu se încumetă să investească în reabilitarea sistemului de irigaţii.
În toate aceste perimetre - trag semnalul de alarmă specialiştii - dacă nu se iau măsuri concrete şi urgente, degradările vor fi ireversibile. De aceea, susţin ei, irigaţiile în Bărăgan nu sunt un moft, sunt o necesitate. Ba chiar, pentru unele zone din judeţul nostru sunt vitale. În ediţia de ieri v-am prezentat situaţia generală existentă la nivelul judeţului şi problemele cu care se confruntă udătorii. Astăzi vă prezentăm punctul vedere al primarilor brăileni, dar şi propunerile lor de măsuri menite a îmbunătăţi situaţia, pe care, unanim de acord, o consideră extrem de critică. Precizăm că întrebările au fost adresate tuturor primăriilor din judeţ, dar numai jumătate au răspuns.
Se udă "nimic"
La Berteşti, din cele peste 5.000 ha de care dispune comuna, anul trecut s-au irigat doar 500. "Preţul apei este exagerat", consideră primarul Costel Capbun (PNL). La Dudeşti, mai dramatic. Cu peste 10.000 ha amenajate aproape integral la irigaţii, s-au aplicat udări pe "0 ha". Primarul Marian Bocănel (PSD) susţine că a fost imposibil pentru sătenii săi să suporte integral costurile uriaşe, în jur de 800 lei/ha. Situaţie dezastruoasă şi la Gemenele. Asta deşi cele 3.690 ha de care dispune comuna apar în evidenţe ca fiind integral amenajate. Însă, primarul Petrică Calu (PSD) ne-a explicat că e vorba de amenajare cu "canale deschise" din care până în 1990, sătenii trăgeau apa cu motopompe. După '90 oamenii au vândut motopompele, iar de udat se udă "nimic". Complicat şi la Jirlău, unde s-au aplicat udări pe doar 10% din suprafaţa totală. Şi asta cu costuri uriaşe. Dar oamenii au acceptat, a spus primarul Rică Ţuţulan (PDL), "legume fără apă nu se poate".
Trecând în Insula Mare, primarii ne-au explicat că, în afară de ce irigă arendaşul, în rest este pârjol. Nici măcar unul din cetăţenii celor două comune din Baltă nu şi-a permis să irige. Nicolae Niţescu (PDL), primarul de la Măraşu, este dezamăgit: "Pe terenul ce se află în proprietatea persoanelor fizice nu mai există sistem de irigaţii". Cu alte cuvinte, şi dacă ar fi vrut, localnicii tot nu ar fi avut cum să ude, pe zona de sud a Insulei, sistemul fiind complet distrus.
"Pe sud este o suparafaţă de vreo 19.000 ha, nefuncţională din 1993. Nici IMB nu iriga acolo", a precizat Alfredo Vasile Pascale, director regional al Administraţiei Naţionale a Îmbunătăţirilor Funciare (ANIF) - Sucursala Teritorială Argeş - Ialomiţa - Siret.
"Anul trecut ne-au salvat ploile"
Anul trecut, primul în care agriculturorii nu au mai beneficiat de subvenţii pentru irigaţii, ploile au fost salvarea locuitorilor satelor deservite de Sistemul Măxineni, respectiv: Maxineni - Rîmnicelu, Salcia Tudor - Racoviţa, Scorţaru Nou - Gradiştea, Măicăneşti (judeţul Vrancea), în total peste 40.000 ha, jumătate cu sistem funcţional. "La noi s-au contractat circa 10.000 ha, dar nu s-a udat pentru că a plouat", ne-a informat primarul Măxineniului, Mihai Ruse (PSD). Totodată el s-a arătat complet nemulţumit de actuala politică: "Cu preţuri exagerat de mari, fără subvenţii, fără echipamente pentru udare şi cu o energie extrem de scumpă, pentru ţărani irigaţiile sunt un lux pe care foarte puţini şi-l permit".
Situaţie critică şi la Mircea Vodă. Cu o suprafaţă arabilă de aproape 10.000 ha, în comună nu s-a udat deloc. Primarul Alexandru Moşeşcu (PNL) este revoltat, "de ani de zile nu s-a investit 1 leu în zonă, astfel încât acum niciun hectar nu are sistem de irigaţii funcţional". El consideră că sistemele puse în conservare ar trebui redate circuitului, ca să se poată permite înfiinţarea de OUAI şi, foarte important, să se calculeze un preţ mediu la hectar, pentru tot judeţul pentru că, la urma urmei, pe piaţă preţurile produselor sunt aceleaşi.
Şi Movila Miresii, un bazin legumicol consacrat, se confruntă de ani de zile cu grave probleme. Costul ridicat al serviciilor, nerespectarea termenelor de livrare a apei, tarifele diferenţiate (la Movila apa este de 7 ori mai scumpă decât în satele de pe malul Dunării, spune primarul Dumitru Panţuru - PSD), o reţea de distribuţie complet depăşită (motiv pentru care agricultorii sunt obligaţi să suporte şi costurile enorme ale pierderilor din reţea), sunt probleme imposibil de depăşit de ţăranii care şi aşa fac eforturi uriaşe ca să nu-şi lase pământul de izbelişte.
La Râmnicelu, anul trecut s-au udat 1.200 ha, dintr-un total de aproape 6.500. Extrem de puţin, consideră primarul Lucian Chiru (PSD). "Nici nu ai cum altfel, când lucrezi cu un sistem învechit, depăşit, mare parte nefuncţional, cu canale colmatate, ţevi, motoare, pompe extrem de vechi şi cu o energie electrică enorm de scumpă. Îmbunătăţirea accesului organizaţiilor utilizatorilor de apă la fonduri europene pentru modernizarea instalaţiilor, prin acordarea de garanţii guvernamentale pentru asigurarea cofinanţării proiectelor, scăderea birocraţiei şi simplificarea formularisticii ar fi de real ajutor pentru agricultori", a spus Chiru.
În schimb, la Romanu s-au aplicat udări pe doar 850 ha, din aproape 6.000. Îngrijorat de situaţie, primarul Dumitru Vasilache (PSD) susţine că situaţia nu se va îmbunătăţi atât timp cât statul nu se va implica în refacerea sistemului, acolo unde e distrus, şi modernizarea celui încă funcţional. În plus, el crede că e nevoie urgentă de alocarea de fonduri pentru achiziţionarea echipamentelor de udare.
Tot costurile exagerate au fost cauza pentru care anul trecut, la Scorţaru Nou, nu s-a udat nici măcar un hectar. Asta deşi pe raza comunei peste 7.600 ha din cele aproape 8.100 au sistemul funcţional. "La Scorţaru Nou, costul irigării unui hectar ajunge la aproximativ 800 lei. Enorm. Dacă mai adăugăm şi forţa de muncă, se ajunge la 950 - 1.000 lei/ha. Şi aceasta este numai suma pentru irigat. Dacă adăugăm şi banii pentru achiziţia de seminţe, arat, discuit, semănat, la ce sumă se poate ridica valoarea unui hectar lucrat?!, întreabă, retoric, primarul Gheorghe Chivereanu (PNL).
"Localnicii care îşi lucrează singuri pământul sunt excluşi din sistem"
În general, anul trecut, la Stăncuţa, s-a irigat. Primarul Nicu Turcu (PSD) nu este mulţumit însă: "Marea problemă, excluderea din sistem a cetăţenilor cu suprafeţe mai mici de teren, în general localnicii care îşi lucrează singuri pământul şi care nu fac parte din OUAI. Arendaşii au luat în general teren de la orăşeni, aşezat în zone mai accesibile pentru irigaţii, pentru ca investiţia lor în refacerea sistemului să fie suportabilă ca şi cost. Iar cei care nu-s în OUAI, chiar nu-şi pot permite. Ce cred eu? Să se refacă sistemul pe banii statului, iar subvenţiile să se dea direcţionat. Deci, nu bani la om, că la câte probleme are fiecare, banii pot ajunge în altă parte. E clar că avem nevoie de ajutor, nu ne comparăm cu ţările europene. Noi suntem la început, nu avem infrastructură şi să pui ţăranul să îşi refacă singur sistemul de irigaţii, după ce ani de zile ai închis ochii şi l-ai lăsat de izbelişte, e greu".
Dezastru - este cuvântul prin care descrie situaţia şi primarul de la Surdila Greci, Ionel Meiroşu (PDL). În zonă sistemul este complet distrus, din cele aproape 6.500 ha nici măcar pe unul sistemul nu e funcţional. "Este complet distrus, suntem într-o situaţie critică pentru că avem nevoie de apă", confirmă Meiroşu.
"Oamenii trebuie să suporte şi pierderile din reţea"
Un pic mai bine la Tudor Vladimirescu, unde anul trecut s-au irigat 750 ha din aproape 6.000. Dar..."Instalaţia este învechită, pierderile sunt mari, oamenii nu-şi pot permite să suporte şi costul apei, dar şi pierderile enorme din reţea", consideră primarul Vasile Constantin (PSD).
Proporţie asemănătoare şi la Vădeni, comună în care s-au irigat 1.000 ha din peste 11.000. Şi asta, spune primăriţa Stanca Coman (PSD), pentru că nu-s funcţionale staţiile de pompare: "Marea problemă, lipsa sistemului de irigaţii. Este nevoie urgent de implicarea statului în refacerea lui, pentru că, dacă societăţile mai udă cât de cât, cetăţenii deloc. E şi foarte scump, nu-şi pot permite. Să ne ferească Dumnezeu de veri secetoase!".
Singura zonă în care anul acesta apa de irigaţii a ajuns deja este cea a Vişaniului. Sătenii au udat şi anul trecut, dar, la acest moment, îngroaşă rândurile marilor datorinici la ANIF. "Prea bine nu e nici la Vişani, apa atinge costuri uluitoare în zonă. Foarte, foarte scump, dar chiar şi aşa oamenii irigă, principala cultură fiind legumele", a subliniat primarul Neagu Caraman (PSD). Nemulţumit peste măsură de situaţia în care au ajuns sătenii, el vine şi cu o propunere "bombă": "Pentru salvarea irigaţiilor, e necesară desfiinţarea OUAI-urilor şi revenirea la vechea formulă de organizare, sub coordonarea ANIF".
Ideea nu este însă împărtăşită de colegii lui. Ei susţin în unanimitate că sprijinirea OUAI-urilor, prin negocierea preţului energiei electrice, concomitent cu investirea de către stat a unor sume consistente, menite a pune pe picioare amenajările în care sistemul este complet distrus şi modernizarea capitală în zonele în care pierderile în reţea sunt foarte mari (ating şi 60%), sunt singurele modalităţi prin care irigaţiile pot fi salvate de la pieire.
