Încă o dată, Bernie Ecclestone, marele trezorier al Formulei 1, a căzut în picioare: procesul său de corupţie, deschis în aprilie de tribunalul din Munchen, s-a încheiat printr-o promisiune de plată a 100 milioane de dolari (75 milioane de euro).
Va fi cea mai mare sumă virată vreodată justiţiei germane de un şef de întreprindere pentru a obţine o achitare. Numai că omul care girează Formula One Management (FOM) şi care va împlini 84 de ani în octombrie nu este un patron ca oricare: "Mr. E" este, în acelaşi timp, personaj de roman, de cinema şi de desene animate, un miliardar fără repere de comparaţie, care a făcut totul singur, ca pe vremuri, scrie agerpres.ro.
Fosta soţie i-a luat 1 miliard
Averea sa este imposibil de estimat, dar se apropie de 4 miliarde de dolari, potrivit revistei americane Forbes. Iar aceasta în pofida divorţului de sârboaica Slavica, cu care a petrecut 25 de ani şi care a recuperat 1 miliard, prin înţelegere, iar ca bonus şi circuitul francez Paul Ricard HTTT, în departamentul Var, atunci când s-au separat, în 2009.
Apoi, Bernie a sedus-o pe Fabiana Flosi, o braziliancă aflată la vârsta la care i-ar putea fi fiică, cu care s-a căsătorit în 2012. Şi a şi continuat să conducă F1, negociind contracte mirifice, cu noi parteneri de înalt nivel (Emirates, Rolex etc), întrucât iubeşte la nebunie să negocieze, dar mai ales să semneze. Ca atunci când era un tânăr, dar obscur vânzător de maşini de ocazie în anii 60.
Pentru el, munca este un drog, tot ce vrea este să poată continua să muncească. Mai mult decât banii pe care îi câştigă, în sume imense, fără, însă, să cheltuiască ostentativ. Bani de care au profitat din plin cele 3 soţii, cele 3 fiice, mai ales Tamara, cea mai mână spartă. "Bernie", însă, nu şi-a cumpărat niciodată nici iaht, nici avion privat.
„El a construit Formula 1"
"El este cel care a construit Formula 1 timp de 3 decenii. şi este singurul care ştie tot, business-ul, problemele echipelor, are totul în cap. El a făcut legătura dintre echipe şi investitori", a reacţionat Niki Lauda, triplu campion mondial de F1 şi conducător la Mercedes-AMG, la anunţul că un acord cu justiţia germană este iminent.
În procesul de la Munchen Ecclestone este acuzat că a dat mită 44 milioane de dolari, în 2006 şi 2007, unui bancher german, Gerhard Gribkowsky, pentru a permite vânzarea drepturilor F1, care erau deţinute de o bancă bavareză de stat, Bayern LB, transmiterea drepturilor făcându-se către fondul de investiţii CVC Capital Parteners. Acord care a avut momentul de vârf, dar şi cel prin care a deschis ochii organelor de anchetă, în anul 2000, când Ecclestone l-a prelungit cu 100 de ani. Deşi, iniţial era semnat pe 15 ani. Cu o mană cerească dată Federaţiei Internaţionale de Automobilism, căreia i-a pus pe masă 360 milioane de dolari, britanicul şi-a asigurat gestiunea F1 până în sezonul... 2110! Afacerea secolului, fără echivalent în sport, dar începută cu 44 milioane de dolari mită, şi continuată, acum, după toate semnele venite din capitala Bavariei, printr-o "donaţie" către justiţie de 100 milioane de dolari.
Record pentru justiţia germană
Suma pe care Bernie Ecclestone a fost de acord să o plătească în schimbul achitării sale în procesul de corupţie în care era judecat, la Munchen, reprezintă un record privind înţelegerile de acest fel, obişnuite în Germania.
Banii pe care Ecclestone s-a angajat să-i plătească depăşesc cu mult cele 3,2 milioane de euro achitate, în 2006, de un fost CEO al Deutsche Bank, Josef Ackerman, pentru a scăpa de acuzaţiile de abuz de încredere cu circumstanţe agravante, sumă care reprezenta precedentul record în Germania.
Fostul cancelar Helmut Kohl, acuzat de deturnare de fonduri din Uniunea Creştin-Democrată (CDU), a acceptat să plătească 300.000 de mărci (circa 150.000 de euro) pentru a pune capăt procesului de la Tribunalul din Bonn, în 2001, în timp ce fostul ciclist Jan Ullrich a obţinut oprirea anchetării sale pentru dopaj, în 2006, în schimbul sumei 250.000 de euro.
Justiţia germană prevede posibilitatea de a retrage acuzaţiile în schimbul achitării unei sume de bani, chiar şi după ce a început procesul. Potrivit unui raport comandat de Curtea Constituţională din Karlsruhe, în 2012, între 25 şi 33 la sută dintre sentinţe sunt negociate, potrivit mediafax.ro.
Controverse
Acordul încheiat cu Ecclestone a dat naştere unor controverse în Germania, politicienii şi presa vorbind despre o justiţie cu două viteze. Sabine Leutheusser-Schnarrenberger (partidul liberal FDP), fost ministru al Justiţiei, care s-a opus în mandatul său articolului din Codul de procedură penală care reglementează aceste înţelegeri, s-a plâns de faptul că şi infracţiunile care se pot pedepsi cu zece ani de închisoare, ca în cazul de faţă, pot face obiectul unui acord financiar.
Totuşi, ea consideră ca nerealistă abandonarea acestei practici, atât timp cât aranjamentele pe cale amiabilă fac parte din cultura penală germană, ca o dovadă de pragmatism.
Acelaşi raport, realizat de Universitatea Karsten Alenhain, a scos la iveală limitele acestui sistem: presiuni ale acuzării care generează "confesiuni de convenienţă" ale inculpaţilor, cu riscul de casare ulterioară a sentinţelor pentru violarea "dreptului la un proces echitabil". Aproape 60 la sută dintre magistraţi au recunoscut, sub protecţia anonimatului, că au încheiat acorduri ilegale pentru a simplifica procedurile.
