Poliţistul Ion este probabil cel mai cunoscut poliţist din Brăila. Îl cunosc cârciumarii, consumatorii, ospătarii, debarasatorii, ba chiar şi agenţii comerciali care livrează băuturi spirtoase îl ştiu ca pe un cal breaz. Poliţistul Ion ştie secretul lui Bachus, dar e încăpăţânat şi nu vrea să îl spună nimănui. Au încercat unii să îl ademenească, să îl păcălească cu 3-4 sticle de Cotnari şi o navetă de bere, dar poliţistul Ion, chit că abia se ţinea pe picioare, a reuşit să se reculeagă, să îşi dreagă vocea şi să strige apăsat: “Eu nu am turnat în viaţa mea. Mie doar mi s-a turnat. Şi mi s-a turnat de la Busuioacă de Bohotin până la Săniuţa aia care îi plăcea d-lui Văcăroiu şi a dispărut de pe piaţă. Vodca, nu Văcăroiu!”
Că poliţistul Ion din Brăila este un amator de băuturi tari nu ar trebui să fie problema noastră. La urma-urmei, în joc sunt ficatul lui şi banii lui. Necazul public este că poliţistul Ion are o dambla: de câte ori se îmbată simte nevoia să se urce la volan. Să conducă precum Fernando Alonso pe vremuri. Să fie regele şoselelor. Dacă ar fi rămas doar la stadiul de rege al cârciumilor, nu era nicio problemă. Primea o diplomă pentru cel mai rezistent consumator şi, eventual, o diplomă de băiat de şpriţ.
Aşa, poliţistul Ion a devenit un penal în uniformă, un pericol pe şoselele publice, un kamikaze pe drumurile rupte de gropi din Muchea. Şi special am zis Muchea pentru că poliţistul Ion a fost prins, zilele trecute, în localitatea cu pricina conducând în stare de Revelion. Nu era prima dată, ci cam a paişpea oară. Omu’ are şi dosar penal pentru conducere în stare de “confuzie generalizată”, ba este şi cercetat disciplinar pentru că a condus după de a băut toată agheasma din sticlă, crezând că-i vodcă.
Un lucru este cert în ceea ce îl priveşte pe poliţistul Ion, din Brăila. Omul ăsta simte nevoia să pună mâna pe volan ori de câte ori se deschide o sticlă de vin în preajma lui. Dar nu ştiu cum se face că tot de fiecare dată poliţistul Ion este oprit în trafic după de a consumat alcool. Nu, nu credem că îl pândesc colegii ca să îl ardă pe rug, ci probabil este vorba despre faptul că uneori şi Dumnezeul beţivilor se satură de isprăvile supuşilor săi. (Împăratul Alexandrion al III-lea)
