Ceea ce-l irita la culme este ca atunci cind il asculta, o fac pe sest, cind ar trebui sa se prezinte, ca tot omul interesat, la cursurile pe care le preda la facutate, sa fie clar pentru toata lumea cita lume ii soarbe vorbele de pe buze, zi si noapte, si nu se mai satura sa-l asculte. Nu mai punem la socoteala si faptul ca, daca au nelamuriri cu privire la ceea ce spune vicele - care le poate fi profesor -, ascultatorii au si posibilitatea sa-i puna intrebari. Iar el are posibilitatea sa-i puna la punct privindu-i in ochi, atunci cind acestia isi baga nasul unde nu le fierbe oala. Nu-i vorba, ca si acum ii pune la punct pe ascultatorii telefonici clandestini: de cite ori are senzatia ca securistii curiosi sint pe fir - adica, la fiecare convorbire telefonica, isi baga si-si scoate sistematic diverse chestii personale, si nu intram in amanunte, ca sa nu i-o violam si noi. Intimitatea. Nu de alta, dar Chiru este sensibil la chestia asta, avind impresia ca, fata de securistii care sint numai urechi, cind vorbeste el, nu mai are nici o intimitate. Cel mai grav este atunci cind intimitatile pe care le impartaseste ascultatorilor clandestini ai discutiilor telefonice sint auzite si de interlocutorul sau oficial, care n-a inchis telefonul la timp. In acest caz nefericit, persoana cu pricina se poate intreba daca vicele vorbeste singur, adica, altfel spus, cu sine insusi, si daca da, de ce foloseste un limbaj atit de trivial. Cei care-i cunosc cit de cit activitatea din ultimii doi ani nu mai au astfel de dubii: ei cred ca, de fapt, vorbind la telefon, Chiru si-a adus din nou aminte de faptul ca Stancu I-a luat mobilul de serviciu, si-i mai adreseaza, printre dinti, un gind de recunostinta.
Pe Chiru nu-l asculta decit SRI-stii
Ceea ce-l irita la culme este ca atunci cind il asculta, o fac pe sest, cind ar trebui sa se prezinte, ca tot omul interesat, la cursurile pe care le preda la facutate, sa fie clar pentru toata lumea cita lume ii soarbe vorbele de pe buze, zi si noapte, si nu se mai satura sa-l asculte. Nu mai punem la socoteala si faptul ca, daca au nelamuriri cu privire la ceea ce spune vicele - care le poate fi profesor -, ascultatorii au si posibilitatea sa-i puna intrebari. Iar el are posibilitatea sa-i puna la punct privindu-i in ochi, atunci cind acestia isi baga nasul unde nu le fierbe oala. Nu-i vorba, ca si acum ii pune la punct pe ascultatorii telefonici clandestini: de cite ori are senzatia ca securistii curiosi sint pe fir - adica, la fiecare convorbire telefonica, isi baga si-si scoate sistematic diverse chestii personale, si nu intram in amanunte, ca sa nu i-o violam si noi. Intimitatea. Nu de alta, dar Chiru este sensibil la chestia asta, avind impresia ca, fata de securistii care sint numai urechi, cind vorbeste el, nu mai are nici o intimitate. Cel mai grav este atunci cind intimitatile pe care le impartaseste ascultatorilor clandestini ai discutiilor telefonice sint auzite si de interlocutorul sau oficial, care n-a inchis telefonul la timp. In acest caz nefericit, persoana cu pricina se poate intreba daca vicele vorbeste singur, adica, altfel spus, cu sine insusi, si daca da, de ce foloseste un limbaj atit de trivial. Cei care-i cunosc cit de cit activitatea din ultimii doi ani nu mai au astfel de dubii: ei cred ca, de fapt, vorbind la telefon, Chiru si-a adus din nou aminte de faptul ca Stancu I-a luat mobilul de serviciu, si-i mai adreseaza, printre dinti, un gind de recunostinta.