Viața supraviețuitorilor tragediei Colectiv se împarte între tratamentul în spitalele din străinătate și amintirile infernului prin care au trecut. România nu îi poate ajuta nici acum, după patru ani. În țară nu sunt centre pentru recuperarea pacienților care au suferit arsuri atât de grave ca ale lor.
Adina Apostol: Mă duc în Belgia, mă internez, mă operez, stau o zi- două-trei, cât mă ţin medicii şi apoi mă întorc acasă plină de bandaje.
Cristian Matei: Mă duc în Israel pentru două lucruri, unul este tratamentul pentru cicatrici şi al doilea este să fac intervenţii chirurgicale de corectură a malformaţiilor pe care le am din cauza arsurilor la mâini, la urechi, la cap.
Ei încă mai simt în nări mirosul de fum. E ca și cum le-ar fi intrat în țesuturi. Dar urmele focului sunt peste tot: pe chipuri, pe trupuri și în fiecare minut a fiecărei zile din existențele lor devastator schimbate în cele 153 de secunde de pârjol. Iar ei sunt dintre cei norocoși: ei au scăpat cu viață. Sigur, nimic nu seamănă cu ce era, cu ce știau, cu ce trăiau înainte de Colectiv. Pentru ei, timpul nu se mai măsoară în săptămâni ori anotimpuri. Se măsoară în pauze între operații și recuperări. Nu în România. Aici, n-au găsit ce le trebuie. Nu există ce le trebuie.
Adina Apostol: Eu sper să rezolve şi să aibă cât mai mulţi pacienţi parte de tratament cum ar trebui, să fie măcar la minim, dar nu cum e acum să n-ai apă să te speli, să fie frig în cameră, să n-ai unde să îţi pui hainele.
Adina face tratament în Belgia de 4 ani. Zeci de drumuri pline de speranțe și deznădejdi. Mâinile ei mai trebuie îndelung recuperate și îngrijite. A trecut până acum prin mai mult de 20 de operații. Probabil că, de la un punct încolo, nici nu poți să le mai ții socoteala. E inuman însuși numărul lor! Cumva, Adina reușește să să îşi păstreze și încrederea, și dorința de a lupta. Povestește că au ajutat-o mult și medicii de la clinica din Belgia. Mai ales unul dintre ei, care e român.
Adina Apostol: E o relaţie mai mult decât medic-pacient, de prietenie, mă bucur să-i văd foarte mult deşi ei au fost în viaţa mea într-o perioadă destul de neagră, destul de tristă. Au încercat tot timpul să mă facă să râd şi cred că nu numai pe mine, pe toţi cei care am fost acolo. Erau foarte amuzanţi, făceau tot felul de glume, intrau în camera râzând.
Skype Ciprian Isacu, medicul din Belgia: Cu Adina am legat o prietenie, ca şi cu ceilalţi. Pe an ce trece timpul vindecă totul într-un fel sau altul. Ea a căpătat încredere în sine când vede ameliorările morfologice, fizice, însă e un echilibru fragil şi va mai dura multă vreme până când se va împăca cu ea.
Adina Apostol: Problemele cele mai mari sunt de mobilitate, mâna dreaptă în mod special a fost foarte foarte arsă.
Acum patru ani, când a ajuns la clinica din Belgia, Adina era bandajată toată. Doar ochii nu îi erau acoperiți. Doi ochi imenși care sclipeau. Iar medicii îi spun de atunci Bambi. După un timp, când s-a mai înzdrăvenit și a început să se mai vindece, și l-a tatuat pe Bambi pe cicatrici. Oamenii se uitau dureros de insistent la mâinile lor. Cu tatuajul, le distrage atenția de la răni. Bambi îi cucerește.
Adina Apostol: Oamenii nu mai văd grefa aia de piele, văd tatuajul.
Și viața lui Cristian e plină de umbrele fierbinți din noaptea de 30 octombrie. Peste el a căzut o bucată din tavanul clubului. A suferit arsuri mari în zona capului. Și mâinile i-au ars cumplit. La început, a făcut tratament în România, dar a avut după o operație nereușită,a hotărât să plece în Israel. Acolo a descoperit că venise din spitalele de acasă nu numai cu arsurile teribile, ci și cu două bacterii.
Cristian Matei: S-a pus la un moment dat problema să-mi taie din vârfurile degetelor de la mâna dreaptă pentru că era infecţia foarte mare şi nu putea fi oprită. Mâna este arsă complet şi nu există un remediu. Urechile la fel, m-am operat deja pentru că erau lipite de cap din cauza arsurilor.
Când e vorba de tratarea marilor arși, România este și azi în mare neputință. Nu are centre de recuperare.
Iar hainele speciale pe care ar trebui să le poarte acești pacienți nu sunt decontate de CNAS, nici cremele pe care le folosesc. Statul le consideră ... cosmetice.
Mihai Grecea: În România nu există în momentul ăsta pe lista medicamentelor compensate dispozitivele compresive, astea au un rol extrem de important, sunt nişte ţesături speciale care strâng zona afectată, strâng pielea să nu crească în înălţime.
Până când statul român va fi capabil să își trateze pacienții, decontează tratamentul în străinătate. În prezent, 17 victime de la Colectiv merg anual la clinici de-afară. Numai în acest an, ministerul sanatatii a decontat 370.000 de euro și peste 20.000 de dolari.
