Un tinar cu dizabilitati vizuale este student la Universitatea "Constantin Brancoveanu", la Jurnalism. Ciprian Spataru isi doreste o cariera in radio si, acum, dupa primul an de facultate, si-a dat seama ca este posibil si nu viseaza in van. Aceasta nu este prima facultate pe care a incercat sa o urmeze. A mai incercat la Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei din cadrul Universitatii "Al. I. Cuza" Iasi, specializarea psihopedagogie speciala. Din pacate, a fost nevoit sa renunte. Nu a facut fata pentru ca activitatile, cursurile, se bazau mult pe vedere. Dar nu a renuntat la ideea de a avea studii superioare si de a lupta pentru o viata mai buna. Acum este student in Braila la "Universitatea Constantin Brincoveanu", anul II la specializarea Jurnalism: "Nu imi place sa fiu un parazit, sint o persoana foarte activa, vorbareata si care nu poate sa stea degeaba. Am incercat jurnalismul pentru ca pot lucra la calculator, stiu tastatura pe dinafara si cred ca am sa ma descurc". Din pacate, la facultate nu exista cursuri pentru nevazatori, asa cum nu exista nicaieri in tara, iar principala modalitate prin care invata este reportofonul si un program pe calculator, care transforma textul scris in text audio. Fire tenace, Ciprian Spataru merge mai departe, cauta solutii pentru problemele pe care le intimpina si reuseste cu ajutorul colegilor si al cadrelor didactice.
Ciprian are o boala ereditara, cataracta congenitala. Si parintii lui sufera de aceeasi maladie si au lucrat o viata ca maseuri. Lui, insa, nu i-a placut. In timp a incercat sa faca ceva pentru a-si recapata vederea, a facut doua operatii, dar fara rezultate. "Eu nu sint orb in totalitate. Vad umbra obiectului sau persoanei, dar nu disting trasaturile. Pe strada pot sa merg singur, numai seara imi este mai greu. Am probleme si la semafor pentru ca nu sint semnale acustice si nu stiu exact cind sa traversez. Imi pun viata in pericol de fiecare data", a povestit Ciprian. Desi este constient ca nu are sanse de vindecare, Ciprian este optimist si nu da atentie micilor rautati. Uneori, pe strada, este strigat "chiorule" sau cu altfel de apelative jignitoare, dar s-a obisnuit si nu le mai da atentie.
Ciprian a terminat scoala speciala gimnaziala si liceul la Buzau. Programul sau nu avea diferente semnificative fata de cel dintr-o scoala normala. Elevii cu astfel de dizabilitati doar scriu si citesc altfel. In aceasta perioada, a participat la olimpiade si a reusit chiar sa ocupe locuri fruntase. A participat si la concursurile organizate de Asociatia nevazatorilor, implicindu-se pe cit posibil in viata comunitatii din care face parte. Isi aminteste cu placere de anii de liceu petrecuti la Buzau. "Faceam multe prostii. Pentru ca nu eram lasati la discoteca, fugeam din camin, saream pe geam de la etajul I cu ajutorul unui coleg care vedea ceva mai bine si mergeam la discoteca, dansam, ascultam muzica. A fost frumos", isi aminteste Ciprian. Acum se concentreaza asupra studiilor si spera sa aiba noroc atunci cind va termina.
"L-am asezat in prima banca si numai noi doi stiam de ce"
In Braila exista si in invatamintul preuniversitar elevi cu probleme grave de vedere. De exemplu, la unul dintre liceele bune ale orasului invata un tinar care iubeste filologia, insa are probleme cu vederea. Ne-a rugat sa pastram discretia asupra numelui sau, nu pentru ca s-ar fi temut de colegii de clasa, care-i sint mereu aproape atunci cind are nevoie, ci pentru ca se teme de reactiile celor care nu-l cunosc. Temele si le face doar cu ajutorul surorii sale si cind pleaca in oras are nevoie in permanenta de insotitor. Aparent este un copil normal. Numai cine-l cunoaste bine afla ca poarta si lentile de contact si ochelari care il ajuta cit de cit la ore. Nu a invatat braille pentru ca a urmat numai scoli normale si s-a descurcat. Scoala in alt judet ar fi insemnat sa plece, sa stea la internat si parintii au vrut sa-i fie mereu aproape, chiar daca din punct de vedere financiar se descurca mai greu. Diriginta sa a precizat ca intotdeauna a avut grija sa nu-l lezeze cumva prin vreo actiune, sa-l puna in situatii dificile fata de colegi. "In clasa a IX-a nici unul dintre colegi nu a stiut de problema lui. L-am asezat in prima banca si numai noi doi stiam de ce. Abia la sfirsitul anului scolar, dupa ce ei au ajuns sa se cunoasca, au aflat si colegii de problema lui cu vederea. Am avut grija sa-l asez in prima banca impreuna cu un coleg pe care-l placea si care il ajuta. Ei sint oricum foarte sensibili la aceasta virsta si atunci cind mai au si o asemenea problema le este foarte greu", a explicat diriginta elevului. Tinarul s-a nascut cu aceasta deficienta si, din pacate, ea se agraveaza in timp. Ne-a povestit ca a fost la mai multi medici, la consultatii, dar i s-a spus ca inca nu este timpul potrivit pentru o operatie care ar putea sa-i amelioreze vederea. Si parintii sai au probleme de vedere. Din aceasta cauza s-au pensionat pe caz de boala, pentru ca afectiunea a avansat si vedeau din ce in ce mai slab. Desi are o viata grea, tinarul nu renunta si lupta pentru viitorul sau. Vrea sa urmeze o cariera in domeniul umanist.
"Frustrant este ca nu se face nimic pentru crearea de locuri de munca"
Cele 1.990 de persoane din Braila care au probleme de vedere si figureaza in documente ca avind handicap mediu, grav si sever se lupta in fiecare zi sa se integreze in societate, sa obtina un loc de munca si sa duca o viata decenta. Dintre cei 1.990 de nevazatori aflati in evidente, doar 27 sint salariati in domenii ca invatamint, industrie usoara sau ca maseuri. Societatea nu-i ajuta, dimpotriva, sint unii care gasesc foarte potrivit sa le arunce peste umar tot felul de apelative jignitoare. Cu toate acestea, cei mai multi dintre ei lupta cu societatea, ca sa-si ocupe locul meritat. Invata, se zbat sa reuseasca. Adrian Francu, presedintele filialei Braila a Asociatiei Nevazatorilor ne-a spus ca angajarea este cea mai grea problema pe care o au de rezolvat. "Integrarea persoanelor cu handicap vizual in comunitate este foarte importanta. Noi nu ne dorim sa fim izolati. Avem multe persoane talentate, cu resurse. Madalina Condrea, de exemplu, a urmat studii superioare si acum este plecata in Germania. Daniela Iotu a urmat o facultate si s-ar fi putut angaja in invatamint, insa nu a reusit sa-si gaseasca un loc de munca. Avem angajate in sistemul de invatamint doar trei persoane. Numarul celor care se indreapta catre invatamintul superior este totusi mic, pentru ca sint constienti ca dupa aceea nu-si vor putea gasi de lucru. Frustrant este faptul ca nici nu se face nimic pentru crearea de locuri de munca pentru persoanele cu dizabilitati vizuale. Noi avem actiuni bazate pe parteneriat si voluntariat cu scolile generale pentru a schimba mentalitati, iar rezultatele sint incurajatoare. Vom promova astfel de actiuni in continuare", a spus Adrian Francu.
La Braila, exista singura trupa de teatru de nevazatori din tara
Pe plan local, Francu spune ca a gasit intelegere la Teatrul "Maria Filotti" si la Centrul de Creatie, institutii cu ajutorul carora a derulat citeva proiecte. S-a infiintat o trupa de teatru, singura din Romania, care sustine reprezentatii in tara. Trupa este coordonata de actrita Wanessa Radu, care in numeroase rinduri a spus ca i-a facut o deosebita placere sa lucreze cu ei si ca a fost o experienta extraordinara. Ultima isprava a acestei trupe este prezenta la emisiunea "Secret talent". Pornind de la trupa de teatru s-a nascut ideea realizarii unui studio profesionist, in care sa-si puna in valoare vocile, sa inregistreze piese de teatru radiofonic. Un alt proiect care s-a bucurat de succes este cursul de initiere in utilizarea calculatorului. Daca stiu sa utilizeze calculatorul pot fi in contact cu lumea intreaga si tot mai multi nevazatori vor sa profite de acest lucru. "Din pacate, noi, pentru initiere, avem doar un singur calculator si ar fi fost bine sa avem mai multe. Utilizarea calculatorului ne deschide multe posibilitati: acces la internet, cursuri interactive, lucruri care inainte nu ar fi fost posibile. Lucrurile au inceput sa se miste putin, societatea a inceput sa se deschida catre persoanele cu dizabilitati vizuale, dar e important sa facem proiecte pentru ca sint constient ca acesta este viitorul ONG-urilor. Ca sa poti face proiecte, trebuie sa ai si venituri, iar noi aici stam foarte prost", a apreciat Adrian Francu.
O problema mare a nevazatorilor este mersul pe strada. La fiecare traversare, ei practic isi risca viata, pentru ca semafoarele nu au si avertizare sonora. Asociatia a facut ceva demersuri pentru rezolvarea acestei situatii, insa problema lor nu a impresionat deocamdata pe nimeni.
Adevarul este ca in fiecare an numarul persoanelor cu probleme grave de vedere creste cu aproximativ 10%, iar cei aflati in aceasta situatie nu au cum sa se intretina altfel decit din cei 700 de lei primiti lunar. Iar asta pentru ca societatea nu le creeaza conditii speciale de studiu, desi se tot vorbeste de accesul in mod egal la educatie al tuturor copiilor si tinerilor.
Ciprian are o boala ereditara, cataracta congenitala. Si parintii lui sufera de aceeasi maladie si au lucrat o viata ca maseuri. Lui, insa, nu i-a placut. In timp a incercat sa faca ceva pentru a-si recapata vederea, a facut doua operatii, dar fara rezultate. "Eu nu sint orb in totalitate. Vad umbra obiectului sau persoanei, dar nu disting trasaturile. Pe strada pot sa merg singur, numai seara imi este mai greu. Am probleme si la semafor pentru ca nu sint semnale acustice si nu stiu exact cind sa traversez. Imi pun viata in pericol de fiecare data", a povestit Ciprian. Desi este constient ca nu are sanse de vindecare, Ciprian este optimist si nu da atentie micilor rautati. Uneori, pe strada, este strigat "chiorule" sau cu altfel de apelative jignitoare, dar s-a obisnuit si nu le mai da atentie.
Ciprian a terminat scoala speciala gimnaziala si liceul la Buzau. Programul sau nu avea diferente semnificative fata de cel dintr-o scoala normala. Elevii cu astfel de dizabilitati doar scriu si citesc altfel. In aceasta perioada, a participat la olimpiade si a reusit chiar sa ocupe locuri fruntase. A participat si la concursurile organizate de Asociatia nevazatorilor, implicindu-se pe cit posibil in viata comunitatii din care face parte. Isi aminteste cu placere de anii de liceu petrecuti la Buzau. "Faceam multe prostii. Pentru ca nu eram lasati la discoteca, fugeam din camin, saream pe geam de la etajul I cu ajutorul unui coleg care vedea ceva mai bine si mergeam la discoteca, dansam, ascultam muzica. A fost frumos", isi aminteste Ciprian. Acum se concentreaza asupra studiilor si spera sa aiba noroc atunci cind va termina.
"L-am asezat in prima banca si numai noi doi stiam de ce"
In Braila exista si in invatamintul preuniversitar elevi cu probleme grave de vedere. De exemplu, la unul dintre liceele bune ale orasului invata un tinar care iubeste filologia, insa are probleme cu vederea. Ne-a rugat sa pastram discretia asupra numelui sau, nu pentru ca s-ar fi temut de colegii de clasa, care-i sint mereu aproape atunci cind are nevoie, ci pentru ca se teme de reactiile celor care nu-l cunosc. Temele si le face doar cu ajutorul surorii sale si cind pleaca in oras are nevoie in permanenta de insotitor. Aparent este un copil normal. Numai cine-l cunoaste bine afla ca poarta si lentile de contact si ochelari care il ajuta cit de cit la ore. Nu a invatat braille pentru ca a urmat numai scoli normale si s-a descurcat. Scoala in alt judet ar fi insemnat sa plece, sa stea la internat si parintii au vrut sa-i fie mereu aproape, chiar daca din punct de vedere financiar se descurca mai greu. Diriginta sa a precizat ca intotdeauna a avut grija sa nu-l lezeze cumva prin vreo actiune, sa-l puna in situatii dificile fata de colegi. "In clasa a IX-a nici unul dintre colegi nu a stiut de problema lui. L-am asezat in prima banca si numai noi doi stiam de ce. Abia la sfirsitul anului scolar, dupa ce ei au ajuns sa se cunoasca, au aflat si colegii de problema lui cu vederea. Am avut grija sa-l asez in prima banca impreuna cu un coleg pe care-l placea si care il ajuta. Ei sint oricum foarte sensibili la aceasta virsta si atunci cind mai au si o asemenea problema le este foarte greu", a explicat diriginta elevului. Tinarul s-a nascut cu aceasta deficienta si, din pacate, ea se agraveaza in timp. Ne-a povestit ca a fost la mai multi medici, la consultatii, dar i s-a spus ca inca nu este timpul potrivit pentru o operatie care ar putea sa-i amelioreze vederea. Si parintii sai au probleme de vedere. Din aceasta cauza s-au pensionat pe caz de boala, pentru ca afectiunea a avansat si vedeau din ce in ce mai slab. Desi are o viata grea, tinarul nu renunta si lupta pentru viitorul sau. Vrea sa urmeze o cariera in domeniul umanist.
"Frustrant este ca nu se face nimic pentru crearea de locuri de munca"
Cele 1.990 de persoane din Braila care au probleme de vedere si figureaza in documente ca avind handicap mediu, grav si sever se lupta in fiecare zi sa se integreze in societate, sa obtina un loc de munca si sa duca o viata decenta. Dintre cei 1.990 de nevazatori aflati in evidente, doar 27 sint salariati in domenii ca invatamint, industrie usoara sau ca maseuri. Societatea nu-i ajuta, dimpotriva, sint unii care gasesc foarte potrivit sa le arunce peste umar tot felul de apelative jignitoare. Cu toate acestea, cei mai multi dintre ei lupta cu societatea, ca sa-si ocupe locul meritat. Invata, se zbat sa reuseasca. Adrian Francu, presedintele filialei Braila a Asociatiei Nevazatorilor ne-a spus ca angajarea este cea mai grea problema pe care o au de rezolvat. "Integrarea persoanelor cu handicap vizual in comunitate este foarte importanta. Noi nu ne dorim sa fim izolati. Avem multe persoane talentate, cu resurse. Madalina Condrea, de exemplu, a urmat studii superioare si acum este plecata in Germania. Daniela Iotu a urmat o facultate si s-ar fi putut angaja in invatamint, insa nu a reusit sa-si gaseasca un loc de munca. Avem angajate in sistemul de invatamint doar trei persoane. Numarul celor care se indreapta catre invatamintul superior este totusi mic, pentru ca sint constienti ca dupa aceea nu-si vor putea gasi de lucru. Frustrant este faptul ca nici nu se face nimic pentru crearea de locuri de munca pentru persoanele cu dizabilitati vizuale. Noi avem actiuni bazate pe parteneriat si voluntariat cu scolile generale pentru a schimba mentalitati, iar rezultatele sint incurajatoare. Vom promova astfel de actiuni in continuare", a spus Adrian Francu.
La Braila, exista singura trupa de teatru de nevazatori din tara
Pe plan local, Francu spune ca a gasit intelegere la Teatrul "Maria Filotti" si la Centrul de Creatie, institutii cu ajutorul carora a derulat citeva proiecte. S-a infiintat o trupa de teatru, singura din Romania, care sustine reprezentatii in tara. Trupa este coordonata de actrita Wanessa Radu, care in numeroase rinduri a spus ca i-a facut o deosebita placere sa lucreze cu ei si ca a fost o experienta extraordinara. Ultima isprava a acestei trupe este prezenta la emisiunea "Secret talent". Pornind de la trupa de teatru s-a nascut ideea realizarii unui studio profesionist, in care sa-si puna in valoare vocile, sa inregistreze piese de teatru radiofonic. Un alt proiect care s-a bucurat de succes este cursul de initiere in utilizarea calculatorului. Daca stiu sa utilizeze calculatorul pot fi in contact cu lumea intreaga si tot mai multi nevazatori vor sa profite de acest lucru. "Din pacate, noi, pentru initiere, avem doar un singur calculator si ar fi fost bine sa avem mai multe. Utilizarea calculatorului ne deschide multe posibilitati: acces la internet, cursuri interactive, lucruri care inainte nu ar fi fost posibile. Lucrurile au inceput sa se miste putin, societatea a inceput sa se deschida catre persoanele cu dizabilitati vizuale, dar e important sa facem proiecte pentru ca sint constient ca acesta este viitorul ONG-urilor. Ca sa poti face proiecte, trebuie sa ai si venituri, iar noi aici stam foarte prost", a apreciat Adrian Francu.
O problema mare a nevazatorilor este mersul pe strada. La fiecare traversare, ei practic isi risca viata, pentru ca semafoarele nu au si avertizare sonora. Asociatia a facut ceva demersuri pentru rezolvarea acestei situatii, insa problema lor nu a impresionat deocamdata pe nimeni.
Adevarul este ca in fiecare an numarul persoanelor cu probleme grave de vedere creste cu aproximativ 10%, iar cei aflati in aceasta situatie nu au cum sa se intretina altfel decit din cei 700 de lei primiti lunar. Iar asta pentru ca societatea nu le creeaza conditii speciale de studiu, desi se tot vorbeste de accesul in mod egal la educatie al tuturor copiilor si tinerilor.
