În fiecare săptămână, așa cum a obișnuit cititorii, ziarul "Obiectiv - Vocea Brăilei" vă oferă spre lectură și informare rubrica "Să iubim natura" cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
Noi, cei care hrănim păsările sălbatice iarna, ne minunăm de fiecare dată când dimineața vedem la geam cum ne așteaptă aceste mici creaturi. Personal hrănesc pe glaful geamului cam 100 de păsări, de la vrăbii și la pițigoi până la cinteze.
Pentru noi, supraviețuirea fără straturi groase de lână și puf sintetic este de neconceput. Totuși, aceste păsări sunt adevărate miracole de micro-inginerie biologică. O inăriță (Acanthis flammea), de exemplu, cântărește mai puțin de 15 grame, dar poate înfrunta un gradient termic de aproape 100 de grade Celsius: de la o temperatură ambientală de -60°C până la nucleul său corporal menținut la peste 40°C.
„Ingineria” picioarelor reci, heterotermia regională și schimbul de căldură contracurent
Una dintre adaptări este modul în care păsările își gestionează extremitățile neacoperite de pene. La prima vedere, pare o greșeală de design: de ce ar fi picioarele subțiri complet expuse gheții?
Picioarele sunt construite aproape exclusiv din oase și tendoane, având un minimum de țesut muscular și nervos. Acest lucru reduce riscul de îngheț al țesuturilor moi și permite păsărilor să rămână pe suprafețe înghețate fără a suferi leziuni.
În picioarele păsărilor, arterele care transportă sânge cald (aproximativ 40,5°C) de la inimă sunt foarte apropiate de venele care aduc sângele rece de la extremități. Pe măsură ce sângele cald coboară, el își cedează căldura sângelui venos care urcă.
Această logică este contra-intuitivă: pasărea își răcește deliberat picioarele pentru a-și păstra inima caldă. Dacă ar încerca să mențină picioarele la temperatura corpului, acestea ar funcționa ca niște radiatoare, pierzând întreaga energie termică în contact cu suprafețele înghețate, în doar câteva minute.
Fizica pufului: stratificarea și „efectul de geacă umflată”
Penele sunt, probabil, cel mai performant material izolator din regnul animal. Secretul lor nu stă doar în structură, ci și în capacitatea de a capta aerul. Prin umflarea penajului, păsările crează buzunare de aer staționar, care funcționează ca o barieră termică cvasi-impenetrabilă.
Eficiența acestui sistem depinde de o întreținere riguroasă realizată prin toaletarea frecventă a penajului. Sistemul de izolație este compus din puf (pene fine care captează aerul cald lângă piele) și pene de contur (un strat exterior dens, impermeabilizat prin toaletare, care protejează de vânt și umezeală).
Adoptarea unei posturi sferice este o strategie comportamentală esențială pentru conservarea căldurii, mai ales pentru păsările mici, care pierd mult mai repede căldura, deoarece le permite să își reducă raportul dintre suprafața corporală și volum.
Păsările mici tind să se ghemuiască pentru a-și acoperi picioarele neprotejate de pene cu penajul de pe abdomen, integrându-le astfel în masa caldă a corpului și reducând pierderile de căldură la nivelul membrelor.
În repaus, unele păsări alternează piciorul de sprijin pentru reîncălzire, prin tragerea unui picior în sus, adânc în penajul cald de pe abdomen și, deoarece menținerea echilibrului pe un singur picior este solicitantă, înlocuirea periodică a piciorului expus la frig.
Dârdâitul și toropeala nocturnă reglată: modul „eco” pentru supraviețuire
Când soarele apune și temperaturile scad și mai mult, păsările caută adăposturi în copaci, în scorburi, frunziș des sau chiar în cuiburi artificiale sau înnoptează în grupuri compacte în care beneficiază reciproc de căldura conspecificilor. Iar pentru a-și crește temperatura pot avea frisoane, serii de contracții musculare scurte care produc căldură.
Unele păsări apelează la o strategie de conservare extremă: toropeala nocturnă reglată (hipothermia nocturnă). În loc să consume rezervele prețioase de grăsime pentru a menține o temperatură ridicată în aerul rece, își coboară în mod deliberat temperatura corpului cu 3 – 10 °C.
Această stare de hipotermie controlată este similară unui mod „eco” de funcționare a unui motor. Scăzând diferența de temperatură dintre corp și mediul exterior, rata pierderii de căldură încetinește. Deși este o stare riscantă – pasărea fiind aproape incapabilă să reacționeze rapid la prădători – este adesea singura cale de a trece noaptea fără a epuiza „combustibilul” necesar pentru a supraviețui până la prima rază de soare a dimineții.
Hrana
Combustibil pentru „sobele” interne: Păsările au rate metabolice mult mai ridicate decât oamenii și ard energie mult mai rapid pentru a genera căldură, mai ales când temperaturile scad sub zero grade. O sursă constantă de hrană este esențială pentru a menține metabolismul activ.
Acumularea de grăsime: Multe specii mănâncă mai mult în timpul toamnei și iernii pentru a-și crea rezerve de grăsime, care servesc atât ca izolație, cât și ca depozit de energie. La păsările mici, precum pițigoii și cintezele, grăsimea poate reprezenta peste 10% din greutatea lor corporală.
Strategia de hrănire intensivă: pițigoii, de exemplu, trebuie să consume zilnic o cantitate de hrană echivalentă cu peste 35% din greutatea corporală pentru a-și menține temperatura internă la aproximativ 40°C atunci când temperatura aerului este de 0°C.
Depozite de hrană: Specii precum gaițele și alunarul depozitează mii de semințe în timpul toamnei pentru a avea acces la resurse energetice în perioadele critice de iarnă.
Digestia nocturnă: Inărița folosește diverticuli (buzunare) esofagieni voluminoși pentru a stoca semințe colectate în timpul zilei, pe care le digeră lent pe parcursul nopții, furnizând astfel energia necesară pentru a produce căldură în timpul somnului.
Apa
Hidratarea este la fel de vitală ca hrana și menținerea căldurii. Apa este necesară pe tot parcursul anului pentru funcționarea organismului, dar devine o provocare critică atunci când toate sursele de apă lichidă sunt prinse sub o crustă de gheață.
Atunci când sursele de apă dulce sunt înghețate, păsările caută mici deschideri în pâraie sau bălți formate prin topire.
Dacă nu găsesc apă lichidă, păsările (cum ar fi ciocănitorile sau pițigoii) recurg la consumul de zăpadă pentru a se hidrata. Deși nu este cea mai eficientă metodă, deoarece necesită energie pentru a topi zăpada în interiorul corpului, este o soluție de supraviețuire necesară.
Cum putem deveni aliații lor?
Reziliența la dificultățile aduse de iarnă este rezultatul procesului evolutiv, însă echilibrul este fragil. În contextul schimbărilor climatice, fenomenele extreme pot perturba corelarea dintre fotoperioadă (lungimea zilei) și disponibilitatea hranei, iar sprijinul nostru poate fi decisiv.
Pentru a ajuta aceste „mici furnale” vii să traverseze iarna, putem interveni cu câteva măsuri practice:
Hrană bogată în lipide: Oferiți semințe de floarea-soarelui, nuci sau grăsime animală.
Acestea ajută păsările să-și mențină rezervele de grăsime, care pot constitui peste 10% din greutatea lor corporală în timpul iernii.
Apă proaspătă: Un vas cu apă neînghețată le economisește energia pe care altfel ar consuma-
o topind zăpada.
Adăposturi: Cultivarea arbuștilor denși, păstrarea arborilor bătrâni cu cavități sau instalarea
de cuiburi artificiale le oferă refugiu împotriva vântului”.
Am mai scris în această iarnă despre cum putem ajuta păsările sălbatice, de aceea voi sublinia următorul aspect. În urmă cu o săptămână, când am rugat iubitorii de natură să ajute lebedele de la balta Piatra Fetei, au existat comentarii ale unor cititori care nu voiau să ajute păsările. Revin cu precizarea că aceste rugăminți ale mele sunt pentru cei ce iubesc natura în general și păsările în special. Nu este cazul să se simtă ofensate celelalte persoane. Cine nu dorește să ajute poate ignora acest mesaj, și poate merge să admire păsările sălbatice, să facă fotografii. Este foarte bine și așa. Revin cu rugămintea următoare, nu dați hrană procesată păsărilor sălbatice, le faceți rău, deci fără pâine, dulciuri, cipsuri, sau pufuleți. După perioada aceasta geroasă vă rog să nu mai duceți mâncare la lebede, ele trebuie și pot să se descurce singure.
Sursa de informare: https://www.sor.ro/strategii-prin-care-pasarile-infrunta-iarna/
