Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Parintii si adolescentii: mentalitati in conflict!

Cele mai multe sondaje sustin ideea ca intre parinti si adolescenti exista un conflict puternic generat de mentalitatile diferite pe care le au. Noi sintem cei razvratiti, cei impotriva tuturor... Sintem cei care se afirma brutal si se impun, fara a tine cont de virsta pe care o au, in fata parintilor.
Ceea ce ma intriga pe mine ca adolescenta, este faptul ca adultii nu pot concepe ca nu mai sintem acei copii dornici de a-si cumpara o jucarie sau de a merge in parcul de distractii... Preferam la aceasta virsta sa inlocuim jucaria cu o carte sau, de cele mai multe ori, cu haine... Oare anturajul in care traim ne influenteaza sa luam decizii impotriva parintilor ? Eu cred ca nici un copil nu ar actiona impotriva celor ce i-au dat viata... Este doar un impuls de moment, o actiune inofensiva care ne aduce din ce in ce mai des in conflict cu parintii.
Dupa parerea mea, adolescentii incep sa gindeasca in mod mai apropiat de abstract si isi contureaza propriul sistem de valori. Noi vrem sa ne formam personalitatea si nu sa depindem de cuvintele parintilor pentru totdeauna. Sintem mereu constienti ca ei ne vor doar binele, insa mentalitatea lor este schimbata, un lucru normal. Noi vrem doar sa fim intelesi.
Poate ca este adevarat! Sintem rebeli, dar acest lucru este controlabil, nu vrem sa sarim peste limite, dar nici sa nu ne implicam, si apoi sa regretam ca a trecut virsta de care trebuia sa profitam la maximum. Parintii au tendinta de a se plinge de aspectele negative si problemele specifice adolescentei, dar este incredibil cit de multi factori pozitivi sint specifici acestei perioade. Dezvoltarea emotionala si cea a intelectului sint uluitoare, de aceea ar trebui sustinute si nu interzise.
Cred ca ar trebui sa ne simtim apropiati de parintii nostri ca atunci cind mergeam la plimbare si povesteam despre ce am facut la gradinita sau cum a fost la teatru, si nu sa refuzam sa le dezvaluim secretele, temerile, suferintele si conflictele care se nasc in interiorul nostru. Putem vorbi cu prietenii, insa ei nu sint cei mai indicati sa ne dea sfaturi, intrucit experienta lor de viata este identica cu a noastra. Doar din dorinta de a nu ne interioriza emanam secretele multor persoane si nu parintilor, care ar trebui sa afle primii.
Din dezvaluirile unor specialisti am concluzionat ca: Baietii-adolescenti cred ca cele mai multe conflicte ce apar in relatia lor cu parintii sint pe tema educatiei, dar si a alcoolului. In cazul relatiei mama-fiu, alcoolul este principalul vinovat in declansarea certurilor.
Fetele considera ca in relatia cu tatal lor apar neintelegeri cind se discuta despre alcool si despre relatiile lor. Relatia cu mama devine conflictuala daca se discuta despre alcool si despre iesirile nocturne.
Aceste lucruri mi se par insa "de suprafata" pentru ca, in esenta, lucrurile sint mult mai complicate: chiar daca adolescentii sint razvratiti improtriva parintilor, sufletul lor ascunde povara durerii care ii macina. Nu este placut sa te certi cu mama sau cu tatal tau, insa divergentele se nasc de cele mai multe ori din cauza virstei. Adolescenta este caracterizata, intre altele, prin dorinta de a incerca in permanenta ceva nou, de a sti cit mai multe, de a te implica in proiecte si activitati care te pot ajuta in modelarea propriei personalitati. Multi adolescenti si-ar dori ca parintii lor sa ii ajute, sa le ofere sprijinul si sa fie la curent cu ce se intimpla in zilele de astazi, pentru ca asa ar putea avea subiecte comune si ar accepta sfaturi in orice privinta.
Dupa parerea mea, trebuie mai intai de toate sa fim fericiti ca avem parintii alaturi de noi, pentru ca toate problemele mai mici sau mai mari se vor rezolva cu timpul... Te poti impune si iti poti expune opiniile insa cu limite si tinind intotdeauna cont ca ei, oricit de diferit ar gindi, sint cei care ne vor binele si care ne sint alaturi zi de zi, asteptind ca noi sa depasim aceasta perioada, sa vorbim cu maturitate si nu ca niste copii razgiiati.
Sfirsitul adolescentei va surveni treptat si intr-un mod difuz. In cele din urma, parintii vor observa ca izbucnirile de temperament sau perioadele de auto-izolare din urma cu citiva ani au disparut, ca noi ne-am linistit si, spre marea lor mindrie, sintem oameni independenti, maturi, responsabili si comunicativi!
Vom trece prin asta impreuna si vom iesi victoriosi impreuna!




Categorie articol: 

Like / Share

Comentarii