Coruptie? Mita? Batrini morti in mizerie? Prostitutie juvenila? Schimburi de focuri intre bandele rivale brailene, in plina zi? Camatarie la drumul mare? Semianalfabetism? Trafic de tot felul, contrabanda? Istorie devastata? Abjectie? Sfidare si intimidare? Ura? Scuipat pe obrazul braileanului potolit si cu bun simt? Smecherie declasata? Umilire? Batjocura? Minciuna crasa si tupeu? Impostura? Nu-i nimic, se rezolva... Edilii braileni vor construi un pod si un aeroport.
De ceva timp, politicianul brailean a descoperit - cu ingeniozitate, trebuie sa recunosc - medicamentul care vindeca orice rana. Care medicament? Cum care? Constructia megalitica. Ca acum 5.000 de ani si preluind ceva din scrierile vechi. Va fi un pod mare si un aeroport mare... Si tot braileanul se va uita la ele si se va minuna. Flamindul va privi si se va simti satul, cel nedreptatit va casca gura a mirare si va simti ca i s-a facut dreptate, bolnavul se va tamadui atingind usor, cu obrazul, aripa unui avion chinezesc plin cu chiloti de dama, iar chiriasii din Centrul Istoric se vor muta sub pod, ca nu vor mai avea nevoie de locuinte, si se vor inchina dumnealui, podului, ca poporul evreu, de pe vremea lui Moise, Vitelului de Aur.
Mai era nevoie de ceva? Nu. Atit trebuia: ceva mare, foarte mare, gigantic, tulburator, sublim, de necuprins cu mintile noastre marginite. Vom lua suturi in fund, dar vom urca demni in concordul de Urziceni, vom fi mintiti si umiliti, dar nu vom mai astepta bacul de trecere, ci vom rula incet pe pod, privind cum curge Dunarea. Ce-si poate dori mai mult un om decit sa se afle pe un pod brailean si sa priveasca Dunarea cum curge? Sau sa priveasca din haurile Brailitei sau de pe strazile desfundate, deprimante, devastate ale cartierului Chercea cum decoleaza avioanele?
Evident, e nevoie de aeroporturi, de poduri, de gari, de zgirie-nori, de autostrazi supraetajate, dar tare mi se pare ca toate acestea fac parte din dinamica unor societati care si-au rezolvat, macar in parte, problemele de fond. Mai mult chiar, aceste societati, civilizate - cum le numim noi, se prevaleaza de o logica economica inversa genialei si originalei gindiri politico-economice brailene. Se asteapta o presiune naturala, fireasca, data de o dezvoltara economica fara echivoc, care dicteaza luarea unor asemenea decizii.
Dar sa presupunem ca ma insel si ca, odata construite podul si aeroportul, roiuri intregi de avioane vor plana asupra Brailei implorind municipalitatea sa le permita aterizarea si cirduri intregi de masini, cam de aici pina la Tecuci, vor astepta infrigurate sa se lanseze in marea trecere peste podul brailean. Cum ramine, in schimb, cu mita, cu coruptia, cu batrinii morti in mizerie, cu prostitutia juvenila, cu schimburile de focuri intre bandele rivale brailene, cu istoria devastata, cu abjectia, cu ura, cu batjocura, cu minciuna crasa si tupeul, cu impostura?
Ramine cum s-a stabilit. Se vor construi un pod si un aeroport.
De ceva timp, politicianul brailean a descoperit - cu ingeniozitate, trebuie sa recunosc - medicamentul care vindeca orice rana. Care medicament? Cum care? Constructia megalitica. Ca acum 5.000 de ani si preluind ceva din scrierile vechi. Va fi un pod mare si un aeroport mare... Si tot braileanul se va uita la ele si se va minuna. Flamindul va privi si se va simti satul, cel nedreptatit va casca gura a mirare si va simti ca i s-a facut dreptate, bolnavul se va tamadui atingind usor, cu obrazul, aripa unui avion chinezesc plin cu chiloti de dama, iar chiriasii din Centrul Istoric se vor muta sub pod, ca nu vor mai avea nevoie de locuinte, si se vor inchina dumnealui, podului, ca poporul evreu, de pe vremea lui Moise, Vitelului de Aur.
Mai era nevoie de ceva? Nu. Atit trebuia: ceva mare, foarte mare, gigantic, tulburator, sublim, de necuprins cu mintile noastre marginite. Vom lua suturi in fund, dar vom urca demni in concordul de Urziceni, vom fi mintiti si umiliti, dar nu vom mai astepta bacul de trecere, ci vom rula incet pe pod, privind cum curge Dunarea. Ce-si poate dori mai mult un om decit sa se afle pe un pod brailean si sa priveasca Dunarea cum curge? Sau sa priveasca din haurile Brailitei sau de pe strazile desfundate, deprimante, devastate ale cartierului Chercea cum decoleaza avioanele?
Evident, e nevoie de aeroporturi, de poduri, de gari, de zgirie-nori, de autostrazi supraetajate, dar tare mi se pare ca toate acestea fac parte din dinamica unor societati care si-au rezolvat, macar in parte, problemele de fond. Mai mult chiar, aceste societati, civilizate - cum le numim noi, se prevaleaza de o logica economica inversa genialei si originalei gindiri politico-economice brailene. Se asteapta o presiune naturala, fireasca, data de o dezvoltara economica fara echivoc, care dicteaza luarea unor asemenea decizii.
Dar sa presupunem ca ma insel si ca, odata construite podul si aeroportul, roiuri intregi de avioane vor plana asupra Brailei implorind municipalitatea sa le permita aterizarea si cirduri intregi de masini, cam de aici pina la Tecuci, vor astepta infrigurate sa se lanseze in marea trecere peste podul brailean. Cum ramine, in schimb, cu mita, cu coruptia, cu batrinii morti in mizerie, cu prostitutia juvenila, cu schimburile de focuri intre bandele rivale brailene, cu istoria devastata, cu abjectia, cu ura, cu batjocura, cu minciuna crasa si tupeul, cu impostura?
Ramine cum s-a stabilit. Se vor construi un pod si un aeroport.
