Ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” a inițiat o nouă rubrică „Să iubim natura” cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
Chiar dacă anul acesta observ un declin al populațiilor de păsări și mai grav observ un declin al speciilor de păsări care au reușit să scoată pui, încerc să vă prezint câteva din păsările observate anul acesta, noutăți față de anul trecut, la capitolul „Păsări din România”, observate în județul nostru.
Legat de declinul speciilor de păsări, consider că următoarele cauze ar fi cele mai importante: primăvara a fost una capricioasă, cu temperaturi scăzute și din această cauză, multe păsări abia au reușit acum să aibă pui și vă spun acest lucru deoarece, în ieșirile mele prin zonele sălbatice din Brăila, cam în aceleași zone în fiecare săptămână, am observat o singură familie de lebede cu pui și ca noutate, de curând am văzut o pereche de călifari albi cu zece pui și o pereche de rațe roșii cu opt pui.
O altă cauză ar fi intervenția omului în zonele de cuibărire, acest lucru a dus la un deranj și astfel multe specii de păsări au avut de suferit. O altă cauză, identificată de mine este legată de activitățile agricole, deoarece multe utilaje agricole sunt spălate în aceste bălți. Nu în ultimul rând am identificat și prezența stânelor de oi în zonele de cuibărit și mai cu seamă am văzut câinii ciobănești intrând în baltă și atacând păsările sălbatice.
Pentru astăzi voi încerca să vă prezint câteva specii de păsări: Chirighița cu obraz alb (Chlidonias hybrida), Chirighița neagră (Chlidonias niger), Chirighița cu aripi albe (Chlidonias leucopterus).
Chirighița cu obraz alb (Chlidonias hybrida) - Este o specie de chiră de talie mică - medie, cu aripile mai rotunjite și coada scurtă și ușor bifurcată. Penajul general este de culoare alb-cenușiu cu pieptul și abdomenul cenușiu închis, în contrast cu aripile și coada care sunt mai deschise la culoare. La adulții în penaj de vară, partea dorsală a capului este neagră, contrastând cu obrajii de culoare albă. Ciocul și picioarele sunt de culoare roșie. Lungimea corpului este de 23 - 29 cm, anvergura aripilor de 57 - 63 cm, iar greutatea este de 60 - 101 grame.
În România, specia cuibărește fragmentat mai ales în zonele umede din afara arcului carpatic, fiind mai abundentă în Delta Dunării și complexul lagunar. În interiorul arcului Carpatic cuibărește izolat, doar în câteva locații.
Este o specie migratoare care cuibărește în România. Sosește din luna aprilie și pleacă spre cartierele de iernare în lunile septembrie - octombrie.
Specia preferă pentru cuibărire zonele umede de la altitudini joase, mai ales lacurile în proces de colmatare, lacurile cu vegetație plutitoare și submersă abundentă, râuri și mlaștini. În perioada migrației se hrănește în majoritatea habitatelor acvatice, inclusiv golfurile marine.
Specia are o dietă diversificată, consumând insecte terestre sau acvatice, crustacee, amfibieni și pești de dimensiuni mici. Hrana este procurată de obicei de la suprafața apei, mai rar plonjând pentru capturarea acesteia.
AMENINȚĂRI ȘI MĂSURI DE CONSERVARE: Principalele amenințări asupra speciei sunt legate de modificarea zonelor umede, prin regularizarea cursurilor apelor curgătoare și drenajul zonelor umede pentru transformarea acestora în pășune sau arabil, eliminându-se astfel habitatele propice cuibăririi. În anumite cazuri, în Europa, coloniile au fost distruse de specia invazivă nutria (Myocastor coypus). Alte amenințări asupra speciei sunt reprezentate de: pescuitul intensiv și pescuitul ilegal împreună cu utilizarea plaselor, poluarea apelor de suprafață, turismul și sporturile (utilizarea ambarcațiunilor) desfășurate în cadrul habitatelor umede, în preajma coloniilor.
Chirighița neagră (Chlidonias niger) - Chirighița neagră este caracteristică în perioada cuibăritului zonelor umede de apă dulce și salmastre bogate în vegetație și în perioada iernării zonelor de coastă, golfurilor și lagunelor cu apă sărată. Lungimea corpului este de 23-28 cm și are o greutate de 50-74 g. Anvergura aripilor este de circa 57-65 cm. Adulții au înfățișare similară. Are aripile largi și coada scurtă. Capul și corpul sunt negre, iar aripile sunt gri-argintii. Se hrănește cu insecte, pești mici și broaște.
Este o specie prezentă în cea mai mare partea a continentului european. Planează pe loc fluturându-și aripile în urmărirea prăzii. Pentru a se hrăni prinde pradă de la suprafața apei sau insecte în zbor și foarte rar se scufundă. De obicei se hrănește la o distanță de până la 2-5 km de colonie. Populația estimată în România este de 1200-2500 de perechi.
AMENINȚĂRI ȘI MĂSURI DE CONSERVARE: Deranjul determinat de activitățile umane, ce duce la pierderea locurilor de cuibărit, degradarea și distrugerea habitatelor umede reprezintă pericolele principale ce afectează specia. Reducerea deranjului produs de activitățile umane și refacerea zonelor umede sunt prioritare.
Chirighița cu aripi albe (Chlidonias leucopterus) - Cuibărește în mlaștini de apă dulce și pe lacuri. Iarna poate fi găsită pe coaste stâncoase, lacuri, rauri, lagune și mlaștini. Penajul nupțial este distinctiv, cap, gât, piept și abdomen negre în contrast cu târtița și coada albe și partea superioară a aripii gri.
Vizitator de vară în toată Europa de est. Majoritatea migrează în Africa subsahariană pentru iarnă, dar unele păsări ajung și până în Asia și Australia. Sosește pe terenurile de cuibărire în aprilie și pleacă în perioada iunie-august. Specie diurnă, se hrănește cu ajutorul ciocului, preia prada de la suprafața apei, în loc să se scufunde. La doi ani atinge maturitatea sexuală. Ca majoritatea chirighițelor, ritualul nupțial are manifestări terestre și aeriene, iar masculul hrănește femela. Perechile monogame formează legături de un sezon și cuibăresc în colonii mici, de până la 100 de perechi, în care cuiburile sunt așezate la distanță mare unul de altul. Cuib în formă de cupă, pe o grămăjoară de vegetație, cel mai adesea fiind construit pe vegetație plutitoare.
AMENINȚĂRI ȘI MĂSURI DE CONSERVARE: În anumite zone de cuibărit apropiate de habitatul uman, coloniile pot fi deranjate de activitatea oamenilor. Se poate evita acest lucru printr-o informare publică și restrângerea accesului uman.
Sursa de informare:
https://pasaridinromania.sor.ro/specii/358/chirighita-cu-obraz-alb-chlidonias-hybrida
https://pasaridinromania.sor.ro/specii/359/chirighita-neagra-chlidonias-niger
https://pasaridinromania.sor.ro/specii/360/chirighita-cu-aripi-albe-chlidonias-leucopterus
