Ziarul "Obiectiv - Vocea Brăilei" a inițiat o nouă rubrică "Să iubim natura" cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
Având în vedere faptul că este o perioadă frumoasă pentru multe animale sălbatice, deoarece acestea au pui, aș dori să vă prezint câteva specii de păsări cu pui, pentru a vă putea bucura de gingășia acestor ființe care au venit de curând pe lume.
Am reușit să fotografiez recent mai multe specii de păsări cu pui, dar am să mă limitez la trei dintre ele, gâsca de vară (Anser anser), lișița (Fulica atra) și rața mare (Anas platyrhynchos).
Gâsca de vară (Anser anser)
Gâsca de vară este o specie de gâscă de talie mare. Penajul este în majoritate gri cu maroniu cu părțile superioare definite de marginile albe ale penelor de zbor. Pieptul și abdomenul sunt mai deschise și relativ uniform colorate. Picioarele sunt de culoare rozalie. Lungimea corpului este de 74-84 cm și are o greutate medie de 2070-4560 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 149 -168 cm.
Distribuție: Este singura specie de gâscă ce cuibărește și în România. Iernează în Europa cam în aceleași teritorii, însa migrează mai la sud în condiții de ierni dificile.
Fenologie: Specia cuibărește în România, fiind prezentă la noi tot timpul anului. Prezența este constantă, însă diferă ca distribuție. În sezonul de cuibărit este mult dispersată, iar începând din vară se adună în grupuri mai mari, la început pentru creșterea puilor și năpârlire, iar mai apoi pentru iernare.
Habitate: În perioada de cuibărit preferă zonele umede vaste, asociate marilor râuri din zonele de câmpie. Densitatea ce mai mare o întâlnim în Delta Dunării și sistemul lagunar. În perioada de iernare, preferă zonele joase, de câmpie, bogate în culturi agricole de toamnă sau zone cu vegetație ierboasă naturală.
Hrană: Specia este erbivoră, consumă materie vegetală foarte diversă: ierburi, muguri, rădăcini etc. În perioada de cuibărit se hrănesc în special cu materiale vegetale de pe culturile agricole, precum frunzele răsărite ale grâului, rapiței sau a altor culturi agricole de toamnă.
Populație: În România, estimările arată o populație de aproximativ 3 100 - 6 700 de perechi cuibăritoare. Având o populație atât de mare și un teritoriu de răspândire imens, specia este clasificată ca ”Risc scăzut”. Tendința populațională în Europa este considerată crescătoare. În România, deocamdată, tendința populațională este necunoscută.
Reproducere: Perioada de reproducere începe la sfârșitul lunii martie / începutul lunii aprilie. Femela depune de obicei 4-6 ouă, pe care le clocește singură, mascul apărând teritoriul. Incubarea durează 27-28 de zile. Puii devin zburători la 50-60 de zile. Perechile cuibăresc izolat sau în colonii laxe. Cuiburile sunt amplasate direct pe sol, în vegetație, adesea în zonele mlăștinoase din apropierea apei, dar uneori pot fi amplasate și în arbori.
Amenințări și măsuri de conservare: Specia este amenințată de vânătoare, fiind susceptibilă și la otrăvirea cu plumb (provenit din alice). Alți factori perturbatori sunt degradarea habitatului din zonele umede, eliminat pentru a face loc agriculturii și dezvoltării industriale. Fiind o specie ce se hrănește pe culturile agricole, există un conflict continuu cu fermierii.
Lișița (Fulica atra)
Specie de pasăre de talie medie, ușor de recunoscut după penajul relativ uniform negru-cenușiu. Sexele sunt asemănătoare. Capul este mic și rotund, de culoare neagră, contrastând cu restul corpului de culoare cenușiu-închis. Irisul este roșu, iar ciocul alb se continuă cu un scut facial alb. Picioarele sunt puternice, de culoare galben-verzui, cu degetele lungi, lobate. Juvenilii au penajul mai deschis la culoare, cenușiu, cu gâtul și obrajii de culoare alb-cenușiu. Lungimea corpului este de 36 - 39 cm, anvergura aripilor este de 70 - 80 cm, iar greutatea este de 610 - 1200 g.
Etimologia denumirii știintifice: Numele genului Fulica provine din denumirea în latină a lișiței. Numele speciei provine din cuvântul latin ater - negru, întunecat, cu referire la coloritul general al păsării.
Distribuție: În România, specia cuibărește în majoritatea habitatelor acvatice cu excepția zonelor montane.
Fenologie: Specia cuibărește în România și este prezentă pe tot parcursul anului. În perioada de pasaj și iernare apar aglomerări de indivizi în cadrul suprafețelor acvatice, existând un influx de indivizi din populațiile nordice, efectivele populaționale din perioadele reci depinzând mult de gradul de acoperire cu gheață a habitatelor acvatice.
Habitate: Specia este prezentă în majoritatea habitatelor acvatice, preferându-le pe cele cu apă stătătoare sau lin curgătoare, puțin adâncă, cu vegetație submersă abundentă și vegetație palustră. În perioada de cuibărire poate folosi și zonele inundate sau habitatele umede temporare.
Hrană: Este o specie omnivoră, preferând mai ales plante acvatice și semințele acestora, precum și alte materiale vegetale aparținând plantelor din vecinătatea habitatelor acvatice. Hrana de origine animală este constituită din nevertebrate care trăiesc în mediul acvatic, dar și pești, amfibieni, micromamifere, păsări de dimensiuni mici și ouăle acestora.
Populație: Populația din România este estimată la 66 888 - 79 370 de perechi, tendința populațională fiind deocamdată necunoscută.
Reproducere: Perioada de reproducere se desfășoară între lunile februarie și septembrie, mai concentrat în perioada martie - iulie. Ponta este formată din 1 - 14 ouă, clocite de ambii parteneri pentru o perioadă de 21 - 26 de zile. Puii sunt nidifugi și sunt hrăniți la cuib pentru 3 - 4 zile, apoi sunt îngrijiți de ambii părinți pentru mai mult timp, de multe ori aceștia divizând grupul de pui. Juvenilii din prima pontă din an pot ajuta la creșterea puilor rezultați din ponta următoare (poate depune două ponte într-un sezon). Cuibul este plasat de obicei pe vegetație plutitoare sau submersă, direct pe fundul apei atunci când aceasta nu este adâncă, uneori pe mici insule sau alte corpuri izolate în apă, astfel, scăderea nivelului apei putând duce la izolarea cuibului față de corpurile de apă. Cuibul este construit de ambii părinți, din tulpini, frunze, rădăcini, scoarță și alte materiale vegetale, putând fi ridicat atunci când nivelul apei crește.
Amenințări și măsuri de conservare: Principalele amenințări asupra speciei sunt legate de pierderea și degradarea habitatelor acvatice prin activități ca: drenarea zonelor umede, schimbarea utilizării terenurilor, incendierea vegetației palustre etc. Alte amenințări asupra speciei sunt: vânătoarea, ingerarea alicelor de plumb urmată de intoxicare și înecul cauzat de plasele de pescuit.
Rața mare (Anas platyrhynchos)
Este o specie de rață de talie mare. Ca și la toate speciile de rațe, dimorfismul sexual este accentuat. Femela are un colorit general maroniu, marmorat, perfect pentru camuflaj în timpul clocirii ouălor. Masculul este viu colorat, capul și gâtul verde metalic, inel subțire alb la baza gâtului, pieptul castaniu. Corpul cu nuanțe de gri, mai închise dorsal, iar penele din jurul cozii, negre. Ambele sexe au oglinda (grupul de pene colorat din aripă) de culoare albastru închis încadrat de două dungi albe. Lungimea corpului este de 50-60 cm și are o greutate medie de 735-1800 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 81-95 cm.
Etimologia denumirii știintifice: Numele de gen (Anas) este denumirea latină a rațelor, iar numele de specie provine din cuvintele grecești platys – lat și rinhos – cioc/bot, cu referire la picioarele ciocul lat al păsării.
Distribuție: Specia cuibărește pe o arie foarte largă, în toată emisfera nordică, din zonele cu climă mediteraneană, până în zonele boreale. În România specia cuibărește pe întreg teritoriul țării, din zona Deltei Dunării, până în zonele submontane.
Fenologie: Specia cuibărește în România, fiind prezentă la noi tot timpul anului. Prezența este constantă, însă diferă ca distribuție și ca efective. În perioada de cuibărit este mult dispersată, iar toamna și iarna se adună în grupuri mari pe suprafețele acvatice care nu îngheață. Numărul de exemplare este mai mare, fiind suplimentat de rațele nordice care vin să ierneze în România.
Habitate: Este foarte răspândită și nepretențioasă, în perioada de cuibărit ocupă orice fel de habitat acvatic disponibil, de la marile întinderi acvatice (Delta Dunării), lacurile izolate sau malurile râurilor, până la canalele sau lacurile de agrement din orașe. Uneori cuibărește și la distanțe mai mari de suprafețele acvatice. În sezonul de iarnă se adună în numere mari, pe suprafețele de apă deschise, la început mult mai dispersat, iar apoi, concentrat pe acele suprafețe care nu îngheață (în general lacurile mari de baraj).
Hrană: Rața mare este omnivoră și oportunistă. Se hrănește atât pe suprafața apei, căutând cu ciocul plante acvatice sau nevertebrate (insecte, moluște, crustacee și ocazional pești mici) în zonele mâloase sau ape de adâncime mică, precum și pe uscat cu materiale vegetale sau nevertebrate pe care le poate prinde.
Populație: În România, estimările arată o populație de aproximativ 61 000 - 75 000 de perechi cuibăritoare. Având o populație atât de mare și un teritoriu de răspândire imens, specia este clasificată ca ”Risc scăzut”. Tendința populațională în Europa este considerată stabilă. În România, deocamdată, tendința populațională este necunoscută.
Reproducere: Perioada de reproducere poate începe devreme, chiar în luna februarie, iar depunerea ouălor are loc începând cu a doua parte a lunii martie - începutul lunii aprilie. Femela depune de obicei 9-13 ouă, pe care le clocește singură mascul uneori apărând teritoriul. Incubarea durează 26-28 de zile. Puii devin zburători la 50-60 de zile. Păsările cuibăresc izolat, uneori și în grupuri laxe, amplasând cuiburile la câțiva metri distanță. Cuiburile sunt amplasate în apropierea apei, direct pe sol, ascunse în vegetație; uneori poate cuibări și în scorburi sau pe clădiri.
Amenințări și măsuri de conservare: Este amenințată de degradarea și dispariția zonelor umede, poluarea habitatelor. Arderea stufului sau recoltarea acestuia în perioade nepotrivite, constituie de asemenea amenințări serioase. Fiind o specie abundentă, se vânează intens, împușcarea și otrăvirea cu plumb fiind de asemenea cauze ale mortalității.
https://pasaridinromania.sor.ro/specii/195/gasca-de-vara-anser-anser
https://pasaridinromania.sor.ro/specii/279/lisita-fulica-atra
https://pasaridinromania.sor.ro/specii/210/rata-mare-anas-platyrhynchos
