Ziarul "Obiectiv - Vocea Brăilei" a inițiat o nouă rubrică "Să iubim natura" cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
Pentru că în această perioadă, în zonele unde am fost după păsări au apărut și ceva specii noi, astăzi a venit rândul următoarelor trei specii de păsări să fie cunoscute: chirighița cu obraz alb, fluierarul negru și fluierarul de mlaștină.
Chirighița cu obraz alb (Chlidonias hybrida)
Este o specie de chiră de talie mică - medie, cu aripile mai rotunjite și coada scurtă și ușor bifurcată. Penajul general este de culoare alb-cenușiu cu pieptul și abdomenul cenușiu închis, în contrast cu aripile și coada care sunt mai deschise la culoare. La adulții în penaj de vară, partea dorsală a capului este neagră, contrastând cu obrajii de culoare albă. Ciocul și picioarele sunt de culoare roșie. Lungimea corpului este de 23 - 29 cm, anvergura aripilor de 57 - 63 cm, iar greutatea este de 60 - 101 grame.
Etimologia denumirii știintifice - Numele genului provine din cuvântul grecesc khelidonios - care se asemănă cu o rândunică. Numele speciei provine din cuvântul latin hybridus - hibrid, zoologul Peter Simon Pallas considerând-o în mod eronat un hibrid intre între Chira de baltă (Sterna hirundo) și Chirighița cu aripi albe (Chlidonias leucopterus).
Distribuție - În România, specia cuibărește fragmentat mai ales în zonele umede din afara arcului carpatic, fiind mai abundentă în Delta Dunării și complexul lagunar. În interiorul arcului Carpatic cuibărește izolat, doar în câteva locații.
Fenologie - Este o specie migratoare care cuibărește în România. Sosește din luna aprilie și pleacă spre cartierele de iernare în lunile septembrie - octombrie.
Habitate - Specia preferă pentru cuibărire zonele umede de la altitudini joase, mai ales lacurile în proces de colmatare, lacurile cu vegetație plutitoare și submersă abundentă, râuri și mlaștini. În perioada migrației se hrănește în majoritatea habitatelor acvatice, inclusiv golfurile marine.
Hrană - Specia are o dietă diversificată, consumând insecte terestre sau acvatice, crustacee, amfibieni și pești de dimensiuni mici. Hrana este procurată de obicei de la suprafața apei, mai rar plonjând pentru capturarea acesteia.
Populație - În România, populația estimată este de 16 000 – 20 000 de perechi. Tendința în România este deocamdată necunoscută.
Reproducere - Perioada de reproducere, în Europa, se desfășoară în lunile mai - iunie. Ponta este formată din 2 - 3 ouă, care sunt clocite pentru o perioadă 18 - 20 zile. Puiul părăsește cuibul în prima zi de la eclozare și este capabil de zbor după aproximativ 23 de zile. Acesta este hrănit de către părinți pentru câteva săptămâni după această perioadă. Formează colonii de până la 10 - 100 de perechi, divizate în sub-colonii, cuiburile fiind plasate la 1 - 2 m distanță unul față de celălalt. Cuiburile sunt construite din papură și sunt poziționate pe vegetația plutitoare sau submersă, în zonele cu apă de adâncime mică.
Amenințări și măsuri de conservare - Principalele amenințări asupra speciei sunt legate de modificarea zonelor umede, prin regularizarea cursurilor apelor curgătoare și drenajul zonelor umede pentru transformarea acestora în pășune sau arabil, eliminându-se astfel habitatele propice cuibăririi. În anumite cazuri, în Europa, coloniile au fost distruse de specia invazivă nutria (Myocastor coypus). Alte amenințări asupra speciei sunt reprezentate de: pescuitul intensiv și pescuitul ilegal împreună cu utilizarea plaselor, poluarea apelor de suprafață, turismul și sporturile (utilizarea ambarcațiunilor) desfășurate în cadrul habitatelor umede, în preajma coloniilor.
Fluierar negru (Tringa erythropus)
Este o specie de limicolă (păsări de țărm) de talie medie. Nu există dimorfism sexual. Coloritul în penaj nupțial este negru intens pe cap, gât și abdomen și negru cu pete albe pe spate. Penajul de iarnă este complet diferit, gri pe spate, cu pete mici albe pe părțile laterale și albicios pe piept și abdomen. La păsările tinere coloritul general este maroniu, cu pete mici albicioase pe spate și cu barații pe piept și abdomen. Ciocul este caracteristic, foarte lung, subțire și ușor curbat în jos doar în secțiunea terminală. Picioarele sunt portocalii la păsările tinere, roșii intens în penaj de iarnă și negre în penaj nupțial. Lungimea corpului este de 29 - 33 cm, anvergura aripilor este de 61 – 67 cm, iar greutatea de 97 – 230 de grame.
Etimologia denumirii știintifice - Numele de gen provine din grecescul trungas – o specie de pasăre de țărm cu târtiță albă ce își balansează coada, menționata de Aristotel (identificare incertă). Numele de specie provine din cuvintele grecești erythros - roșu și pous - picior, cu referire la coloritul picioarelor în penajul de iarnă al speciei.
Distribuție - În România este prezentă pe tot teritoriul țării (cu excepția zonelor înalte) în perioadele de migrație, mai frecventă și în numere mai mari în afara arcului Carpatic.
Fenologie - Nu cuibărește în România. Este prezentă doar în perioadele de migrație din primăvară și toamnă. Unele exemplare sunt prezente și în timpul verii, probabil indivizi necuibăritori sau juvenili proaspăt sosiți din zonele de cuibărire.
Habitate - Cuibărește în zonele umede subarctice și arctice, din regiunea de tundră. Preferă habitate umede deschise, precum mlaștini, turbării cu tufișuri puține, zonele de păduri rare de mesteacăn de la marginea tundrei. În migrație poate fi întâlnită pe toată suprafața țării, pe marginea habitatelor acvatice (lacuri, margini de râu), unde găsește suprafețe potrivite pentru hrănire: zone mâloase cu apă de mică adâncime.
Hrană - Este o specie carnivoră, fiind legată de hrana disponibilă în zonele de mal: nevertebrate acvatice (insecte, viermi, gastropode, crustacee), păianjeni, uneori mormoloci sau pești de talie mică.
Reproducere - Perioada de reproducere începe în mai sau iunie, în funcție de condițiile climatice. Depunerea ouălor are loc începând cu luna mai până în mijlocul lunii iunie (în funcție de condițiile meteo și zonă), femela depunând de obicei 3-5 ouă, pe care le clocește timp de 23-24 de zile. Puii părăsesc cuibul după 28 de zile. Perechile cuibăresc solitar. Cuibul este construit rudimentar, ca o depresiune în zonele cu smocuri de iarbă, zone cu mușchi sau desiș de sălcii pitice.
Amenințări și măsuri de conservare - Distrugerea zonelor umede în zonele de cuibărit şi mai ales a celor situate pe traseul de migrație și în zona de iernare reprezintă cea mai importantă amenințare la adresa speciei. Suplimentar, poluarea apelor prin folosirea pesticidelor în agricultură şi deranjul determinat de activitățile umane constituie amenințări suplimentare ce afectează populațiile acestei specii.
Fluierar de mlaștină (Tringa glareola)
Este o specie de limicolă (păsări de țărm) de talie medie. Are colorit general maroniu, mai închis la adulți, cu pete albe și negre dorsal. La păsările tinere nuanța de maro este mai deschisă, iar petele au colorit maroniu deschis - gălbui. Pieptul are colorit gri difuz, ce trece înspre alb pe abdomen. Are o sprânceană proeminentă deschisă la culoare. Picioarele sunt galben - verzui. Lungimea corpului este de 18 - 21 cm, anvergura aripilor este de 35 – 39 cm, iar greutatea de 34 – 98 de grame.
Etimologia denumirii știintifice - Numele de gen provine din grecescul trungas – o specie de pasăre de țărm cu târtiță albă ce își balansează coada, menționată de Aristotel (identificare incertă). Numele de specie provine din cuvântul latin glarea – prundiș, cu referire la habitatul unde poate fi văzută pasărea.
Distribuție - În România este prezentă pe tot teritoriul țării în perioadele de migrație.
Fenologie - Nu cuibărește în România. Este prezentă doar în perioadele de migrație din primăvară și toamnă. Unele exemplare sunt prezente și în timpul verii, probabil indivizi necuibăritori sau juvenili proaspăt sosiți din zonele de cuibărire.
Habitate - Cuibărește în zonele umede subarctice, din regiunea de taiga (pădure boreală) și tundră (în zona de limită cu păduri de molid și mesteacăn). Preferă habitate deschise din interiorul pădurilor mlăștinoase sau alte zone umede semideschise, cu tufărișuri. În migrație poate fi întâlnită pe toată suprafața țării, pe marginea habitatelor acvatice (lacuri, margini de râu), unde găsește suprafețe potrivite pentru hrănire: zone mâloase cu apă de mică adâncime.
Hrană - Este o specie carnivoră, fiind legată de hrana disponibilă în zonele de mal: nevertebrate acvatice (insecte, viermi, gasteropode, crustacee), păianjeni, uneori mormoloci sau pești de talie mică. Ocazional consumă și semințe ale speciilor de plante acvatice. În perioada de reproducere consumă aproape exclusiv insecte acvatice.
Reproducere - Perioada de reproducere începe în mai. Depunerea ouălor are loc începând cu luna mai până în mijlocul lunii iunie (în funcție de condițiile meteo și zonă), femela depunând de obicei 3-4 ouă, pe care le clocește timp de 22-23 de zile. Puii părăsesc cuibul după 28 - 30 de zile. Perechile cuibăresc solitar. Cuibul este construit din materii vegetale, precum mușchi, frunze crenguțe, fiind amplasat pe sol sau uneori în arbori. Preferă zonele cu vegetație densă.
Amenințări și măsuri de conservare - Distrugerea zonelor umede în zonele de cuibărit şi mai ales a celor situate pe traseul de migrație, poluarea apelor prin folosirea pesticidelor în agricultură şi deranjul determinat de activitățile umane sunt principalele pericole ce afectează specia.
Sursa de informare:
https://pasaridinromania.sor.ro/specii/358/chirighita-cu-obraz-alb-chlidonias-hybrida
https://pasaridinromania.sor.ro/specii/320/fluierar-negru-tringa-erythropus
https://pasaridinromania.sor.ro/specii/325/fluierar-de-mlastina-tringa-glareola
