Blazonul haldei: o mască de gaze veche, lângă o ciupercă otrăvitoare Despre Combinatul chimic de la Chiscani părerile au fost mereu împărţite: unii brăileni se bucurau că funcţionează şi că le dă un loc de muncă, alţii erau nemulţumiţi de norii toxici emanaţi de furnalele şi cazanele acelui mamut industrial. Astăzi, combinatul, aşa cum îl ştim din perioada comunismului, nu mai există. Secţiile care produceau fibre, celuloză şi hârtie şi-au încetat de mult activitatea, iar platforma chimică de la Chiscani arată ca după Apocalipsă: hectare întregi de clădiri pe jumătate dărâmate şi fără ferestre, lăsate în voia vântului şi a hoţilor de fier vechi. Doar câteva hale, închiriate de firme private, mai adăpostesc activităţi de producţie ce nu au, însă, legătură, cu ceea ce se făcea odinioară acolo. Fabrica de hârtie "Celhart Donaris" este ultima rămăşiţă a vechiului combinat care încă a mai funcţionat până de curând. Şi aceasta are, însă, activitatea momentan întreruptă şi nu se ştie dacă îşi va mai reveni vreodată. Tot mai multe voci vorbesc despre un faliment iminent, iar din felul cum stau lucrurile par să aibă dreptate. Primarul din Chiscani, Ion Crăciun, se numără printre cei care nu cred că mai e vreo şansă pentru "Celhart Donaris". "Un an, maxim doi, atât o să mai funcţioneze. Acum vând tot ce se mai poate la fier vechi şi pe urmă pleacă şi ne lasă nouă plocon tot dezastrul de aici", declară primarul. Când spune "dezastru" acesta se referă în special la halda de deşeuri industriale unde s-au aruncat, de la începuturile combinatului, mii de tone de reziduuri chimice. Este, practic, o movilă înaltă de 10 metri şi întinsă pe câteva hectare, la marginea Chiscaniului. "Milioane de metri cubi de otrăvuri sunt îngropate aici. Sulfiţi, sulfaţi, nitriţi, nitraţi, azotaţi şi tot felul de otrăvuri de-astea folosite în procesul de producţie s-au adus aici, încă de la începutul anilor '70. Eu ştiu bine ce zic, că am trăit toată viaţa în Chiscani şi am văzut ce se întâmplă. Dacă, ferească Dumnezeu, trece Dunărea de dig şi spală halda asta se întâmplă un dezastru internaţional", spune primarul Crăciun. Acesta, împreună cu viceprimarul Chiscaniului, Nicolae Munteanu, a condus un reporter al ziarului nostru pe teren, pentru a-i arăta cum "fierbe pământul" în halda de deşeuri şi cum iese leşia la suprafaţă. "Aici era, în urmă cu 50 de ani, o baltă plină cu peşte, privalul lui Moş Banu, unde se prindea crapul auriu în garduri de nuiele. Acum, la câţiva metri de casele satului, stratul de deşeuri chimice are 20 de metri, 10 la suprafaţă, 10 sub pământ. Bate vântul şi împrăştie otrava în nasul oamenilor. Săracii din sat vin şi sapă după fier vechi fără să realizeze cât e de periculos să înghită praful ăsta. Unii lasă vacile să pască din iarba din jurul haldei şi laptele poate că ajunge pe masa brăilenilor, care habar n-au ce le dau copiilor să bea", ne-a spus viceprimarul Munteanu, arătându-ne unde ies la suprafaţă chimicale mirosind a otravă, deasupra acelei movile formate timp de zeci de ani, din sute de mii de transporturi de reziduuri ale combinatului.
Chesonul descompletat şi abandonat de "Celhart Donaris" "Nu vor să ni-l dea nouă ca să facem curăţenie"
Primăria Chiscani încearcă de ani de zile să obţină administrarea haldei de deşeuri, ca să o poată neutraliza, să scape satul de otrăvuri. Cel puţin aşa zic primarul Crăciun şi viceprimarul Munteanu. "Suntem conştienţi că, dacă inundă Dunărea şi ajunge la movila asta cu deşeuri, o să fie dezastru. Am cerut de la «Celhart Donaris» administrarea acestui teren, ca să putem obţine bani de prin Programul Operaţional Sectorial de Mediu, pentru neutralizarea deşeurilor. Cu fondurile de la mediu, cu ce mai scoteam din fierul vechi aflat printre deşeurile chimice, am fi reuşit să curăţăm terenul. Trandafiri aş fi plantat pe astea 11 hectare, dacă făceam curăţenie! Numai că cei de la «Celhart Donaris» au refuzat să ni-l dea în administrare. În schimb, în cadrul unei dezbateri de la Prefectură am fost avertizaţi că, dacă se întâmplă vreo nenorocire, răspunzătoare este Unitatea Administrativ-Teritorială, adică Primăria Chiscani. Cum ar veni, avem mâinile legate, nu putem să rezolvăm problema, dar dacă se întâmplă ceva suntem traşi la răspundere!", ne-a declarat primarul Ion Crăciun. Acesta ne-a arătat şi în ce stadiu de degradare se află digul care ar trebui, teoretic, să împiedice Dunărea să ajungă la halda de deşeuri, dig pe care Primăria Chiscani nu-l poate repara, fiindcă aparţine, de asemenea, firmei "Celhart Donaris". Tot "Celhart Donaris" are în proprietate şi chesonul unde se aflau staţiile de pompare ce asigurau alimentarea combinatului cu apă de Dunăre. În prezent, acea clădire impunătoare are soarta tuturor fostelor clădiri ale combinatului: este despuiată de tot ceea ce însemna componente metalice şi zace abandonată. Pericolul e cu atât mai mare în ceea ce priveşte chesonul, cu cât prin podeaua descompletată, la care poate ajunge oricine - inclusiv copiii veniţi să pescuiască la Dunăre - cineva neatent ar putea să cadă în puţurile fostei staţii de pompare. "Cât e chesonul de înalt, atât e apa de adâncă aici, la pompe. Are cam 20 metri adâncime, dacă a căzut cineva în apă nu-l mai salvează nimeni!", ne-a spus viceprimarul Munteanu, care pe vremuri a lucrat la cheson, ca angajat al combinatului.
Sub podeaua găurită a chesonului adâncimea apei atinge 20 de metri La "Celhart" nu răspunde nimeni
Ca şi în cazul haldei de deşeuri chimice, chesonul dezafectat nu este nici îngrădit şi nici păzit. Singura măsură de precauţie a fost zidirea intrării, cu un perete de cărămizi. Acesta a fost spart însă şi oricine poate intra înăuntru, riscând să nu mai iasă niciodată la lumina zilei. Am încercat să obţinem un punct de vedere de la «Celhart Donaris», referitor la situaţia haldei de deşeuri, a digului care ar trebui să o ferească de inundaţii şi a chesonului părăsit. Apelat telefonic, bucureşteanul Vladimir Cohn, afaceristul care a preluat, în urmă cu circa şapte ani, pachetul majoritar de acţiuni al "Celhart Donaris", a refuzat orice discuţie, motivând că nu poate da relaţii atât timp cât nu este sigur cu cine vorbeşte. "Dumneata poţi să zici că eşti Nicolae Ceauşescu, dar eu nu trebuie neapărat să te cred!", a spus Cohn, închizându-şi telefonul. Nici la sediul "Celhart Donaris" nu am reuşit să găsim pe nimeni din conducere care ar fi putut să ne dea relaţii. Majoritatea birourilor erau goale, iar singura persoană întâlnită pe acele holuri pustii ne-a transmis că directorul este plecat şi că nu ne poate ajuta cu un număr de mobil, ca să îl putem contacta.
În ceea ce priveşte autorităţile de mediu, problema depozitului de deşeuri chimice de la marginea Chiscaniului este, teoretic, rezolvată. Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Galaţi i-a dat firmei "Celhart Donaris" răgaz până în anul 2018 să neutralizeze halda, acoperind-o cu mai multe straturi de pământ, argilă şi nisip. Din punctul de vedere al ARPM Galaţi, halda respectivă nici nu este prea periculoasă pentru mediul înconjurător. După ce s-au prelevat câteva sute de probe, în bilanţul de mediu întocmit în luna mai 2009 s-a notat că "depozitul constă în deşeuri industriale nepericuloase, iar posibilitatea ca obiectivul să fie o sursă de contaminare pentru mediul înconjurător este redusă". Cine vede, însă, halda de aproape şi simte în nări mirosul înţepător de leşie ce răzbate din pământul ars s-ar putea să fie, totuşi, de altă părere! Oricum, în planul de măsuri stipulat de ARPM Galaţi, care a fixat ca termen de rezolvare a problemei anul 2018, nu se ia în calcul posibilitatatea ca "Celhart Donaris" să dea faliment între timp şi nu se specifică foarte clar cui îi rămâne obligaţia de a închide halda, dacă se va întâmpla acest lucru. Vom reveni.