Cu trei saptamini in urma, cind l-am avut ca oaspete pe scriitorul american Jeff VanderMeer, am lansat la Libraria Carturesti si o antologie, Transformarea lui Martin lake si alte povestiri. Antologia, alcatuita de Horia Nicola Ursu, cuprindea patru povestiri semnate de Jeff VanderMeer ("Transformarea lui Martin Lake"), Nicola Griffith ("Yaguara"), Marian Coman ("Testamentul de ciocolata") si K.J. Bishop ("Maldoror in lumea larga").
Intre timp au inceput sa apara comentarii, recenzii, pareri. In reviste, ziare, bloguri. Fiecare comentator isi exprima parerea despre antologie, despre textele din ea, inevitabil stabilindu-si si preferinte.
Bucuria mea, de pe pozitia de coordonator al colectiei fiction.ro, e data acum de diversitatea acestor preferinte. Unii au mentionat drept cel mai bun text din antologie nuvela lui VanderMeer. Altii au optat pentru "Yaguara" Nicolei Griffith. Au fost optiuni pentru australianca K.J. Bishop (care, ieri, 8 septembrie, si-a lansat editia romaneasca a romanului Orasul gravat - The Etched City -, distins cu premiile Ditmar si Crawford in 2004).
Dar bucuria cea mare mi-au facut-o cei care au ales drept cea mai buna povestire din volum "Testamentul de ciocolata" a lui Marian Coman. De ce? Pentru ca ne situeaza in rindul scriitorilor buni de literatura fantastica. Pentru ca o astfel de opinie sterge granitele (impuse poate prea usor) intre "noi" si "ei". Pentru ca, azi un text, miine altul, poimiine un roman... asa se poate construi o literatura, asa se pot impune publicului niste scriitori.
Astept ziua in care cititorul sa tina intr-o mina un roman de Neil Gaiman, iar in cealalta un volum al unui autor roman si sa se intrebe: pe care sa-l cumpar?
Sper ca acea zi nu e prea departe.
Intre timp au inceput sa apara comentarii, recenzii, pareri. In reviste, ziare, bloguri. Fiecare comentator isi exprima parerea despre antologie, despre textele din ea, inevitabil stabilindu-si si preferinte.
Bucuria mea, de pe pozitia de coordonator al colectiei fiction.ro, e data acum de diversitatea acestor preferinte. Unii au mentionat drept cel mai bun text din antologie nuvela lui VanderMeer. Altii au optat pentru "Yaguara" Nicolei Griffith. Au fost optiuni pentru australianca K.J. Bishop (care, ieri, 8 septembrie, si-a lansat editia romaneasca a romanului Orasul gravat - The Etched City -, distins cu premiile Ditmar si Crawford in 2004).
Dar bucuria cea mare mi-au facut-o cei care au ales drept cea mai buna povestire din volum "Testamentul de ciocolata" a lui Marian Coman. De ce? Pentru ca ne situeaza in rindul scriitorilor buni de literatura fantastica. Pentru ca o astfel de opinie sterge granitele (impuse poate prea usor) intre "noi" si "ei". Pentru ca, azi un text, miine altul, poimiine un roman... asa se poate construi o literatura, asa se pot impune publicului niste scriitori.
Astept ziua in care cititorul sa tina intr-o mina un roman de Neil Gaiman, iar in cealalta un volum al unui autor roman si sa se intrebe: pe care sa-l cumpar?
Sper ca acea zi nu e prea departe.
