Nu mulţimile de sindicalişti îmi dau fiori, ci "ocuparea" Pieţei Universităţii.
În Piaţa Universităţii s-au adunat pentru a spune "nu" comunismului cu "faţă umană", propovăduit de Ion Iliescu, tot ce avea mai curat ţara asta. Minerii i-au defrişat rapid. Tovarăşul Iliescu le-a mulţumit ortacilor şi i-a scuipat în cap pe cei care nu-i cereau altceva decât să se dea un picuţ la o parte. Dar iată ce a fost cu adevărat înspăimântător atunci: de pe margini asistau, cuviincioşi, românii de bine, oameni care - se vedea acest lucru! - erau bine îmbrăcaţi, păreau bine înseraţi social şi aveau figuri "gânditoare", de intelectuali. Aceşti oameni nu protestau împotriva schingiuirii studenţilor, ci îi aplaudau pe mineri. Aceste aplauze ne mai costă şi acum. Iar "ocuparea" Pieţei Universităţii, acum, nu mai are nicio valoare, nici măcar simbolică.
