Într-o noapte i-a apărut în vis îngerul Lui Dumnezeu, care i-a spus: "Penelope, de-acum te vei numi Irina ("pace") şi vei fi multora scăpare şi adăpost; prin tine se vor mântui multe suflete, iar numele tău va fi mare în toată lumea".
Irina a aflat despre Hristos de la Apelian şi a primit botezul de la Timotei, ucenicul Sfântului Apostol Pavel. Înfuriat, tatăl ei a vrut să o supună la torturi, dar Irina l-a convertit şi pe el la creştinism. Tânăra a fost torturată în vremea a patru împăraţi. Regele Sedechia a îngropat-o până la gât într-o groapă cu şerpi şi cu scorpioni, dar îngerul Domnului a păzit-o neatinsă. Regele a încercat apoi să o taie cu fierăstrăul, dar acesta s-a frânt de trupul ei ca şi când trupul ar fi fost de marmură. Acelaşi rege a legat-o de o roată de moară şi a dat drumul şuvoiului, nădăjduind că se va îneca. Dar fecioara a scăpat nevătămată.
Sapor, fiul regelui Sedechia, i-a pus încălţăminte de fier, i-a încărcat în spate un sac de nisip, a înhămat-o la car şi a pus să fie mânată prin cetate. Dar îngerul Domnului a cutremurat pământul, care s-a deschis şi i-a înghiţit pe păgâni. Mulţi au alergat atunci la Hristos şi au fost botezaţi. Regele din Callinicus, Numerian, a aruncat-o pe Irina în trei tauri din metal încins. Dar ea nu a murit.
Când a sosit în cetatea Mesembria, Irina a fost omorâtă de regele Sapur, dar Dumnezeu a înviat-o. Regele şi mulţi dintre supuşi au crezut în Hristos şi s-au botezat. La urmă, Irina s-a întins într-un sicriu şi i-a poruncit lui Apelian să-l închidă. După patru zile, când au deschis sicriul, au văzut că trupul sfintei nu mai era în el. Aşa a proslăvit-o Dumnezeu pe Sfânta Mare Muceniţă Irina.
