Aflând că numele lor au fost puse pe lista acuzaţilor şi aduse la cunoştinţa împăratului, tinerii s-au ascuns într-o peşteră. Aflând împăratul păgân despre aceasta, a poruncit să fie zidită intrarea în peşteră, pentru ca tinerii mărturisitori să moară de foame sau să moară sufocaţi.
Pentru ca faptele celor şapte tineri să fie ţinute minte de cei ce vor veni după ei, Teodor şi Rufin, doi creştini, au scris pe două table de plumb viaţa lor şi au pus tablele lângă pietrele care astupau peştera. Dar Dumnezeu, prin purtarea Sa de grijă, a adus somn greu asupra celor şapte tineri, care a durat, minune, două sute de ani.
După două secole, pe vremea împăratului creştin Teodosie, s-a ivit o dispută între credincioşi, în legătură cu învierea morţilor. Împăratul Teodosie s-a rugat mult Lui Dumnezeu, ca să-i descopere adevărul.
Drept răspuns la rugăciuni, în timpul disputei, nişte păstori au luat piatra cu care era zidită peştera, pentru a face zid de împrejmuire pentru staulul oilor. În acel moment, cei şapte tineri s-au trezit din somnul de sute de ani. Această minune a întărit credinţa oamenilor în învierea morţilor.
Treziţi din somn, tinerilor li s-a făcut foame. Iamvlih a fost trimis în cetate, să cumpere pâine cu bani din timpul domniei împăratului Deciu. Ajuns la intrarea în oraş, tânărul rămase uimit, după ce a văzut semnul Sfintei Cruci la toate porţile. Era şi foarte dezorientat, căci nu mai recunoştea oraşul natal. Când a vrut să cumpere pâine, brutarul, văzând banii, a crezut că are în faţă posesorul unei comori, căci acei bani purtau chipul unui alt împărat. Iamvlih a mărturisit de unde are banii şi toţi locuitorii, ajunşi la peşteră, au aflat plăcile de plumb cu istoria celor şapte sfinţi demult uitaţi. Toţi au recunoscut, astfel, că au de-a face cu un miracol şi au slăvit pe Dumnezeu.
Auzind despre acestea, împăratul Teodosie a venit la Efes şi, intrând în peşteră, s-a închinat el însuşi sfinţilor. Iar după o săptămână de la minunata lor trezire, după somnul de 200 de ani, tinerii au adormit somnul morţii celei fireşti, întru aşteptarea Învierii de apoi, pentru viaţa veşnică alături de Hristos. Când împăratul Teodosie a vrut să aşeze trupurile sfinţilor în sicrie de aur, tinerii i s-au înfăţişat în vis şi i-au cerut să fie lăsaţi acolo, în peştera în care au adormit mai întâi.
