Moaştele Sfântului Ştefan au fost duse spre a fi îngropate în satul Cafargamala, de lânga Ierusalim, de către învăţatul Gamaliel. Renumit învăţător al legii evreieşti, Gamaliel a primit credinţa în Hristos. Tot el l-a înmormântat şi pe Nicodim, prietenul Sfântului Ştefan, care a plâns la mormântul acestuia până ce a murit.
După sute de ani, Dreptul Gamaliel i s-a înfăţişat de trei ori în vis lui Lucian, preotul din Cafargamala. Emoţionat de visul pe care l-a avut, Lucian s-a dus la patriarh şi, luând binecuvântare, a mers şi a dezgropat osemintele Sfântului Mare Mucenic şi Arhidiacon Ştefan. Moaştele sfântului au fost mutate cu procesiune în Sion şi înmormântate într-o biserică ridicată de marele dregător Alexandru. Când Alexandru a murit, i s-a facut un sicriu de chiparos asemenea cu al sfântului şi a fost îngropat lângă mormântul Sfântului Ştefan. Iar Iuliana, soţia lui Alexandru, vrând să ia trupul soţului şi să-l ducă în patria sa, la Constantinopol, fiind condusă de pronia dumnezeiască, a lăsat sicriul soţului şi, vărsând multe lacrimi, a luat racla sfântului.
Racla Sfântului Ştefan a fost aşezată de către Împăratul Constantin în palatul împărătesc de la Constantinopol.
