Macrina a fost cea mai mare din cei zece copii ai acestei familii binecuvântate. A fost logodită cu un tânăr de viţă nobilă care, după un timp, a murit. Când logodnicul i-a murit, Macrina nu a vrut să se mai logodească cu alt bărbat, spunând că "nu este drept ca fecioara logodită o dată cu un bărbat să caute după aceea iar logodnă; chiar şi după legea firii, trebuie să fie o singură logodnă, aşa cum este o singură naştere şi o singură moarte".
Macrina a intrat în monahism împreună cu mama sa, Emilia, nevoindu-se în asceză aspră. După un timp, mama sa şi fratele său (Sfântul Vasile cel Mare) au trecut la cele veşnice. Iar la nouă luni după moartea Sfântului Vasile, Macrina a fost vizitată de Sfântul Grigorie de Nyssa, care a aflat-o pe patul morţii. Cei doi şi-au împărtăşit amintiri despre Sfântul Vasile, au vorbit despre natura omenească şi despre viaţa de apoi. Cu puţin înainte de ceasul morţii, Macrina s-a rugat Domnului:
"Stăpâne, Atotputernice Doamne, Carele dai odihnă trupurilor noastre prin somnul morţii pentru o vreme, Tu iară le vei ridica la trâmbiţa cea de apoi. Iartă-mi păcatele, Stăpâne, Doamne lisuse Hristoase, şi dă-mi cu suflet curat să ies înaintea Ta din acest trup stricăcios, fă ca sufletul meu fără de păcat să se înalţe ca tămâia înaintea Ta!"
După aceasta, s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci şi şi-a dat duhul.
