A scris două apologii, în fapt scrisori de pledoarie, prima fiind adresată împăratului Antoninus Pius şi fiilor săi Marc Aureliu şi Lucius Verus, iar a doua dedicată lui Marc Aureliu, în care cerea toleranţă faţă de creştini, într-o perioadă în care aceştia, refuzând ritualul religios roman, erau acuzaţi de lipsă de fidelitate faţă de împărat şi faţă de valorile păgâne.
Familia sa locuia la Flavia - Neapolis, vechiul Sichem (azi Nablus). A fost crescut în tradiţia păgână, primind o educaţie şi o formaţie spirituală aleasă. După un periplu pe la mai mulţi filosofi ai timpului, Iustin a fost îndemnat de un bătrân să citească Profeţii, acest lucru aducându-i convertirea. Pentru Iustin, creştinismul ere "singura filosofie sigură şi folositoare". A mers la Roma, unde a desfăşurat o intensă activitate apologetică, literară şi misionară. El trimite împăraţilor, senatului şi poporului roman prima sa Apologie, în favoarea oamenilor de toate neamurile care sunt pe nedrept urâţi şi persecutaţi, apoi şi a doua Apologie. Tot la Roma a scris şi celelalte lucrări ale sale, în frunte cu "Dialogul cu iudeul Trifon". Iustin intră în conflict cu filosoful cinic Crescens, care-i acuza pe creştini de ateism şi de imoralitate.
Înfrânt de Sfântul Iustin Filosoful, ignorantul Crescens l-a denunţat pe acesta autorităţilor. Iustin este condamnat la moarte şi executat, în anul 165, împreună cu alţi şase creştini, din ordinul prefectului Iunius Rusticus. Bisericile Ortodoxă, Catolică şi Greco-Catolică îl prăznuiesc toate pe Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful în fiecare an, pe 1 iunie.
