"A scrie este omeneste, a edita e divin" - n-am spus-o eu, a spus-o Stephen King in cartea lui, On Writing.
Acuma, ma dau si eu mare, ca m-am facut editor. Editorul e persoana care intra cu bocancii in sufletul cartii, adica acolo unde-l doare mai tare pe autor. Editorul e persoana care zice "las' ca stiu eu", iar autorul nu afla niciodata ce stie editorul, dar merge pe mina lui daca vrea sa-i apara cartea, daca vrea ca ea sa se vinda. Ca, se presupune, macar asta stie editorul: ce se vinde. Sau daca nu neaparat ce se vinde, macar ce vrea el sa exprime prin colectia in care va aparea cartea.
Cum arata o zi din viata unui editor? Nu stiu altii cum sint, dar ziua mea de astazi arata cam asa:
Dimineata am mai tras un ochi pe prima parte din Cicatricea de China Mieville si am trimis-o pe mail Ofeliei, la tehnoredactare.
Apoi am luat fisierul cu cartea mea (iata-ma-s in curat conflict de interese, editindu-mi propria carte), am notat citeva indicatii pretioase pentru paginare si am trimis-o si pe-asta la tehno.
Miine trebuie sa trimit coperta la Playboy, ca sa fie adaugata interviului (va aparea in numarul pe martie). Bogdan a gasit o fotografie, hai jos la Cristi sa vedem ce iese. N-a iesit rau. Poza e suficient de cuminte, dar si suficient de dezmatata. Cred ca se potriveste cu textul cartii, si el duios (in cuvinte) si dezmatat (in alte cuvinte). Punem numele meu in partea de jos, titlul sus, pe doua rinduri, il facem gri. Numele - rosu. Cu alb, sus de tot, prazul (din englezescul "praise") scos din prefata lui Liviu Antonesei: "cel mai bun roman dedicat crizei de la patruzeci de ani a barbatului". OK, ramine asa. Bogdan, eu, Cristi ne-am declarat satisfacuti. A venit si Cristiana, s-a uitat, vazut, placut. Am bifat-o si pe-asta. Cel putin pina in momentul in care ma voi razgindi.
A venit Ofelia sa ia si corectura revistei (fiction.ro nr.2). A luat-o, urmeaza sa-i trimit azi ceva stiri care sa umple golurile (jumatati de pagina, pagini lasate goale pe stinga, inaintea sectiunilor). Din pacate a trebuit sa renunt la doua texte, nu incapeau. Si ca sa nu dau peste cap toata tehnoredactarea, am scos doua texte de la sfirsit. La ce-s buni prietenii? Si la aia ca nu se supara cind le scot textele din revista (cel putin asa imi imaginez eu).
Cind a venit, Ofelia mi-a adus si romanul lui Costi Gurgu (Retetarium), tehnoredactat. Urmeaza corectura.
Si mai urmeaza culesul corecturilor din partile 2 si 3 de la Cicatricea. Tot azi. Cel putin. Si astept sa-mi vina si traducerea de la Mircea Pricajan (Viriconium de M. John Harrison). Mi-ar trebui un traducator pentru Newton's wake de Ken Macleod.
Tot azi, intilnire la Kessler, cu Simona, Marina si Andreea. La Observator nu cred ca mai ajung.
Frumos, nu?
Acuma, ma dau si eu mare, ca m-am facut editor. Editorul e persoana care intra cu bocancii in sufletul cartii, adica acolo unde-l doare mai tare pe autor. Editorul e persoana care zice "las' ca stiu eu", iar autorul nu afla niciodata ce stie editorul, dar merge pe mina lui daca vrea sa-i apara cartea, daca vrea ca ea sa se vinda. Ca, se presupune, macar asta stie editorul: ce se vinde. Sau daca nu neaparat ce se vinde, macar ce vrea el sa exprime prin colectia in care va aparea cartea.
Cum arata o zi din viata unui editor? Nu stiu altii cum sint, dar ziua mea de astazi arata cam asa:
Dimineata am mai tras un ochi pe prima parte din Cicatricea de China Mieville si am trimis-o pe mail Ofeliei, la tehnoredactare.
Apoi am luat fisierul cu cartea mea (iata-ma-s in curat conflict de interese, editindu-mi propria carte), am notat citeva indicatii pretioase pentru paginare si am trimis-o si pe-asta la tehno.
Miine trebuie sa trimit coperta la Playboy, ca sa fie adaugata interviului (va aparea in numarul pe martie). Bogdan a gasit o fotografie, hai jos la Cristi sa vedem ce iese. N-a iesit rau. Poza e suficient de cuminte, dar si suficient de dezmatata. Cred ca se potriveste cu textul cartii, si el duios (in cuvinte) si dezmatat (in alte cuvinte). Punem numele meu in partea de jos, titlul sus, pe doua rinduri, il facem gri. Numele - rosu. Cu alb, sus de tot, prazul (din englezescul "praise") scos din prefata lui Liviu Antonesei: "cel mai bun roman dedicat crizei de la patruzeci de ani a barbatului". OK, ramine asa. Bogdan, eu, Cristi ne-am declarat satisfacuti. A venit si Cristiana, s-a uitat, vazut, placut. Am bifat-o si pe-asta. Cel putin pina in momentul in care ma voi razgindi.
A venit Ofelia sa ia si corectura revistei (fiction.ro nr.2). A luat-o, urmeaza sa-i trimit azi ceva stiri care sa umple golurile (jumatati de pagina, pagini lasate goale pe stinga, inaintea sectiunilor). Din pacate a trebuit sa renunt la doua texte, nu incapeau. Si ca sa nu dau peste cap toata tehnoredactarea, am scos doua texte de la sfirsit. La ce-s buni prietenii? Si la aia ca nu se supara cind le scot textele din revista (cel putin asa imi imaginez eu).
Cind a venit, Ofelia mi-a adus si romanul lui Costi Gurgu (Retetarium), tehnoredactat. Urmeaza corectura.
Si mai urmeaza culesul corecturilor din partile 2 si 3 de la Cicatricea. Tot azi. Cel putin. Si astept sa-mi vina si traducerea de la Mircea Pricajan (Viriconium de M. John Harrison). Mi-ar trebui un traducator pentru Newton's wake de Ken Macleod.
Tot azi, intilnire la Kessler, cu Simona, Marina si Andreea. La Observator nu cred ca mai ajung.
Frumos, nu?
