Ei bine, n-am fost la vot! Nu ca as fi fost asa de scirbit - vezi, Doamne! - de intreaga clasa politica. Nu ca n-as fi gasit pe nimeni, dar absolut pe nimeni, bun de virit in Parlament. Sau ca, invers, mi-as fi inchipuit vreun moment ca Vasilica ar fi mai bun decit Costica. Nicidecum. Fie Vasilica, fie Costica, fie Georgeta, tot aia e. Adica trotineta care se jura ca te duce in zbor pina la Londra. Dar nu asta a fost problema. Ceea ce m-a tinut in casa, in istorica zi a votului uninominal romanesc, a fost o biata si apolitica colica biliara. Pe dragutul de colecist nu-l intereseaza administratia, democratia, capitalismul sau socialismul sau cite spagi se iau prin institutiile de stat. Colecistul este impartial, obiectiv si hotarit. Dumnealui iti spune cind, cum si ce sa faci. E mai tare chiar si decit Traian Basescu. Chiar si decit Obama si Putin la un loc.
Asadar, Marea Istorie cade in genunchi in fata durerilor de masele, a prostatei agresive, a migrenelor de tot soiul, a tusei magaresti etc. E clar ca o firava gripa e infinit mai bogata in sensuri decit tot planul de guvernare pe 2009. Un ticalos virus strecurat prin aparatul urogenital cintareste mai mult decit Universul. O mica piedica pusa de sistemul imunitar face sa se prabuseasca toate teoriile conspirationiste ale secolului XX. Vreau sa spun ca, una peste alta, oamenii se gindesc in primul rind la ei. La problemele lor imediate, urgente, grave. Si bine fac. Pentru ca nu-i nimeni care sa-i scoata din ele.
De aceea, putem afirma, prezenta la vot a fost mai mult decit satisfacatoare. A fost de-a dreptul un "regal". Chiar daca in unele locuri s-a votat pe sticle de vodca, calculatoare sau telefoane. De asta aveau nevoie oamenii, nu? Unii de-o vodca, altii de-un telefon si tot asa. Ar fi binevenita o lege prin care candidatii la Parlament sa poata oferi tot ce vor ei in schimbul votului. Ce ai sa-mi dai, nea Candidatule? Si te orientezi, vezi ce-ti trebuie. Ca la talcioc. Ca un talcioc e lumea asta, ce s-o mai lungim! N-are nimic sa dea, la gara! Sau la munca! Eu, de pilda, as fi cerut un remediu rapid impotriva durerilor din dreapta. Venea Candidatul, imi dadea pilula, ma faceam bine pina la ora 17.00 si-l votam.
Dincolo de gluma, putem spune, acum, dupa vot, ce anume ni s-a promis? Ma refer la ceva concret, exact sau cit de cit exact? La ceva determinabil in timp? La ceva de genul: in februarie 2010, toti borfasii din Romania vor fi in inchisori si vor face mobila pentru oamenii saraci. Sau: in martie 2009, salariul minim pe economie va permite unui muncitor sa intretina o familie de 3 persoane. Sau: in ianuarie 2011 se va da legea prin care, daca soselele Romaniei nu vor fi mai late si mai lungi cu x km., cei direct raspunzatori vor fi plimbati prin piete si se va arunca cu oua clocite in ei. Eu, personal, n-am auzit asa ceva. Am auzit, in schimb, de "masuri", "strategii", "planuri".
De aceea, pentru mine, 30 noiembrie, ziua votului uninominal, a fost o zi ca oricare alta. Si nu numai pentru mine. Pentru majoritatea.
Asadar, Marea Istorie cade in genunchi in fata durerilor de masele, a prostatei agresive, a migrenelor de tot soiul, a tusei magaresti etc. E clar ca o firava gripa e infinit mai bogata in sensuri decit tot planul de guvernare pe 2009. Un ticalos virus strecurat prin aparatul urogenital cintareste mai mult decit Universul. O mica piedica pusa de sistemul imunitar face sa se prabuseasca toate teoriile conspirationiste ale secolului XX. Vreau sa spun ca, una peste alta, oamenii se gindesc in primul rind la ei. La problemele lor imediate, urgente, grave. Si bine fac. Pentru ca nu-i nimeni care sa-i scoata din ele.
De aceea, putem afirma, prezenta la vot a fost mai mult decit satisfacatoare. A fost de-a dreptul un "regal". Chiar daca in unele locuri s-a votat pe sticle de vodca, calculatoare sau telefoane. De asta aveau nevoie oamenii, nu? Unii de-o vodca, altii de-un telefon si tot asa. Ar fi binevenita o lege prin care candidatii la Parlament sa poata oferi tot ce vor ei in schimbul votului. Ce ai sa-mi dai, nea Candidatule? Si te orientezi, vezi ce-ti trebuie. Ca la talcioc. Ca un talcioc e lumea asta, ce s-o mai lungim! N-are nimic sa dea, la gara! Sau la munca! Eu, de pilda, as fi cerut un remediu rapid impotriva durerilor din dreapta. Venea Candidatul, imi dadea pilula, ma faceam bine pina la ora 17.00 si-l votam.
Dincolo de gluma, putem spune, acum, dupa vot, ce anume ni s-a promis? Ma refer la ceva concret, exact sau cit de cit exact? La ceva determinabil in timp? La ceva de genul: in februarie 2010, toti borfasii din Romania vor fi in inchisori si vor face mobila pentru oamenii saraci. Sau: in martie 2009, salariul minim pe economie va permite unui muncitor sa intretina o familie de 3 persoane. Sau: in ianuarie 2011 se va da legea prin care, daca soselele Romaniei nu vor fi mai late si mai lungi cu x km., cei direct raspunzatori vor fi plimbati prin piete si se va arunca cu oua clocite in ei. Eu, personal, n-am auzit asa ceva. Am auzit, in schimb, de "masuri", "strategii", "planuri".
De aceea, pentru mine, 30 noiembrie, ziua votului uninominal, a fost o zi ca oricare alta. Si nu numai pentru mine. Pentru majoritatea.
