Deunazi, presedintele Traian Basescu a fost intrebat de ziaristi daca ne aflam intr-o situatie de criza politica. Raspunsul a fost negativ, seful statului motivind ca institutiile functioneaza. Cu asta, presedintele pare sa fi luat un bolovan de pe sufletul ziaristilor. Dar, dupa cum functioneaza institutiile astea, parca am fi in stare de razboi. Nu spune nimeni ca "e mai rau ca inainte", ci ca e foarte rau in comparatie cu standardele la care incercam sa ne aliniem, cel putin oficial, de la 1 ianuarie. Cu farmaciile aproape ca ne-am obisnuit, cu sistemul sanitar in general ne-am cam resemnat, cu birocratia inca mai ducem lupte pe ici pe colo, atunci cind nu ducem obolul ca sa ne rezolvam mai repede problemele. C-asa-i in tenis, dupa cum spunea un actor celebru intr-un monolog de demult.
La Braila, de exemplu, institutia Primariei functioneaza dupa lege, dupa cum sustin cu indirjire vremelnicii ocupanti ai fotoliilor de sefi. Un fel de scuza pentru timpul care trece si leafa care merge, dar orasul tot in urma altora ramine. Daca in toata tara se mansardeaza blocuri, la Braila nu se poate, pentru ca nu permite legea. De parca Braila si-ar fi cistigat autonomia inaintea secuilor, iar legile suna altfel in orasul de pe Dunare decit in restul tarii. Iasul, de exemplu, e plin de mansarde care de care mai ochioase, construite dupa normele de siguranta si dupa cele estetice impuse tot de legi in vigoare. Se folosesc materiale usoare si rezistente, cum ar fi scheletul metalic in loc de armatura de beton. Nu au scapat de mansardare nici turnurile, ba firmele specializate au reusit sa mai adauge astfel inca doua nivele de locuinte, nu doar unul. De ce se tem cei din Primaria braileana? Vicele Tilea zice ca e nevoie de o lege speciala, aprobata in Consiliul Local, pentru ca astfel de constructii sa primeasca avizele legale. Si pentru ca sa fie treaba cit mai complicata. Foarte pe scurt, inainte de inceperea constructiei este nevoie de expertiza blocului, pentru testarea rezistentei constructiei, de planul (proiectul) mansardei - pe baza acestor doua documente putind fi emis certificatul de urbanism. Cu acesta, mai trebuie luate avizele Inspectoratului Teritorial in Constructii, al pompierilor, toate in final adunindu-se in dosarul pe care se obtine autorizatia de constructie. In mod normal, ar insemna citeva luni de umblatura - tinind cont de termenul maxim de 30 de zile in care primarul si arhitectul-sef al orasului trebuie sa semneze (sau sa respinga motivat cererea). Sigur, Primaria ar putea impune citeva modele de mansarde, pentru a nu ne trezi cu o mahala pestrita pe blocuri, iar inspectorii de la Urbanism ar urma sa-si faca apoi si munca de teren pentru care sint platiti, adica sa supravegheze santierele deschise pe terase. De regula, la ridicarea unei mansarde locuibile au prioritate locatarii de la ultimul etaj, apoi ceilalti, dupa posibilitatile financiare si dupa cum se hotaraste in asociatia de locatari sau proprietari. Daca nu se inghesuie nimeni, atunci terasa poate fi vinduta de catre asociatie - evident, cu acordul membrilor sai. Sint destule posibilitati.
Din pacate, la noi e mare scofala si asta este greu de inteles. Brailenii par sa se fi obisnuit, vazind cum stagneaza lucrurile de ani de zile in orasul nostru. Macar sa traga cineva jaluzelele la ferestrele Primariei, sa nu strice lumina somnul alesilor.
La Braila, de exemplu, institutia Primariei functioneaza dupa lege, dupa cum sustin cu indirjire vremelnicii ocupanti ai fotoliilor de sefi. Un fel de scuza pentru timpul care trece si leafa care merge, dar orasul tot in urma altora ramine. Daca in toata tara se mansardeaza blocuri, la Braila nu se poate, pentru ca nu permite legea. De parca Braila si-ar fi cistigat autonomia inaintea secuilor, iar legile suna altfel in orasul de pe Dunare decit in restul tarii. Iasul, de exemplu, e plin de mansarde care de care mai ochioase, construite dupa normele de siguranta si dupa cele estetice impuse tot de legi in vigoare. Se folosesc materiale usoare si rezistente, cum ar fi scheletul metalic in loc de armatura de beton. Nu au scapat de mansardare nici turnurile, ba firmele specializate au reusit sa mai adauge astfel inca doua nivele de locuinte, nu doar unul. De ce se tem cei din Primaria braileana? Vicele Tilea zice ca e nevoie de o lege speciala, aprobata in Consiliul Local, pentru ca astfel de constructii sa primeasca avizele legale. Si pentru ca sa fie treaba cit mai complicata. Foarte pe scurt, inainte de inceperea constructiei este nevoie de expertiza blocului, pentru testarea rezistentei constructiei, de planul (proiectul) mansardei - pe baza acestor doua documente putind fi emis certificatul de urbanism. Cu acesta, mai trebuie luate avizele Inspectoratului Teritorial in Constructii, al pompierilor, toate in final adunindu-se in dosarul pe care se obtine autorizatia de constructie. In mod normal, ar insemna citeva luni de umblatura - tinind cont de termenul maxim de 30 de zile in care primarul si arhitectul-sef al orasului trebuie sa semneze (sau sa respinga motivat cererea). Sigur, Primaria ar putea impune citeva modele de mansarde, pentru a nu ne trezi cu o mahala pestrita pe blocuri, iar inspectorii de la Urbanism ar urma sa-si faca apoi si munca de teren pentru care sint platiti, adica sa supravegheze santierele deschise pe terase. De regula, la ridicarea unei mansarde locuibile au prioritate locatarii de la ultimul etaj, apoi ceilalti, dupa posibilitatile financiare si dupa cum se hotaraste in asociatia de locatari sau proprietari. Daca nu se inghesuie nimeni, atunci terasa poate fi vinduta de catre asociatie - evident, cu acordul membrilor sai. Sint destule posibilitati.
Din pacate, la noi e mare scofala si asta este greu de inteles. Brailenii par sa se fi obisnuit, vazind cum stagneaza lucrurile de ani de zile in orasul nostru. Macar sa traga cineva jaluzelele la ferestrele Primariei, sa nu strice lumina somnul alesilor.
