Nu avem institutii in care minorii cu handicap sa fie supusi la rele tratamente! Este replica autoritatilor brailene, la acuzatiile aparute recent intr-o publicatie americana, potrivit careia citeva zeci de copii cu handicap psihic din Braila sint tinuti ca intr-un adevarat lagar nazist, in frig si mizerie, legati de scaune sau de pat si infometati. Responsabili locali din domeniul protectiei copilului si sanatatii sustin ca, de fapt, copiii despre care vorbeste raportul respectiv au fost mutati de anul trecut din fosta sectie de Neuropsihiatrie Infantila a Spitalului Sf. Pantelimon Braila intr-un centru special amenajat pentru ei, in conditii absolut civilizate.
Potrivit cotidianului american, "mii de copii romani cu handicap traiesc inca in conditii foarte putin schimbate fata de acum zece ani, in institutii, legati de scaune si paturi, adesea tinuti flaminzi, in frig si mizerie, in propriile fecale, asa cum releva un raport realizat de o organizatie americana". Unul dintre cazurile mentionate in raport se refera la judetul nostru, unde, "46 de copii au fost gasiti intr-un centru pentru adulti din Braila, unde erau tinuti permanent legati, iar unii erau atit de atrofiati, incit pareau sa aiba doar trei-patru ani".
Potrivit datelor pe care le-am obtinut, centrul la care se refera raportul ar putea fi fosta sectie de Neuropsihiatrie a Spitalului Sf. Pantelimon, care a functionat pina la finele anului trecut in cartierul Chercea, si care in prezent este inchisa, dupa ce acesti 46 de copii cu handicap psihic sever de acolo au fost mutati. Pentru ca erau constiente ca acolo micutii nu beneficiau de cele mai bune conditii de ingrijire - si asta, in primul rind din cauza subfinantarii -, autoritatile au decis ca acestia sa fie preluati de Directia pentru Protectia Copilului si sa fie mutati intr-un centru de plasament special amenajat, in acest scop. Mutarea propriu-zisa s-a petrecut in trei etape, incepind din luna iunie a anului 2005, iar in toamna trecuta, vechea sectie a fost inchisa.
"Institutionalizarea este temporara si este pentru viata, ci nu pe viata"
Directorul general al DGASPC Braila, Alexandru Sculschi, este indignat, dar si intristat de informatiile aparute in cotidianul american. Acesta considera ca la mijloc este o campanie ce vizeaza, de fapt, deblocarea adoptiilor internationale: "Este o campanie mediatica indreptata impotriva Legii adoptiei din
Romania, care are restrictii foarte severe privind adoptiile
internationale (televiziunile franceze, spaniole sau americane). A
fost creat un tip de presiune prin care doresc sa forteze Romania
sa modifice continutul acestei legi, sa fie mai permisiva. Pe raportul
prezentat de Mental Disability Rights International (MDRI) apare
scris "Embargo pina-n 10 mai 2006 - nu este pentru distributie
publica". Ne intrebam: daca observatorii si membrii MDRI sint atit de preocupati de situatia copiilor din Romania, de ce nu au informat imediat dupa vizita din 6 decembrie 2005 autoritatile romane cu privire la asa-numitele "conditii mizere de ingrijire a copiilor cu handicap" din tara noastra? De ce in 10 mai si nu in 6 decembrie, cind au venit cei de la MDRI? Au mers pe celebrul dicton "Veni, Vidi, Good bye". Ce relevanta are pentru ei data de 10 mai 2006? Secventa Braila apare sub urmatorul titlu: "Institutionalizati pe viata". Se doreste sa se induca falsa idee ca acesti copii ramin pe viata intr-o institutie a statului. Pentru noi, institutionalizarea este temporara si este pentru viata, ci nu pe viata. Pentru acesti copii, facem o ingrijire speciala individualizata, concomitent cu identificarea de asistenti maternali profesionisti specializati in lucrul cu copiii cu nevoi speciale si, de asemenea, inclusiv pentru convingerea familiilor de a-si prelua propriii copii. Numai pentru cazurile severe oferim alternativa institutionala. Ceea ce intr-adevar lipseste la Braila este un centru de recuperare si reabilitare, nu numai pentru copiii cu dizabilitati din centrele de plasament, ci si pentru cei aflati in familie, care au nevoie de recuperare sau reabilitare. In prezent, pentru ingrijirea celor 39 de copii preluati de la Sectia de Neuropsihiatrie a Spitalului Sf. Pantelimon Braila exista 66 de angajati".
La rindul sau, medicul primar pediatru Elena Draghici, cea care se ocupa acum de micutii trecuti in grija DGASPC si gazduiti la Centrul Specializat "Craiasa Zapezii", ne-a declarat ca progresele inregistrate in utimele luni de acestia sint substantiale atit din punct de vedere fizic, cit si psihic. "Micutii sint crescuti in conditii bune, avem personal suficient, sint ingrijiti si spalati la timp sau de cite ori este nevoie, alimentatia este corespunzatoare, se calculeaza caloriile. Ce sa va mai spun, copiii sint veniti de 9 luni de zile in aceasta unitate, in trei etape, in iunie, august si octombrie. Ei au curba ponderala ascendenta, deci au crescut in greutate, se evalueaza starea lor de sanatate lunar, deci sint cintariti, se face calculul caloriilor, alimentatia este diversificata. Nu se pune problema sa existe cazuri de copii care sa stea legati. Aici nu exista asa ceva, sint foarte bine ingrijiti".
"Nu este adevarat ca erau infometati, ca ii puneam in lanturi, cum s-a scris"
Asistentele de la fosta sectie de Neuropsihiatrie sustin ca nici in vechea locatie nu se punea problema ca micutii sa nu fie ingrijiti, sa fie infometati sau legati de scaune, cu fringhii sau cu lanturi
Astfel, Nora Chioveanu, asistenta la fosta sectie Neuropsihiatrie, ne-a declarat ieri: "Copiii au fost tratati, spun eu, destul de bine, atit timp cit nu le lipsea hrana. Poate ca unii copii din Romania care sint acasa la ei nu au ce minca, la ai nostri nu le-a lipsit niciodata mincarea. Erau ingrijiti, erau spalati de citeva ori pe zi. In sectia noastra erau copii cu deficientele cele mai grave. Eu am lucrat acolo 11 ani, noi am pus suflet in ce am facut si-mi pare foarte rau ca s-a ajuns unde s-a ajuns, acum. Nu este adevarat ca erau infometati, ca ii puneam in lanturi, cum s-a scris. Este foarte usor sa spun eu acum ca dumneavoastra ati batut pe cineva, da? Cum sa fie copiii legati cu lanturi? Haideti sa fim obiectivi! Nu stiu de ce se bate atit in copiii nostri si in noi, romanii". Chioveanu contesta si acuzatiile cum ca, la sectia respectiva, personalul era atit de slab pregatit, incit nu facea diferenta intre un handicap usor si unul sever: "Noi aveam medic, era seful de sectie, tratamentele le prescria dumnealui, iar asistentele nu faceau de capul lor. Acum, ce sa spun, este cuvintul nostru impotriva cuvintului celor care au scris acele lucruri, mai mult nu am ce sa spun"
La rindul sau, Ionica Aldea, o alta asistenta care a lucrat la fosta sectie Neuropsihiatrie a Spitalului Sf. Pantelimon, sustine ca toate acuzatiile sint simple inventii: "La noi au fost copii cu microcefalii, cu hidrocefalii, cu tetrapareza spastica. Nu stiu daca oamenii cunosc aceste diagnostice si cum arata copiii cu aceste diagnostice. Am avut tot ce ne trebuie, copiii au fost hraniti cum trebuie, cu caloriile cu care trebuiau hraniti, au fost ingrijiti cum trebuie. Nu au fost legati de scaune, asa cum am auzit ca s-a scris, nici vorba de asa ceva. Personalul a fost atent intotdeauna, ii scoteam in curte, cind era frumos afara, am avut educatori, am avut gradinita cu jucarii, am avut kinetoterapeut, care le facea masaj, iar unii dintre ei au fost recuperati si au fost trimisi la scoli speciale. Nu inteleg de ce se scriu asemenea lucruri neadevarate".
Potrivit cotidianului american, "mii de copii romani cu handicap traiesc inca in conditii foarte putin schimbate fata de acum zece ani, in institutii, legati de scaune si paturi, adesea tinuti flaminzi, in frig si mizerie, in propriile fecale, asa cum releva un raport realizat de o organizatie americana". Unul dintre cazurile mentionate in raport se refera la judetul nostru, unde, "46 de copii au fost gasiti intr-un centru pentru adulti din Braila, unde erau tinuti permanent legati, iar unii erau atit de atrofiati, incit pareau sa aiba doar trei-patru ani".
Potrivit datelor pe care le-am obtinut, centrul la care se refera raportul ar putea fi fosta sectie de Neuropsihiatrie a Spitalului Sf. Pantelimon, care a functionat pina la finele anului trecut in cartierul Chercea, si care in prezent este inchisa, dupa ce acesti 46 de copii cu handicap psihic sever de acolo au fost mutati. Pentru ca erau constiente ca acolo micutii nu beneficiau de cele mai bune conditii de ingrijire - si asta, in primul rind din cauza subfinantarii -, autoritatile au decis ca acestia sa fie preluati de Directia pentru Protectia Copilului si sa fie mutati intr-un centru de plasament special amenajat, in acest scop. Mutarea propriu-zisa s-a petrecut in trei etape, incepind din luna iunie a anului 2005, iar in toamna trecuta, vechea sectie a fost inchisa.
"Institutionalizarea este temporara si este pentru viata, ci nu pe viata"
Directorul general al DGASPC Braila, Alexandru Sculschi, este indignat, dar si intristat de informatiile aparute in cotidianul american. Acesta considera ca la mijloc este o campanie ce vizeaza, de fapt, deblocarea adoptiilor internationale: "Este o campanie mediatica indreptata impotriva Legii adoptiei din
Romania, care are restrictii foarte severe privind adoptiile
internationale (televiziunile franceze, spaniole sau americane). A
fost creat un tip de presiune prin care doresc sa forteze Romania
sa modifice continutul acestei legi, sa fie mai permisiva. Pe raportul
prezentat de Mental Disability Rights International (MDRI) apare
scris "Embargo pina-n 10 mai 2006 - nu este pentru distributie
publica". Ne intrebam: daca observatorii si membrii MDRI sint atit de preocupati de situatia copiilor din Romania, de ce nu au informat imediat dupa vizita din 6 decembrie 2005 autoritatile romane cu privire la asa-numitele "conditii mizere de ingrijire a copiilor cu handicap" din tara noastra? De ce in 10 mai si nu in 6 decembrie, cind au venit cei de la MDRI? Au mers pe celebrul dicton "Veni, Vidi, Good bye". Ce relevanta are pentru ei data de 10 mai 2006? Secventa Braila apare sub urmatorul titlu: "Institutionalizati pe viata". Se doreste sa se induca falsa idee ca acesti copii ramin pe viata intr-o institutie a statului. Pentru noi, institutionalizarea este temporara si este pentru viata, ci nu pe viata. Pentru acesti copii, facem o ingrijire speciala individualizata, concomitent cu identificarea de asistenti maternali profesionisti specializati in lucrul cu copiii cu nevoi speciale si, de asemenea, inclusiv pentru convingerea familiilor de a-si prelua propriii copii. Numai pentru cazurile severe oferim alternativa institutionala. Ceea ce intr-adevar lipseste la Braila este un centru de recuperare si reabilitare, nu numai pentru copiii cu dizabilitati din centrele de plasament, ci si pentru cei aflati in familie, care au nevoie de recuperare sau reabilitare. In prezent, pentru ingrijirea celor 39 de copii preluati de la Sectia de Neuropsihiatrie a Spitalului Sf. Pantelimon Braila exista 66 de angajati".
La rindul sau, medicul primar pediatru Elena Draghici, cea care se ocupa acum de micutii trecuti in grija DGASPC si gazduiti la Centrul Specializat "Craiasa Zapezii", ne-a declarat ca progresele inregistrate in utimele luni de acestia sint substantiale atit din punct de vedere fizic, cit si psihic. "Micutii sint crescuti in conditii bune, avem personal suficient, sint ingrijiti si spalati la timp sau de cite ori este nevoie, alimentatia este corespunzatoare, se calculeaza caloriile. Ce sa va mai spun, copiii sint veniti de 9 luni de zile in aceasta unitate, in trei etape, in iunie, august si octombrie. Ei au curba ponderala ascendenta, deci au crescut in greutate, se evalueaza starea lor de sanatate lunar, deci sint cintariti, se face calculul caloriilor, alimentatia este diversificata. Nu se pune problema sa existe cazuri de copii care sa stea legati. Aici nu exista asa ceva, sint foarte bine ingrijiti".
"Nu este adevarat ca erau infometati, ca ii puneam in lanturi, cum s-a scris"
Asistentele de la fosta sectie de Neuropsihiatrie sustin ca nici in vechea locatie nu se punea problema ca micutii sa nu fie ingrijiti, sa fie infometati sau legati de scaune, cu fringhii sau cu lanturi
Astfel, Nora Chioveanu, asistenta la fosta sectie Neuropsihiatrie, ne-a declarat ieri: "Copiii au fost tratati, spun eu, destul de bine, atit timp cit nu le lipsea hrana. Poate ca unii copii din Romania care sint acasa la ei nu au ce minca, la ai nostri nu le-a lipsit niciodata mincarea. Erau ingrijiti, erau spalati de citeva ori pe zi. In sectia noastra erau copii cu deficientele cele mai grave. Eu am lucrat acolo 11 ani, noi am pus suflet in ce am facut si-mi pare foarte rau ca s-a ajuns unde s-a ajuns, acum. Nu este adevarat ca erau infometati, ca ii puneam in lanturi, cum s-a scris. Este foarte usor sa spun eu acum ca dumneavoastra ati batut pe cineva, da? Cum sa fie copiii legati cu lanturi? Haideti sa fim obiectivi! Nu stiu de ce se bate atit in copiii nostri si in noi, romanii". Chioveanu contesta si acuzatiile cum ca, la sectia respectiva, personalul era atit de slab pregatit, incit nu facea diferenta intre un handicap usor si unul sever: "Noi aveam medic, era seful de sectie, tratamentele le prescria dumnealui, iar asistentele nu faceau de capul lor. Acum, ce sa spun, este cuvintul nostru impotriva cuvintului celor care au scris acele lucruri, mai mult nu am ce sa spun"
La rindul sau, Ionica Aldea, o alta asistenta care a lucrat la fosta sectie Neuropsihiatrie a Spitalului Sf. Pantelimon, sustine ca toate acuzatiile sint simple inventii: "La noi au fost copii cu microcefalii, cu hidrocefalii, cu tetrapareza spastica. Nu stiu daca oamenii cunosc aceste diagnostice si cum arata copiii cu aceste diagnostice. Am avut tot ce ne trebuie, copiii au fost hraniti cum trebuie, cu caloriile cu care trebuiau hraniti, au fost ingrijiti cum trebuie. Nu au fost legati de scaune, asa cum am auzit ca s-a scris, nici vorba de asa ceva. Personalul a fost atent intotdeauna, ii scoteam in curte, cind era frumos afara, am avut educatori, am avut gradinita cu jucarii, am avut kinetoterapeut, care le facea masaj, iar unii dintre ei au fost recuperati si au fost trimisi la scoli speciale. Nu inteleg de ce se scriu asemenea lucruri neadevarate".
