Traian T. Cosovei spunea ca "inainte de toate, generatia '80 este o irepetabila stare de spirit ce a unit scriitori din toata tara de la Iasi la Timisoara, de la Cluj la Craiova, de la Satu Mare, Sibiu ori Brasov pina la Ploiesti ori Constanta. Liantul acestei generatii: crearea unei noi sensibilitati, aversiunea fata de falsele valori impuse de comunism, resimtirea claustrofobiei citadine (asemanatoare cu claustrofobia ideologica), descoperirea spatiului cultural de peste Ocean". Exclusivisti, exigenti, critici si autocritici, chiar autopersiflanti, exponentii generatiei '80 reprezinta, indiscutabil, ultima mare generatie din istoria literara a Romaniei. Timpul generatiilor se incheie intr-o incercare extraordinara de supravietuire in fata politicului agresiv. Intr-o prelectiune, Bogdan Ghiu isi aminteste: "La inceput politrucii au incurajat, adica au ingaduit generatia '80. De Labisi din care sa ramina doar Andritoiu era nevoie tot timpul, crezusera ca pot sa ne manipuleze si sa ne “canalizeze” (incepusera deja lucrarile la Canal, fapt consemnat - genial inserat ca soc in poezie, un trombon amar ludic, o aratare a dintilor de catre Ion Stratan - in versuri: “pentru tine Tanto draga / am sapat o vara-ntreaga / la canalul care leaga / Dunarea de Marea Neagra”). Asa au apucat sa apara primele volume ale generatiei din 79 pina prin 81, cind tovarasii au inceput sa-si dea tot mai clar seama ca nu aveam de gind sa ne bagam mintile in cap si sa ne apucam de treburi serioase, ca modul comunist de a fi scriitor in Romania nu-si mai exercita farmecele asupra leatului nostru la fel ca asupra celor anterioare, ca ne tineam in continuare de aceleasi poante si ca jocurile noastre de cuvinte rasturnau, de fapt, realitatea, ii aratau fete - fete. Si gata, s-a inchis robinetul. Dar tot am apucat sa ne distram ca niste nebuni si sa scriem cu viata pe seama lor". In acel context si la debutul in efervescenta al generatiei '80, Ion Stratan se contura ca o figura centrala, de o maleabilitate si o ductilitate a scrisului aproape imposibil de urmarit ca efuziune, ca explozie si ascutime a witului, intorcind pe toate fetele parafraze, jocuri, schematisme lirice superioare, scenarii-povesti fictionale create sub auspiciile situatiei de pe loc. Bogdan Ghiu si-l aminteste astfel: "Pentru mine, insa, adevaratul ton si spirit (bucurestean, cel putin) ai acelor ani de aur ai optzecismului, le-a intruchipat Ion Stratan, poezia si omul adica, spiritul integral in actiune, debordind. Pentru mine, daca ar fi sa-mi fac, pe loc, bagajele pentru insule, generatia '80 este Nino Stratan. In special cel din “Cinci cintece pentru eroii civilizatori” si versiunea necrutatoare din “Aer cu diamante”, nu cea cenzurata, rescrisa, din volumul idem intitulat. Acolo, in omni si hipernaratiunea lirica a lui Nino Stratan, si-a atins poezia romana una dintre cele mai ridicate viteze de virtej si smulgere la el, prin el s-a rasucit istoria poeziei romane, si pina una-alta, pe fata data la iveala atunci a ramas si se misca ea, in momentele sale bune".
