Ne e greu sa intelegem cum de publicarea unor caricaturi in ziare poate duce la violente miscari de strada, la devastari de ambasade, la incendieri de magazine si distrugeri de masini. Ne e greu sa intelegem - noua, romanilor, europenilor - ce se intimpla in sufletul unui musulman a carui credinta este calcata in picioare. Ne este chiar imposibil sa intelegem prin ce bizara metamorfoza, un desen destinat sa cheme zimbete se transforma intr-un flux de ura de nestavilit care zdruncina jumatate de planeta. In fond, ne este greu sa-i intelegem pe cei care nu sint ca noi. Pe cei a caror personalitate se cladeste pe un schelet religios dur, cu norme taioase, fara mila si fara iertare. Pe cei care, pentru a fi impliniti, trebuie sa suporte, macar o data in viata, supliciile dar si deliciile unui pelerinaj la Mecca ce se poate sfirsi abrupt, in cel mai tragic mod cu putinta. Ei bine, ne este din ce in ce mai greu sa intelegem cite lucruri poate face un om minat de puterea credintei ori cite poate face in numele ei. Lucruri bune sau rele, fireste, caci diferenta dintre ele o face doar unghiul si filtrul prin care privesti lucrurile. Si poate ca vidul acesta de intelegere, de empatie, vine si din faptul ca ne lipseste din ce in ce mai mult chemarea sincera catre religie, ca am pierdut de-a lungul vremii respectul pentru lucrurile sfinte. Iata, de pilda, articolul de pe aceasta pagina, halucinanta poveste a unui preot care apeleaza la serviciile unei prostituate. Cum poate un suflet, si asa neincrezator, sa pastreze ceva sfint in el, cind vede ca insusi preotul nu da doi bani pe legile primordiale? De-a lungul timpului, astfel de fapte au gonit credinta, probabil, din sufletele multor crestini, si de aceea poate ca acum ne e greu sa patrundem, sa intelegem, sensibilitatile profunde ale unei culturi care-si trage esenta tocmai din religie. Noi spunem bancuri cu Iisus care uita sa-si plateasca Cina Cea de Taina, si am facut din traditiile religioase elemente de moda, de bussines si life-style... altii isi dau viata pentru o bucata de cer.
Nu as vrea sa fiu inteles gresit. Nu dau lectii de moralitate: sint, la rindul meu, un necredincios. Insa chiar asa, necredinciosi cum sintem, chiar si asa, fara nimic sfint, nu cred ca ar trebui sa ne pierdem respectul fata de cei care-si poarta-n inimi Dumnezeul. Indiferent cum se numeste acesta.