L-am privit ieri pe Stolojan rostindu-si discursul, i-am ascultat zilele trecute pe Geoana si pe Tariceanu, toti trei preocupati de binele general, cum nu ii vezi decit in campania electorala. Daca si-ar pastra energia de acum si spiritul de samariteni si dupa alegeri, tot ar fi o treaba. Problema e ca toate miile de oameni care aplauda pe la conferintele nationale ale partidelor si care depun eforturi supraomenesti in campaniile electorale lipind afise, fluturind steaguri si aruncind fluturasi, toti liderii si liderutii de prin filiale ori din comitetele centrale obosesc subit de-ndata ce numaratoarea voturilor se incheie. Poate va vine sa ma contraziceti un pic, dar o sa va intreb ce gaura neagra i-a inghitit dupa alegerile din 2004 pe Alin Teodorescu ori pe Gabriel Sandu, asta ca sa aleg la intimplare doua nume de parlamentari care vorbeau, in urma cu patru ani, despre renasterea Brailei ca despre menirea lor in acest mandat ce acum, iata, se apropie de sfirsit.
Din punctul meu de vedere, partidele politice n-au decit sa-l propuna si pe Dumnezeu pentru functia de prim-ministru. Nu m-ar incalzi cu nimic. Pina la el, tot alde Sabau, Cibu ori Balcan or sa ne manince daca le vom pune aripi pentru zborul in raiul din Casa Poporului. Prin urmare, bine ar fi sa nu ne lasam impresionati de spectacolul asta in care alde Stolo, Geoana si Tariceanu joaca roluri de primadone, ci sa votam (daca votul uninominal va deveni realitate - nu cred, pina nu vad cu ochii mei) oamenii in care o sa avem incredere. Nu locomotive menite sa care in Parlament tot felul de buruieni.