Incep tirgurile de carte. Craiova, Bucuresti, Sibiu, Iasi, Timisoara... si tot asa. Intre ele, la inceputul lui martie, Londra. Pentru tirgurile din tara e clar: scoatem carti, continuari ale seriilor incepute, autori noi. Ca de obicei - o fi un obicei doar al nostru, al romanilor? -, batalia decisiva se da pe ultima suta de metri. Tipografiile si-au facut programarile, dar editurile mereu mai au cite ceva "de ultim moment" (chiar daca ceva-ul asta ar fi trebuit sa apara in noiembrie trecut, poate chiar in vara lui 2005).
Sa stai cu patru carti pe masa, sa alergi de la una la alta, mai schimbind o fraza de pe coperta a patra, mutind o sigla de pe coperta intii pe cotor (sau invers), mai deschizind culoarea copertei (pare cam intunecata, nu? Hai s-o mai deschidem, ca tipografia oricum ne-o face intunecata). Sa scrii textele pentru reclame, ba pentru o jumatate de pagina, ba pentru o pagina intreaga (o pagina? N-a avut neam de neamul ei o editura reclama pe o pagina intreaga in revista asta! Dar o facem, cind mai prindem asa o pleasca?!). Sa le scrii tinind cont de publicul fiecarei reviste, pentru ca una e sa te adresezi cititorilor unei reviste pentru barbati si alta cititoarelor unei reviste cumparata exclusiv de femei. Cit despre revistele literare.... acolo trebuie sa fii cult si destept chiar daca faci reclama la mersul trenurilor.
Apoi lansarile. La tirgurile din tara nici nu se pune problema sa nu te duci macar cu un autor. Cauta-i, consulta-le programul, vezi cine, cind poate si, mai ales, unde. Gaseste cunoscuti prin orasele respective care ar putea baga un anunt in presa locala. Un interviu cu junele autor? Excelent!
Dar, mai ales, incearca sa fii acolo. La toate. Chiar daca ultimele zile de la Craiova se suprapun primelor de la Londra, iar ultimele zile de la Londra se suprapun primelor de la Bucuresti.
Londra... da, Londra. Ma gindeam cindva ca mi-ar placea sa ma plimb prin lume, sa vad orasele Europei macar. Probabil ca la Londra o sa vad masa 511 unde ma voi intilni cu Dorothy, apoi sa fug la intilnirea cu Jill, apoi cu...
E trepidant. E fascinant. E obositor. Dar plin de viata.
Sa stai cu patru carti pe masa, sa alergi de la una la alta, mai schimbind o fraza de pe coperta a patra, mutind o sigla de pe coperta intii pe cotor (sau invers), mai deschizind culoarea copertei (pare cam intunecata, nu? Hai s-o mai deschidem, ca tipografia oricum ne-o face intunecata). Sa scrii textele pentru reclame, ba pentru o jumatate de pagina, ba pentru o pagina intreaga (o pagina? N-a avut neam de neamul ei o editura reclama pe o pagina intreaga in revista asta! Dar o facem, cind mai prindem asa o pleasca?!). Sa le scrii tinind cont de publicul fiecarei reviste, pentru ca una e sa te adresezi cititorilor unei reviste pentru barbati si alta cititoarelor unei reviste cumparata exclusiv de femei. Cit despre revistele literare.... acolo trebuie sa fii cult si destept chiar daca faci reclama la mersul trenurilor.
Apoi lansarile. La tirgurile din tara nici nu se pune problema sa nu te duci macar cu un autor. Cauta-i, consulta-le programul, vezi cine, cind poate si, mai ales, unde. Gaseste cunoscuti prin orasele respective care ar putea baga un anunt in presa locala. Un interviu cu junele autor? Excelent!
Dar, mai ales, incearca sa fii acolo. La toate. Chiar daca ultimele zile de la Craiova se suprapun primelor de la Londra, iar ultimele zile de la Londra se suprapun primelor de la Bucuresti.
Londra... da, Londra. Ma gindeam cindva ca mi-ar placea sa ma plimb prin lume, sa vad orasele Europei macar. Probabil ca la Londra o sa vad masa 511 unde ma voi intilni cu Dorothy, apoi sa fug la intilnirea cu Jill, apoi cu...
E trepidant. E fascinant. E obositor. Dar plin de viata.
