"N-am lasat niciodata scoala sa imi afecteze educatia" afirma, cu zeci de ani in urma, autorul celebrelor romane "Aventurile lui Tom Sawyer", "Print si cersetor" si alte titluri cunoscute. Exact, ma refer la Mark Twain. Intrebarea fireasca ce urmeaza dupa parcurgerea acestei afirmatii este daca scoala afecteaza intr-adevar educatia. Bineinteles, raspunsul poate fi interpretat din multe puncte de vedere, lucru care depinde de functia ocupata de persoanele in cauza in invatamint. Este firesc ca un profesor sa respinga conceptul transmis de celebrul scriitor, doar pentru a nu implementa elevilor ideea ca scoala nu este benefica, formindu-le o mentalitate "gresita" asupra efectelor sistemului de invatamnt. Probabil singurii care ar aproba aceasta parere, bazindu-se pe argumente puternice, sint elevii. Dilema este cine are dreptate.
E clar ca notiunea propusa de scriitor implica o serie de argumente pro si contra. Scoala tinde sa exagereze cu materii incarcate cu detalii inutile, dar care trebuie parcurse pentru ca "asa e prevazut in programa". Nu e mult mai logic sa existe o libertate care permite elevilor sa se axeze mai mult pe ceea ce doresc sa faca, ceea ce ii pasioneaza, ceea ce le place? Din punctul meu de vedere, este. Insa raspunsul probabil la aceasta intrebare ar fi ca elevii trebuie sa aiba cunostinte minime in fiecare domeniu, pentru a descoperi ce activitate ii atrage. In concluzie, orice rau spre bine. Insa problema majora cu care se confrunta orice elev este faptul ca sintem sanctionati pentru faptul ca nu ne pasioneaza o anumita disciplina.
Bineinteles, cu note mici, care ne descurajeaza ori de cite ori incercam sa facem ceva. Dar nu asta e scopul: sa ne descurajeze, ci sa ne ambitioneze, sa ne demonstram ca putem face orice", ar spune un profesor care este "nevoit" sa aplice aceasta sanctiune. Desigur, dupa incheierea studiilor, vom utiliza zilnic notiuni ca ecuatia de gradul II, cu care ne "luptam" la matematica, sau teoria relativitatii a lui Einstein care ne da batai de cap la fizica, mai ales daca nu avem job bazat pe stiinte exacte sau daca nu ne-au pasionat niciodata.
Oricit de nemultumiti am fi noi, elevii, se pare ca nu e nimic de facut. Trebuie sa ne confruntam, sa continuam sa ne petrecem 7 ore pe zi in bancile care ne asteapta cu drag zilnic, la care se adauga 3 - 4 ore pentru teme, asta daca ne dam interesul. In restul zilei, elevul e prea ostenit ca sa se ocupe si cu altceva, asa ca decide sa se relaxeze in fata televizorului sau pastrind legatura cu prietenii prin intermediul mult iubitului messenger. Intentia de a citi o carte care propune altceva decit "prevede programa" implica un efort prea mare, dupa o zi in care tot ce vezi sint numai manuale scolare. In concluzie, scoala afecteaza intr-o oarecare masura educatia, agasind libertatea de alegere a elevului, obligindu-l in moduri sublime, discrete, sa se afunde in multimea de teme zilnice.
E clar ca notiunea propusa de scriitor implica o serie de argumente pro si contra. Scoala tinde sa exagereze cu materii incarcate cu detalii inutile, dar care trebuie parcurse pentru ca "asa e prevazut in programa". Nu e mult mai logic sa existe o libertate care permite elevilor sa se axeze mai mult pe ceea ce doresc sa faca, ceea ce ii pasioneaza, ceea ce le place? Din punctul meu de vedere, este. Insa raspunsul probabil la aceasta intrebare ar fi ca elevii trebuie sa aiba cunostinte minime in fiecare domeniu, pentru a descoperi ce activitate ii atrage. In concluzie, orice rau spre bine. Insa problema majora cu care se confrunta orice elev este faptul ca sintem sanctionati pentru faptul ca nu ne pasioneaza o anumita disciplina.
Bineinteles, cu note mici, care ne descurajeaza ori de cite ori incercam sa facem ceva. Dar nu asta e scopul: sa ne descurajeze, ci sa ne ambitioneze, sa ne demonstram ca putem face orice", ar spune un profesor care este "nevoit" sa aplice aceasta sanctiune. Desigur, dupa incheierea studiilor, vom utiliza zilnic notiuni ca ecuatia de gradul II, cu care ne "luptam" la matematica, sau teoria relativitatii a lui Einstein care ne da batai de cap la fizica, mai ales daca nu avem job bazat pe stiinte exacte sau daca nu ne-au pasionat niciodata.
Oricit de nemultumiti am fi noi, elevii, se pare ca nu e nimic de facut. Trebuie sa ne confruntam, sa continuam sa ne petrecem 7 ore pe zi in bancile care ne asteapta cu drag zilnic, la care se adauga 3 - 4 ore pentru teme, asta daca ne dam interesul. In restul zilei, elevul e prea ostenit ca sa se ocupe si cu altceva, asa ca decide sa se relaxeze in fata televizorului sau pastrind legatura cu prietenii prin intermediul mult iubitului messenger. Intentia de a citi o carte care propune altceva decit "prevede programa" implica un efort prea mare, dupa o zi in care tot ce vezi sint numai manuale scolare. In concluzie, scoala afecteaza intr-o oarecare masura educatia, agasind libertatea de alegere a elevului, obligindu-l in moduri sublime, discrete, sa se afunde in multimea de teme zilnice.
