Alexandru Bunea, ultimul moştenitor din Brăila al morii Violatos, a încetat din viaţă, sâmbătă, 14 martie, la vârsta de 84 de ani. S-a stins discret, aşa cum şi-a trăit întreaga viaţă, nemaiapucând să se bucure de moştenirea lăsată de strămoşii săi. Celebra moară de pe faleza Dunării a făcut obiectul unui proces deschis de moştenitorii familiei Violatos, printre care se număra şi Alexandru Bunea, împreună cu un văr din Galaţi, decedat şi el între timp, şi un alt văr stabilit în Franţa. Procesul a durat mai bine de zece ani şi s-a finalizat recent, moştenitorii având posibilitatea să opteze pentru câteva terenuri de pe faleză, inclusiv cel de sub moară, oferite în natură, sau pentru echivalentul acestora în bani. Neavând urmaşi, Alexandru Bunea a fost reprezentat de o familie de brăileni, care a avut grijă de el în ultimii ani ai vieţii şi care, de altfel, îi moşteneşte partea de avere. "Domnul Bunea, împreună cu ceilalţi moştenitori, au optat pentru varianta despăgubirilor băneşti. A apucat să afle rezultatul procesului, se începuseră demersurile pentru acordarea banilor care li se cuveneau însă, din păcate, dânsul nu a mai trăit pentru a se bucura de ei", ne-a spus brăileanul care l-a avut în grijă pe Alexandru Bunea.
În 2009, ultimul moştenitor din Brăila al morii Violatos a făcut obiectul unui amplu reportaj. Avea pe atunci 79 de ani, iar vârsta îşi pusese deja amprenta pe trupul său firav şi înconvoiat sub povara unui destin tragic. Profesorul Bunea ne-a dovedit atunci că este un adevărat domn. Asta deoarece şi-a dedicat existenţa studiului, fiindcă avea o cultură vastă cât universul prins în paginile unei biblioteci întregi şi, de ce nu, fiindcă nu accepta să iasă pe stradă decât îmbrăcat în costum, cu unghiile îngrijite şi cu batistă curată în buzunar.
În adolescenţă visa o carieră de filozof, însă dramele trăite după naţionalizarea comunistă, când familia sa şi-a pierdut întreaga avere, dar şi rigorile impuse de noua ideologie i-au îndrumat paşii spre profesia de logoped. Când deja depăşise vârsta de 40 de ani, Alexandru Bunea a trebuit, într-un complex de împrejurări, să se angajeze la Şcoala Ajutătoare, unde a lucrat cu oligofreni, ca logoped. La început, a privit această postură ca pe un accident, o nouă lovitură a destinului. Cu timpul, însă, şi-a dat seama că este o binecuvântare dată de Dumnezeu să-i poată ajuta să vorbească normal pe copiii cu dificultăţi de exprimare. A studiat, s-a perfecţionat continuu şi, până la pensionare, a lucrat la Centrul Logopedic Interşcolar Brăila. Sute de copii au beneficiat de atenţia sa. Mulţi s-au vindecat, altora doar li s-a ameliorat boala, putând, totuşi, să vorbească aproape normal.
Moara Violatos, o clădire de legendă
Moara Violatos, care încă mai domină peisajul falezei brăilene, a reprezentat, pentru perioada când a fost inaugurată, în 1898, o realizare de excepţie. Era cea mai mare moară pe bază de abur din estul Europei şi devenise, astfel, mândria întregii Românii. La Brăila mai existau două mori celebre, realizate tot de industriaşi şi comercianţi greci: Likiardopulos şi "Milas şi fiul". Moara fraţilor Violatos le întrecea, însă, la capitolele dimensiuni şi capacitate de producţie.
Alexandru Bunea ne-a povestit, în 2009, când ne-a acordat interviul, că bunicul său din partea mamei, Gabriel Violatos, şi-a început afacerile la Brăila în domeniul comerţului. Erau cinci fraţi şi au avut un magazin de stofe şi mătăsuri, pe strada Regală, colţ cu Bulevardul Cuza. "Fiecare dintre ei era responsabil cu o anumită latură a afacerii. Unul stătea la tejghea, altul se ocupa de procurarea mărfii, altul de relaţiille cu partenerii de comerţ şi aşa mai departe. Erau specializaţi pe domenii distincte, dar lucrau cu toţii în beneficiul familiei şi aşa au reuşit să-şi consolideze afacerea până acolo încât să poată avea puterea financiară de a ridica această moară impunătoare de pe faleza Dunării", ne spunea, în urmă cu aproape 6 ani, urmaşul celebrilor comercianţi brăileni de origine greacă.
