Pictor şi decorator austriac Gustav Klimt, cel care a lucrat la decorarea Castelului Peleş din Sinaia, este omagiat sâmbătă, de Google, la 150 de ani de la naştere, printr-un logo special inspirat de lucrările sale.
Castelul Peleş se constituie în cel mai important depozitar din România al creaţiei lui Gustav Klimt în cadrul atelierului Künstler-Compagnie. Lucrările au fost realizate în intervalul 1883-1886, la comanda Regelui Carol I de către tinerii pictori vienezi Gustav Klimt, Ernst Klimt şi Franz Matsch.
O expoziţie cu lucrările lui Gustav Klimt va fi organizată, la Peleş, în perioada 15 septembrie - 15 decembrie 2012.
Gustav Klimt s-a născut în urmă cu 150 de ani, pe 14 iulie 1862, în Baumgarten, una din suburbiile Vienei. Tatăl său, de profesie bijutier, era originar din Cehia.
Gustav Klimt se face remarcat pentru talentul său încă din adolescenţă, iar la 14 ani este admis la "Kunstgewerbeschule" ("Școala de Arte Aplicate") din Viena, unde studiază timp de doi ani. Concomitent, studiază pictura în atelierul maestrului Ferdinand Laufberger.
În 1879 participă, sub îndrumarea lui Hans Makart, la organizarea festivităților prilejuite de aniversarea a 25 de ani de căsătorie a cuplului imperial.
Fratele său, Ernst, frecventează aceeași școală de artă. Cei doi frați Klimt, împreună cu un coleg, Franz Matsch, decid să lucreze în comun, şi primesc mici comenzi: decorări ale unor porțelanuri, proiecte pentru ilustrații.
În 1880 obțin două comenzi mari: lucrări de decorațiuni la palatul din Sturan, precum și pictarea unui tablou destinat clădirii principale a stațiunii balneare din Karlovy Vary (pe atunci Karlsbad).
În anul 1883, frații Klimt, împreună cu Franz Matsch, fondează la Viena propria lor școală de artă decorativă și primesc comenzi din mai multe părți ale Europei. Curând, cei trei pleacă în România unde execută lucrări pentru decorarea castelului Peleș din Sinaia. În 1886, grupul lor participă la realizarea scărilor noului teatru imperial, Burgtheater, din Viena.
În 1893, Gustav Klimt pictează tabloul reprezentând interiorul teatrului castelului Esterhazy, cu care obține premiul expoziției organizate de "Künstlerhaus" ("Căminul Artiștilor"). La nici treizeci de ani este considerat unul din cei mai importanți artiști austriaci.
Între anii 1891-1897, devine membru al societății artiștilor vienezi, "Künstlerhausgenossenschaft", şi, împreună cu alți pictori, se străduiește să reformeze instituția dominată de principii artistice net conservatoare. Până la urmă, ei înființează, în 1897, o nouă grupare artistică, separată de Künstlerhaus, care se va numi Secesiunea. Membrii acesteia primesc un teren din partea orașului Viena, pentru a-și putea construi sediul. În anul următor își organizează, în pavilionul proiectat de arhitectul Joseph Maria Olbrich, prima expoziție. Klimt va fi primul președinte al Secesiunii.
Manifestul lor va fi publicat în 1898, în primul număr al revistei "Ver Sacrum". Filozofia Secesiunii este căutarea adevărului despre existența umană. Deasupra intrării în pavilionul asociației se putea citi următoarea inscripție: "Fiecărei epoci îi este caracteristică propria artă, iar artei - libertatea". Fidel acestui ideal, Klimt își eliberează arta de tabu-uri. În 1905 ajunge însă în conflict cu artiștii ce i-au fost apropiați și, ca urmare, rupe legăturile cu Secesiunea și formează un alt grup, "Kunstschau".
Începând din anul 1900, Gustav Klimt petrece câteva săptămâni în fiecare vară pe moșia familiei Flöge, pe malul lacului Attersee. Pictează mai ales peisaje, grupuri de copaci, boschete de flori ("Grădină cu floarea soarelui" 1905), dar și compoziții în care motivul principal îl reprezintă teme antice cu personaje feminine, reinterpretând miturile și simbolurile, ca în tabloul "Iudita și Holofernes I" (1901.
Una din cele mai renumite picturi ale lui Klimt, "Sărutul" (1907-1908), datează din așa-numită perioadă "de aur" a artistului. Acest lucru este ilustrat cel mai bine de petalele aurii ce luminează fosforescent scena intimă a sărutului. Măestria decorativă a lui Klimt se poate observa pe exemplul oferit de covorul de flori întins la picioarele celor doi îndrăgostiți, pe care figurile unite în îmbrățișare au încremenit într-o imobilitate statuară.
În ultimii 15 ani ai vieții, Klimt călătorește mult în Germania, Belgia și Italia. La Ravenna descoperă frumusețea bazilicii San Vitale. Mozaicurile de inspirație bizantină, de un aur strălucitor, produc asupra lui o profundă impresie și, ca efect, începând din acest moment folosește tot mai des placarea aurie. În 1910 participă la cea de-a IX-a Bienală din Veneția, unde obține un uriaș succes. În 1917, este numit membru de onoare al Academiilor din Viena și München. Câteva luni mai târziu, la începutul anului 1918, suferă un atac cerebral.
Moare la 6 februarie 1918 la Wien-Neubau, fiind înmormântat în cimitirul Hietzinger din Viena.
Tabloul "Portretul Adelei Bloch-Bauer" s-a vândut la 19 iunie 2006 pentru suma record de 135 milioane de doalri, fiind cumpărat de miliardarul american Robert Lauder din New York pentru muzeul "New Gallery" finanțat de el.