De la atitea zerouri, intrebarea daca tranzactia a fost sau nu legala nici nu mai imi ajunge pe buze, obiectivitatea mi se sparge in bucati si ma apuca un soi de minie proletara de la care vad rosu in fata ochilor. Si sint sigur ca multi dintre voi au trait aceleasi sentimente cind au vazut stirea cu pricina, ori pe cea cu actiunea de 10.000 de euro a domnului Tariceanu, vuind pe la posturile de televiziune ori prin ziare. Ori poate o sa ziceti ca sint invidios si rautacios. Pai cum sa nu fiu? Cit noroc poate sa aiba Adrian Nastase asta? A trait bine pe vremea lui Ceuseasca, casatorit cu fiica ministrului Agriculturii, si a trait extrem de bine si dupa '89, topaind printre palate, terenuri de vinatoare si opere de arta. Iar anul trecut, hodoronc-tronc, ditamai norocul pe capul lui: a murit o matusa de-a sotiei, putred de bogata. Tare as vrea sa stiu cum s-a imbogatit matusica asta. Cum tare as vrea sa stiu cum s-au imbogatit matusile, socrii ori cumnatii multora dintre politicienii nostri. Ca degeaba avem declaratii de tot soiul, daca exista posibilitatea sa-ti plimbi averea de colo-colo prin tot arborele genealogic, pina o scoti curata ca lacrima din masina de spalat bani a familiei. Degeaba ne laudam cu transparenta, daca nu exista functionari de la Fisc, verticali si incoruptibili, care sa ia la puricat declaratiile de avere si care sa-i stringa cu usa pe ilustrii nostri politicieni si pe matusile lor instarite.
Nu am avut niciodata vederi de stinga si nici nu m-am dat in vint dupa expresii si discursuri populiste, insa dupa toata goana asta bolnava dupa agoniseala care framinta clasa politica romaneasca, zau ca incep sa-i inteleg pe adeptii lui Ghe-Guevara, si sa pricep cum de a fost posibil ca pe lume sa apara monstruozitatea numita comunism. Doar ca imi trece repede. Ma gindesc la faptul ca, la cit de norocos e domnul Nastase, la cit de norocosi sint domnii ca el, acesti teribili mostenitori, sint sigur ca ar face fata oricarui sistem, oricarei revolutii, brat la brat cu matusile lor. Si cu bunicuta.