• fosta pulberărie a cetăţii turceşti a Brăilei, una dintre puţinele hrube la care încă mai avem acces, este pur şi simplu abandonată după ce, într-un concurs ciudat de împrejurări, a intrat în posesia unui brăilean care, după ce a cumpărat-o, a emigrat în America • sunt zvonuri că acea tranzacţie a fost făcută cu dedicaţie şi că hruba de pe strada Cetăţii ar fi trebuit să ajungă la alticineva, persoană sus-pusă • intervenţia Direcţiei Judeţene pentru Cultură doar a stopat tentativa de revânzare, astfel că hruba a rămas în posesia celui plecat în SUA • la ora actuală, acoperişul care proteja scara de acces în hrubă nu mai există, astfel că apa de ploaie se scurge la discreţie, degradând încet dar sigur monumentul istoric • autorităţile locale se declară cu mâinile legate, spunând că nu au ce să facă atât timp cât hruba aparţine altcuiva
Scara de acces în pulberăria vechii cetăţi a Brăilei a rămas fără nicio protecţie, după ce acoperişul clădirii de birouri a fostei “Vinalcool” a fost distrus de intemperii. Micul imobil situat pe Str. Cetăţii, nr. 43, adăpostea, pe lângă un birou şi o magazie a “Vinalcool”, şi intrarea în acea hrubă subterană folosită de turci pe post de pulberărie şi depozit de armament, transformată în temniţă în secolul XIX, după ce cetatea a fost cucerită de ruşi şi returnată Ţării Româneşti, iar mai apoi, în a doua jumătate a secolului XX, folosită pe post de cramă şi depozit de vinuri în timpul regimului comunist. Având o istorie atât de încărcată şi reprezentativă pentru oraş, Hruba “Pulberăria Nouă”, de pe Str. Cetăţii, nr. 43, a primit statut de monument istoric de arhitectură clasat şi înscris ca atare în Lista monumentelor istorice din România, ediţia 2004, republicată în 2010. Însă, în afară de faptul că pe poarta dinspre stradă au fost montate două plăcuţe care anunţă că acolo se află un monument istoric, nimeni nu a făcut nimic pentru valorificarea acestui vestigiu ce ar fi putut atrage mii de turişti anual. Asta este cu atât mai regretabil cu cât hruba de pe strada Cetăţii se numără printre puţinele galerii subterane de pe vremea turcilor la care încă mai avem acces.
În urmă cu aproape trei ani, cotidianul nostru a publicat un amplu articol despre situaţia acestei hrube. Reamintim pe scurt că hruba respectivă, lungă de circa 50 de metri, lată de 7 m şi înaltă de 4,5 m se număra printre activele fostei întreprinderi de vinificaţie “Vinalcool” SA Brăila, împreună cu o curte de acces în suprafaţă de câţiva zeci de metri pătraţi, pe care se aflau o clădire ce adăpostea intrarea în subteran, o magazie şi un birou. La câţiva ani după ce “Vinalcool” a intrat în faliment, lichidatorul “Sierra Quadrant” a vândut către o persoană fizică activul de pe Str. Cetăţii, nr. 43, ce cuprinde curtea de acces, clădirea de birouri, un WC şi o “pivniţă”, care pivniţă era nimeni alta decât fosta pulberărie a cetăţii turceşti. Pentru că aceasta are statut de monument istoric, lichidatorul “Vinalcool” ar fi trebuit să notifice Direcţia pentru Cultură a Judeţului Brăila, Consiliul Judeţean şi Primăria, instituţii care, în ordinea amintită, aveau drept de preempţiune. În mod normal, doar după ce instituţiile amintite ar fi menţionat că nu sunt interesate să achiziţioneze monumentul istoric s-ar fi putut vinde altcuiva. Însă, după cum ne informa, în 2015, Direcţia pentru Cultură, lichidatorul “Sierra Quadrant” nu s-a mai încurcat cu acest amănunt legal, vânzând activul de pe Str. Cetăţii direct unei persoane fizice. Este vorba despre brăileanul Mihai Ţâţu, care nu s-a făcut remarcat cu nimic în mediul de afaceri local.
Tranzacţii ciudate
Legenda spune că graba cu care lichidatorul “Vinalcool” s-a apucat, dintr-o dată, să vândă hruba de pe Cetăţii nu ar fi fost chiar întâmplătoare. Surse din cadrul administraţiei locale ne-au povestit, în urmă cu 3 ani, că, în 2009, la scurt timp după ce a câştigat primul mandat de primar, Aurel Simionescu ar fi vrut să pună cumva în valoare ceea ce mai există din legendarele hrube ale Brăilei. În acest sens, ar fi vrut ca Primăria să intre în posesia fostei pulberării de pe Str. Cetăţii, pentru ca investiţia în reabilitarea acesteia să fie cât mai consistentă, Simionescu ar fi încercat să atragă şi Consiliul Judeţean în proiect. Aşa se face că l-a invitat pe fostul preşedinte CJ, Bunea Stancu, să vadă hruba cu ochii lui. Martori oculari ai acelei vizite au spus că, încântat de ceea ce vede, Stancu ar fi exclamat: “Băi, aici e aur curat!”.
Că a fost sau nu aşa, nu putem afirma cu certitudine. Ce este cert e că administraţia locală a rămas cu ochii în soare, pentru că, la scurt timp după acea vizită, “Sierra Quadrant” s-a grăbit să scoată la vânzare activul ce includea “pivniţa” de pe strada Cetăţii, care a încăput pe mâna necunoscutului Mihai Ţâţu. La rândul său, Ţâţu nici n-a intrat bine în posesia hrubei că a şi încercat să o vândă. În acest sens l-a împuternicit pe un anume Virgil T. să se ocupe de tranzacţie. Întâmplător sau nu, Virgil T. era consilier juridic al lichidatorului “Sierra Quadrant”. În calitate de împuternicit, acesta a notificat Direcţia pentru Cultură Brăila că Mihai Ţâţu doreşte să vândă monumentul istoric de pe Str. Cetăţii, afirmând că vânzarea este liberă de litigii. Direcţia pentru Cultură nu şi-a manifestat intenţia de a cumpăra, însă a notificat mai departe celelalte două instituţii care aveau drept de preempţiune, Consiliul Judeţean şi Primăria. După ce a primit notificarea, Primăria a atras atenţia că există un litigiu referitor la hruba subterană, care era revendicată şi de proprietarul imobilului de pe Str. Cetăţii, nr. 41, Teodor Bolky.
În acest context, considerând că Mihai Ţîţu a făcut fals în declaraţii, Direcţia Judeţeană pentru Cultură a informat Poliţia. Cazul a fost preluat de Procuratură care a stabilit că, într-adevăr, Mihai Ţâţu se face vinovat de infracţiunea de fals în declaraţii. Totuşi, “pentru că suspectul a avut o atitudine sinceră”, procurorul de caz a dispus renunţarea la urmărirea penală. Cert este că, urmare intervenţiei Direcţiei Judeţene pentru Cultură, vânzarea imobilului de pe Str. Cetăţii, nr. 43, care potrivit actelor de cadastru constă într-o suprafaţă de teren, o magazie şi o “pivniţă”, nu s-a mai produs. Proprietar a rămas în continuare Mihai Ţîţu, un brăilean al cărui nume nu este cunoscut în lumea oamenilor de afaceri locali. Nu se ştie cui voia să vândă acesta, în 2013. Interesant este faptul că împuternicitul Virgil T., care se ocupa de perfectarea actelor, a declarat că îi este prieten lui Mihai Ţîţu, îl ajuta dezinteresat şi nu ştia nimic despre vreun litigiu în justiţie. Pe timpul anchetei declanşate ca urmare a sesizării Direcţiei pentru Cultură, s-a dovedit, însă, că Virgil T. este angajat al lichidatorului judiciar “Sierra Quadrant”, în funcţia de... consilier juridic.
Cât priveşte litigiul deschis de proprietarul curţii de pe Cetăţii, nr. 41, care revendica de la Primăria Brăila dreptul de a folosi hruba subterană, care trece şi pe sub curtea lui, acesta nu a avut câştig de cauză. “Am demonstrat în instanţă că Primăria nu poate retroceda decât imobilele de la suprafaţă, adică terenul şi construcţiile de pe el. Partea de subteran a fost administrată de societatea «Vinalcool», nu de Primăria Brăila”, ne preciza, în urmă cu trei ani, secretarul Primăriei, Ionuţ Drăgan. Din câte se pare, Teodor Bolky, al cărui înaintaşi sunt cei care i-ar fi închiriat, de fapt, fostului “Vinalcool”, hruba de pe strada Cetăţii, ar fi vrut să investească în reabilitarea acesteia, pentru a putea fi folosită din nou drept cramă. După ce a pierdut procesul cu Primăria, Bolky ar fi renunţat la planurile sale.
Cum să îţi baţi joc de un monument istoric
Cam aşa stăteau lucrurile în 2015. Ce s-a mai întâmplat între timp? Nimic, în afară de faptul că scara de acces în fosta pulberărie a cetăţii nu mai este protejată de un acoperiş, fapt ce face ca în hruba subterană să se scurgă apă de ploaie la discreţie, provocând o inevitabilă degradare a monumentului istoric.
Brăileanul Antonio Dima, care locuieşte în zonă, are grijă, împreună cu soţia sa, Margareta, de curtea imobilului de pe Cetăţii, nr. 41, al cărei proprietar, Teodor Bolky, se află în prezent în străinătate. Cei doi soţi au atras atenţia autorităţilor locale, în urmă cu câteva săptămâni, că acoperişul fostelor birouri ale “Vinalcool” de pe proprietatea din Cetăţii, nr. 43, s-a prăbuşit din cauza vechimii şi a intemperiilor. “Noi am trimis o sesizare către Primărie, care ne-a răspuns că un echipaj al Poliţiei Locale s-a deplasat la faţa locului, dar că nu s-a putut intra în curtea de la nr. 43 pentru că e poarta închisă, iar proprietarul Mihai Ţâţu este plecat în America. Cu alte cuvinte, nu se poate face nimic... Păi atunci, nu înţeleg de ce se mai ţine plăcuţa aia pe o poartă închisă cu lacăt, cum că aici e un monument istoric, fosta pulberărie a oraşului, dacă oricum e abandonată şi lăsată să plouă în ea...”, se miră Antonio Dima. Acesta ne-a povestit că, în urmă cu două - trei săptămâni, şi-a făcut apariţia o echipă de muncitori care a demontat complet acoperişul degradat, a luat scândurile şi a plecat, fără să mai pună nimic la loc. Muncitorii respectivi ar fi spus că sunt de la lichidatorul “Sierra Quadrant”.
Ovidiu Neacşu, reprezentantul “Sierra Quadrant”, neagă însă că ar fi trimis pe cineva să demoleze acel acoperiş degradat. “În ce calitate să mai intervenim noi acolo?! Acel activ al «Vinalcool» a fost vândut în urmă cu aproape 10 ani, deci nu mai are nicio legătură cu firma noastră”, ne-a spus Neacşu.
Dacă aşa stau lucrurile, rămâne un mister cine a plecat cu acoperişul care proteja intrarea în hruba subterană. Cert este că autorităţile locale spun că nu pot interveni în acest caz. “În urma sesizării primite de la cetăţeanul Antonio Dima referitoare la starea deplorabilă a monumentului istoric de pe strada Cetăţii, nr. 43, a fost identificat proprietarul curţii respective, în persoana brăileanului Mihai Ţ. Din verificări, a rezultat faptul că acesta s-a stabilit în Statele Unite ale Americii, iar în lipsa sa nu avem dreptul legal de a intra pe acea proprietate”, ne-a explicat directorul Poliţiei Locale Brăila, Georgică Tănase.
Ce se va alege, aşadar, cu fosta pulberărie a cetăţii turceşti? Deocamdată, nimeni nu răspunde la această întrebare. Primarul Marian Dragomir ne-a spus că, atât timp cât aceasta se află în proprietatea altcuiva, municipalitatea nu poate lua măsuri pentru a o pune în valoare. Dragomir spune, pe de altă parte, că ar fi de acord ca Primăria să achiziţioneze o astfel de hrubă, în vederea reabilitării şi introducerii în circuitul turistic. Cheia problemei este, însă, la Mihai Ţâţu, brăileanul plecat peste mări şi ţări.
Pe vremea regimului comunist, fosta pulberărie era foarte căutată de persoanele de rang înalt. Locatarii străzii Cetăţii îşi amintesc cu nostalgie de vremurile când şefii de la partid erau aduşi să deguste vinurile ţinute în budane de 7 - 8 tone. “Era o frumuseţe, jos, în cramă. Mesele aveau artizanat pe ele, iar vinurile erau din cele mai bune. Când venea vreun şef de la partid îl primeau cu covorul roşu. Erau pivniceri aici care aveau grijă să fie totul bine. Îi ţin minte şi acum: nea Victor, nea Titi Girip, se ocupau de budanele din pivniţă. Acum nu mai e nimic, totul s-a distrus. Stă poarta asta închisă, cu lacăt pe ea, de ani de zile. Înăuntru, uşa metalică de la cramă nici nu ştiu dacă o mai fi, că într-o noapte am auzit zgomote, cred că or fi fost hoţi veniţi să o fure, să o dea la fier vechi”, ne povestea, acum trei ani, Rada Lupaşcu, locatară a imobilului de pe Cetăţii, nr. 45.
Ei bine, redactorii “Obiectiv” nu s-au lăsat convinşi de aşa zisa neputinţă a autorităţilor locale în condiţiile în care înstrăinarea monumentului istoric s-a făcut fără respectarea prevederilor legale. Discutând cu avocaţi specializaţi şi cu experienţă, am aflat cu stupefacţie că hruba respectivă poate reveni extrem de simplu în posesia statului român, dacă s-ar dori. Despre ce a descoperit cotidianul nostru şi cine se face responsabil de această nesimţire precum şi cine ar putea îndrepta situaţia, vom reveni în unul din numerele viitoare ale ziarului nostru.
