Sursa citata a subliniat ca "toate rapoartele care au fost intocmite de reprezentantii Comunitatii Europene au semnalat faptul ca problemele aparute in derularea acestui proiect puteau fi preintimpinate doar de catre Ministerul Integrarii Europene".
Mihailov raspunde astfel atacului voalat lansat la adresa sa de catre Anca Boagiu, ministrul Intregrarii Europene. Boagiu declarase cu doua zile in urma ca va cere schimbarea unor presedinti de Agentii de Dezvoltare Regionale, deoarece o serie de proiecte finantate din fonduri europene au fost selectate pe criterii politice. Ea a dat ca exemplu situatiile existente in judetele Constanta si Braila (ambele componente ale regiunii de dezvoltare Sud-Est , alaturi de judetele Galati, Buzau, Vrancea si Tulcea), referindu-se la Pavilionul Expozitional de la Mamaia si la Parcul Industrial din Braila.
La Braila, construirea Parcului Industrial s-a lasat cu o deturnare masiva de fonduri europene, cu o ancheta la DNA si cu o investitie ramasa neterminata, Ministerul Integrarii fiind obligat sa returneze 3,8 milioane de euro Uniunii Europene.
In acest context, Boagiu a anuntat ca, dupa vacanta, va cere schimbarea unor presedinti au ADR-urilor, dind de inteles ca printre cei vizati se afla si Luminita Mihailov.
Treaba ministerului
Deloc speriata de amenintarea ministrului, Mihailov a tinut sa sublinieze ca Legea Dezvoltarii Regionale in Romania, nr.315/2004, prevede ca Ministerul Integrarii coordoneaza proiectele de dezvoltare regionala, ADR fiind in subordinea Consiliilor de dezvoltare regionala alcatuite din reprezentanti alesi din cadrul autoritatilor locale din regiune. Prin urmare, "Ministerul Integrarii ar trebui sa controleze constructorii, precum si pe cei care au verificat lucarile acestora, deoarece acestia din urma au fost contractati si platiti de catre minister".
Reamintim ca, potrivit memorandumului de finantare pentru programul Phare - Coeziune Economica si Sociala, componenta III - infrastructura regionala, proiectul "Parc industrial" a fost agreat de Comunitatea Europeana la inceputul anului 2000 si semnat la finele acestuia.
Valoarea proiectului "Parc industrial" era de 6,89 milioane euro,
din care fonduri publice - 5,8 milioane euro (4,35 milioane Phare si
1,45 milioane euro co-finantarea guvernului). Diferenta de 1,09
milioane euro urma sa fie asigurata de "Zona Libera" sau de catre
partenerii atrasi de regie.
Dosar greu
Proiectul urma sa fie materializat in Perimetrul I Zonei Libere (pe partea dreapta a drumului Braila-Galati, pina la trecerea Bac), pe o suprafata de 10 hectare. Obiectivele urmarite prin implementarea proiectului erau sporirea competitivitatii IMM-urilor la nivel regional prin cresterea calitatii produselor si serviciilor acestora, imbunatatirea mediului de afaceri in regiunea Sud-Est, cresterea cooperii dintre firme prin realizarea de transfer tehnologic si cresterea numarului de IMM-uri cu activitati de export.
Insa materializarea unuia dintre cele mai mare proiecte derulate pe teritoriul Brailei s-a intrerupt brusc la finele anului 2005. Fiindca parcul nu a fost finalizat in termenii impusi de program, Uniunea Europeana cere banii cheltuiti inapoi si a intrerupt finantarea. Totodata, fiindca parte dintre fondurile europene au fost deturnate, scoase in afara tarii si virate in conturile particulare ale unor turci, Parcul Industrial Braila a devenit unul dintre cele mai grele dosare de pe masa DNA Bucuresti.