• brăileanul Cătălin Voinea este atât de priceput în dirijarea de la sol a dronelor teleghidate încât a ajuns să colaboreze cu aproape toţi regizorii de la Hollywood care vin să filmeze în România • cu camerele profesionale în valoare de zeci de mii de euro montate pe dronele manevrate de el s-au filmat până acum numeroase videoclipuri, reclame la mărci celebre sau scene ale unor filme de acţiune • Cătălin Voinea îşi asamblează şi perfecţionează singur dronele şi chiar a ajuns să realizeze la comandă astfel de dispozitive profesionale pentru firme specializate din diverse domenii
Pasiunea pentru aparatele de zbor teleghidate l-a făcut pe brăileanul Cătălin Voinea să îşi construiască prima dronă în toamna anului 2011, într-o vreme când conceptul de “dronă” nici măcar nu era pe deplin cunoscut în România. Atunci, în urmă cu aproape şase ani, când cotidianul nostru a publicat un reportaj despre “OZN-ul” lui Cătălin, îl numeam generic “multicopter” sau “octocopter”, fiindcă avea opt braţe cu tot atâtea elice şi era o noutate absolută în Brăila, iar în ţară mai existau doar vreo două-trei aparate similare. Între timp, lucrurile s-au schimbat. “Multicopterele” sunt cunoscute de toate lumea drept “drone” şi oricine vrea să aibă un exemplar îşi poate cumpăra unul, cu 3-4-500 de lei, de la hipermarket, pentru a face poze sau a filma de la înălţime clipuri de câteva minute.
Tehnologia a evoluat fantastic, dar nici Cătălin Voinea nu a bătut pasul pe loc. Brăileanul nostru, care în 2011 se bucura că poate face cu “OZN-ul” lui fotografii semiprofesionale la nunţi, pozând mirii din unghiuri altfel inaccesibile, a ajuns acum să colaboreze cu producători de film de la Hollywood, de talia Paramount sau Warner Bros. Dronele foarte performante ale lui Cătălin, dar şi capacitatea acestuia de a le mânui cu o precizie greu de egalat, i-au deschis porţile către lumea profesioniştilor din cinematografia mondială. Aşa se face că multe dintre filmările aeriene pe care le vedem în videoclipurile unor mari artişti, în reclamele unor mărci auto de prestigiu sau în filme de acţiune turnate în România sunt realizate de brăileanul Cătălin Voinea.
Drone profesionale, de zeci de mii de euro
Dacă ar fi să comparăm dronele comercializate în hipermarket-uri cu dronele folosite de Cătălin, am putea vorbi despre Logan versus Ferrari sau Maybach. Asta pentru că aparatele pentru amatori nu pot ridica în aer decât camere foto sau video de mici dimensiuni, nu mai grele de câteva zeci sau sute de grame, ale căror performanţe în captarea imaginilor nu le depăşesc pe cele ale unor telefoane mobile de clasă medie. Prin comparaţie, Cătălin Voinea lucrează în prezent cu drone capabile să ridice la înălţimi de mii de metri aparatură foto/video de până la 7 kilograme greutate. Funcţie de ceea ce trebuie filmat, brăileanul dispune de drone agile ca un Ferrari, sau cu anduranţă mare şi confort în utilizare ce aminteşte de calităţile unui Maybach, dacă tot am făcut comparaţia de mai sus.
Şi acum, la fel ca în urmă cu 6 ani, când a pornit pe acest drum, Cătălin care de profesie este electronist şi specialist IT, îşi construieşte singur dronele, ajutat de Răzvan Chirnoagă, un bun prieten şi colaborator. Cei doi asamblează, funcţie de necesităţi, kit-uri pe care le găsesc pe site-uri de specialitate sau le comandă direct de la producători. Fiecare kit preexistent este personalizat cu diverse piese care îi sporesc performanţele, apoi intervine partea de programare, prin care componentele dronei sunt “învăţate” să comunice între ele, pentru ca întreg ansamblul să corespundă scopului propus. Dronele construite de Cătălin Voinea şi amicul său nu sunt doar pentru uz personal. Cei doi au ajuns la un nivel care le permite să ia comenzi de la diverşi clienţi. E vorba, în general, de firme specializate din anumite domenii care vor, de exemplu, o dronă ce poate fi folosită la inspectarea eficienţei energetice a unei clădiri cu mai multe etaje. Drona respectivă este construită în aşa fel încât să poată fi cât mai uşor de manevrat în spaţii înguste, capabilă să ocolească automat obstacolele apărute în cale şi dotată cu cameră de termoviziune ce poate scoate în evidenţă pierderile de căldură de la etajele superioare. Alţi clienţi au vrut drone care să poată servi în acţiunea de căutare a unor persoane pe câmp sau la identificarea de la înălţime a unor culturi agricole. Acestea trebuie să aibă capacitate mare de zbor şi să poată ridica aparatură foto/video mai grea. Prin urmare, e nevoie de baterii mai mari şi mai grele şi de motoare mai puternice, iar asta înseamnă dimensiuni considerabile ale întregului ansamblu, încât întreaga dronă ajunge să semene cu un elicopter la scară redusă.
Cât priveşte costul unei drone pe care o poate construi în atelierul său, Cătălin Voinea ne-a spus că acest aspect depinde de mai mulţi factori. În funcţie de dimensiuni şi dotări, un exemplar porneşte de la 5-6 mii de euro şi poate ajunge la peste 20.000 euro.
Manevre care nu sunt la îndemâna oricui
Activitatea de asamblare şi îmbunătăţire a dronelor făcute la comandă trece pe planul doi atunci când vin comenzile de la clienţii care au nevoie de imagini surprinse de la înălţime. Iar, de ceva vreme, Cătălin Voinea are parte de angajamente care îi solicită intens experienţa căpătată în cei circa 10 ani de când manevrează aparate de zbor cu telecomandă. Aici se cuvine să facem o mică rememorare a începuturilor sale în domeniu, aşa cum am surprins-o în reportajul făcut în toamna anului 2011:
“Totul a început în joacă. Prin 2007, am cumpărat un mic avion teleghidat de la un magazin de jucării şi mi-a plăcut atât de mult încât, după o săptămână, am făcut comandă pe internet pentru un avion care mi-a fost livrat sub formă de kit de asamblare. L-am montat singur şi de atunci n-am mai putut să scap de acest hobby. A fost o chestiune de doar câteva luni, până când am început să cumpăr piese de la magazine specializate şi să realizez aeromodele adevărate”, ne povestea Cătălin. Odată cu aeromodelele a venit şi pasiunea pentru pilotarea acestora care, deşi pare joacă de copil, este o chestiune mai mult decât complicată. “Ca să pilotezi cu telecomanda un aparat de zbor cu anvergura aripilor de doi metri îţi trebuie sute de ore de antrenament. Dacă nu lucrezi întâi pe simulator, sa capeţi un minim de experienţă, rişti să faci praf aparatul în primele secunde în care pui mâna pe telecomandă”, ne explica, în 2011, aeromodelistul brăilean.
Între timp, el a trecut de la avioane în miniatură la drone, combinând simpla manevrare a acestora cu mişcările necesare surprinderii unor fotografii de calitate sau a unor clipuri video relevante. Iar asta necesită abilităţi de un anumit nivel, care nu se află la îndemâna oricui.
“Am deja 10 ani de când manevrez aparate de zbor cu telecomandă, iar experienţa acumulată în tot acest timp contează foarte mult în ceea ce fac în prezent. Când lucrezi cu regizori de film care au o anumită viziune despre ce vor să obţină de la o scenă, trebuie să fii capabil să îndeplineşte trei condiţii foarte greu de pus în practică în manevrarea dronelor: mai jos, mai încet, mai aproape”, ne-a spus Cătălin. De ce ar fi dificil să faci asta? Pentru că una este să ridici o dronă la 50 - 100 metri înălţime pentru a fotografia sau filma un peisaj static şi alta e să manevrezi în spaţii înguste - cum ar fi interiorul unei hale sau printre copacii unei păduri, mergând în paralel cu actorii, uneori la doar un metru distanţă de ei - acel multicopter dotat cu elice care ar putea răni grav pe cineva dacă ar fi scăpat de sub control. Cu cât e viteza mai redusă şi înălţimea mai mică, cu atât drona este mai greu de controlat, iar mişcările stick-urilor de pe telecomandă coboară până la scala milimetrilor. O nesincronizare de jumătate de milimetru, într-o milifracţiune de secundă, poate duce la devierea dronei de la traseul stabilit, iar asta înseamnă automat compromiterea filmării ori, în cazuri şi mai grave, chiar la accidentarea cuiva sau distrugerea unei aparaturi în valoare de zeci de mii de euro. Pentru proiectele cinematografice de anvengură, pe drone sunt montate camere profesionale din gama RED sau ARRI, care costă de la 40 -50.000 euro în sus. “Personal, nu deţin astfel de camere, pentru că sunt mult prea scumpe pentru a se justifica investiţia. Ele se închiriază, când clientul vrea neapărat imagini de calitate profesională. Chiria este de 1.000 - 1.100 euro pe zi”. Aparatura este, evident, asigurată, în eventualitatea unor accidente. Până acum, Cătălin Voinea nu a avut niciun incident, iar faptul că se numără printre puţinii oameni din România capabili de manevre de o acurateţe atât de mare îl face să fie căutat de aproape toţi regizorii străini care vin să filmeze în România pentru diverse proiecte.
În ceea ce priveşte câştigurile obţinute din participarea la astfel de proiecte internaţionale cu buget generos, Cătălin evită să dea cifre exacte, spunând doar că veniturile îi ajung pentru un trai decent, dar şi pentru a putea ţine pasul cu tehnologia şi a investi permanent în realizarea unor drone tot mai performante.
Dincolo de contractele pe care le onorează, pasiunea brăileanului nostru pentru manevrarea dronelor rămâne la fel de puternică cum a fost în prima zi, când s-a jucat cu acel avion de jucărie cumpărat într-o doară dintr-un magazin. Aşa că, indiferent dacă are sau nu angajamente plătite, Cătălin nu se poate abţine să nu iasă cel puţin o dată pe săptămână cu o dronă pe care să o ridice deasupra Brăilei. Uneori, din această joacă rezultă imagini superbe cu oraşul de la înălţime, cum ar fi aceea publicată recent şi pe site-ul cotidianului nostru, în care se vede, în dominanta albastră a apusului, Dunărea acoperită de gheaţă şi străzile în formă de semicerc ale zonei centrale a Brăilei, trasate de dâra luminoasă a iluminatului stradal.
