Nu, nu pe mine, caci nu am nicaieri actiuni. Am avut la o firma, dar le-am praduit pe 35 de milioane de lei, la finele lui 2006. Deci ma pricep la tranzactii, sint un bun manager, nu-i asa? E, nu acelasi lucru se poate spune si despre Cristian Tudor Popescu. Omu' a reusit sa duca ziarul pe care-l conducea acolo unde nici cu Gandul nu gindea. De ripa, mai exact. Nu, nu ma bucur de raul lui CTP, ci doar constat inca o data ca una este sa fii talentat la scris si alta e sa te pricepi la afaceri. CTP nu este primul care incearca sa le faca pe amindoua si ajunge sa-si rupa gitul.
Am vazut ca mai multi jurnalisti au tinut sa-si exprime compasiunea, ba chiar ingrijorarea in legatura cu demisia lui CTP din functia de director al cotidianului Gandul. De parca omu' ar fi patit, Doamne-fereste, un mare necaz. De parca soarta l-ar fi biciut in ultimul hal. Pai, oameni buni, CTP si-a dat demisia de buna voie si nesilit de nimeni. A fost un act de vointa, ca sa zic asa. Nu l-a constrins nimeni, nu a fost victima unei conjuratii. Si-atunci, pentru ce il plingeti, bai? Cum ziceam, CTP si-a demonstrat totala incapacitate de a manageria cu succes un cotidian. O sa spuneti ca el a reusit acest lucru la Adevarul raposatului Dumitru Tinu si ca afirmatiile mele se bat cap in cap. Nu sint de acord. Si asta pentru ca Adevarul (fost Scinteia) sugea pe vremea aia contracte de publicitate babane de la stat. Avea contracte de zeci de milioane de dolari, directionate prin intermediul Guvernului, a companiilor de stat. Cind a venit vremea sa arate ce poate de unul singur, pe piata libera, domnu' CTP a inceput s-o dea cotita ca Adrian Sarbu i-a impus niste conditii de performanta absolut inacceptabile, de parca ati vazut vreodata un patron de presa care sa nu traseze sarcini aproape de neatins. Mai bine, CTP ar vorbi despre cum a reusit sa inregistreze pierderi de 3 milioane de euro la Gandul (asta doar intr-un singur an - 2007) si nu ar mai face atita caz acum ca isi va vinde pachetul de actiuni de 14%, detinut la Gandul, lui Adrian Sarbu.
Am vazut ca mai multi jurnalisti au tinut sa-si exprime compasiunea, ba chiar ingrijorarea in legatura cu demisia lui CTP din functia de director al cotidianului Gandul. De parca omu' ar fi patit, Doamne-fereste, un mare necaz. De parca soarta l-ar fi biciut in ultimul hal. Pai, oameni buni, CTP si-a dat demisia de buna voie si nesilit de nimeni. A fost un act de vointa, ca sa zic asa. Nu l-a constrins nimeni, nu a fost victima unei conjuratii. Si-atunci, pentru ce il plingeti, bai? Cum ziceam, CTP si-a demonstrat totala incapacitate de a manageria cu succes un cotidian. O sa spuneti ca el a reusit acest lucru la Adevarul raposatului Dumitru Tinu si ca afirmatiile mele se bat cap in cap. Nu sint de acord. Si asta pentru ca Adevarul (fost Scinteia) sugea pe vremea aia contracte de publicitate babane de la stat. Avea contracte de zeci de milioane de dolari, directionate prin intermediul Guvernului, a companiilor de stat. Cind a venit vremea sa arate ce poate de unul singur, pe piata libera, domnu' CTP a inceput s-o dea cotita ca Adrian Sarbu i-a impus niste conditii de performanta absolut inacceptabile, de parca ati vazut vreodata un patron de presa care sa nu traseze sarcini aproape de neatins. Mai bine, CTP ar vorbi despre cum a reusit sa inregistreze pierderi de 3 milioane de euro la Gandul (asta doar intr-un singur an - 2007) si nu ar mai face atita caz acum ca isi va vinde pachetul de actiuni de 14%, detinut la Gandul, lui Adrian Sarbu.
