• ieri, la hramul “Naşterea Sf. Ioan Botezătorul”, sute de creştini brăileni, dar şi din judeţele învecinate, au participat la liturghia oficiată de IPS Casian Crăciun, în fruntea unui sobor de preoţi • credincioşii s-au putut închina la moaştele a nu mai puţin de patru sfinţi, moaşte intrate recent în patrimoniul sacru al lăcaşului voievodal de la Măxineni
Sute de credincioşi brăileni, dar şi din judeţele învecinate, au asistat, ieri, la slujba dedicată hramului Mănăstirii Voievodale “Naşterea Sf. Ioan Botezătorul” de la Măxineni. Ca de obicei, liturghia a fost oficiată de un sobor de preoţi în frunte cu ÎPS Casian Crăciun, arhiepiscopul Dunării de Jos. Cu credincioşii adunaţi în jurul său, la umbra unui pâlc de copaci, ÎPS Casian a vorbit, în predica sa, printre multe altele, şi despre importanţa sfinţilor ale căror moaşte au intrat în patrimoniul sacru al mănăstirii de la Măxineni. Este vorba despre Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Sfântul Ioan Casian Romanul, Sfântul Prooroc Ioan Botezătorul şi, nu în ultimul rând, Sfântul Domnitor Martir Constantin Brâncoveanu. De altfel, moaştele Sf. Constantin Brâncoveanu i-au fost dăruite Mănăstirii Măxineni, la slujba de sfinţire din toamna anului trecut, de Preafericitul Patriarh Daniel. Restul moaştelor provin din patrimoniul Arhiepiscopiei Dunării de Jos.
În cuvântarea sa, ÎPS Casian i-a îndemnat pe toţi cei prezenţi la slujba de hram să fie buni creştini nu doar în timpul evenimentelor religioase ci întotdeanuna, în viaţa de zi cu zi, având tot timpul sufletul curat şi pregătit să primească binecuvântarea lui Dumnezeu. “Cu cofa murdară nu te poţi duce să iei apă curată”, le-a spus, pilduitor, înaltul prelat celor care îl ascultau cu mare atenţie.
În jurul orei 12.00, după liturghie, soborul de preoţi a oficiat, în incinta mănăstirii voievodale recent refăcute din temelii, un parastas dedicat ctitorilor săi. Ulterior, la agapa creştinească, au fost împărţite sute de pachete cu mâncare credincioşilor prezenţi.
Mănăstirea Măxineni a fost ctitorită de voievodul Matei Basarab, în anul 1637, iar din acele vremuri până la domnia lui Alexandru Ioan Cuza a fost un important centru spiritual, întrucât era situată la zona de graniţă dintre Ţara Românească şi Moldova. În timpul Primului Război Mondial, în 1917, lăcaşul a fost afectat de luptele de pe frontul Măxineni - Nămoloasa, apoi a urmat o lungă perioadă de părăsire. Mănăstirea a prins din nou viaţă după 1990, graţie arhimandritului Simeon Ovezea, preot al închisorilor comuniste, care a pus bazele îndelungatului proces de reconstrucţie.
Din 2007, cu ajutorul unor fonduri primite de la Ministerul Culturii şi Cultelor şi Consiliul Judeţean Brăila, pe ruinele vechii biserici voievodale a început procesul de restaurare şi consolidare. Lucrările au fost finalizate în urmă cu circa trei ani, de atunci putând fi admirate de vizitatori atât casa voievodală cât şi vechea biserică, pe care restauratorii s-au străduit să o reclădească într-o formă cât mai apropiată de cea iniţială.
Slujba de sfinţire a mănăstirii reclădite din temelii a fost oficiată, în septembrie 2018, de însuşi Preafericitul Daniel, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, alături de care s-au aflat toţi înalţii prelaţi ai Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei.
În prezent, la Măxineni se află în plin proces de construcţie un nou corp de clădire care va găzdui atât chilii cât şi biblioteca şi veşmântarul mănăstirii, dar şi brânzăria, lăptăria şi brutăria înfiinţate de cei 12 călugări ai lăcaşului de cult. Pe lângă îndatoririle lor spirituale şi slujbele pe care le oficiază zilnic, călugării se dovedesc a fi şi buni gospodari, reuşind ca din truda lor să îşi asigure toate cele necesare vieţii monahale.
