Viaţa de circ privită din exterior poate părea în multe feluri: tristă, grea, obositoare, instabilă sau dominată de nesiguranţă. În spatele zâmbetelor, râsetelor şi acrobaţiilor de pe scenă, oamenii tind să trăiască cu prejudecata că se află nişte artişti ciudaţi cu colţurile gurii lăsate şi cu ochii pierduţi spre "viaţa normală" pe care ar vrea s-o aibă. Redactorii "Obiectiv" au vorbit cu circarii italieni de la "Acquatico Bellucci", veniţi pentru a da reprezentaţii, săptămâna trecută, în Brăila şi au descoperit viaţa din spatele scenei şi adevărul din spatele mitului.
Un circ cu o istorie de 115 ani
I-am găsit pe artişti chiar în mijlocul repetiţiilor. Am descoperit nişte oameni extrem de deschişi şi prietenoşi, care şi-au rupt câte puţin din timpul lor pentru a ne descrie viaţa nomadă de prin corturi şi rulote.
Primul cu care am vorbit a fost directorul circului, Sonny Medini. Într-un amestec de italiană, română şi engleză, acrobatul ne-a explicat istoria circului pe care îl conduce. "Acest circ a devenit o tradiţie de familie. Aparţine familiei mele de 115 ani, a fost condus de străbunicul, de bunicul, de tata şi acum de mine. Chiar şi apariţia lui are o poveste foarte interesantă. Străbunicul a fost farmacist şi s-a îndrăgostit de o femeie, care era îmblânzitoare de cai. Atunci, a hotărât să renunţe la farmacie şi să deschidă împreună acest circ".
Pentru Sonny Medini, circul este mai mult decât un mod de a trăi. Şi-a pus în slujba artei şi a circului întreaga existenţă, aici s-a născut, aici a trăit şi va rămâne în circ toată viaţa. Cu toate că a încercat să se retragă, nu a rezistat prea mult în lumea de afară. "Am încercat pentru o perioadă să mă retrag, dar viaţa din afara circului m-a aruncat în depresie. Am lucrat ca şofer şi ca vânzător, dar aceste meserii m-au făcut să mă simt banal, la fel ca toţi ceilalţi. A fost o experienţă, dar una pe care n-aş mai repeta-o. Circul mă individualizează, aici sunt special, aparţin acestei lumi", ne explică acesta experienţa tristă, departe de circ.
"Mama ar vrea să practic orice meserie, numai să mă ţin departe de lumea circului"
Chiar dacă să lucrezi la circ poate părea o meserie neserioasă, toţi artiştii de la "Acquatico Bellucci" sunt absolvenţi ai Academiei de Circ din Verona. Sonny ne explică şi el că fiecare dintre ei este licenţiat şi are o diplomă care atestă faptul că sunt adevăraţi profesionişti. Totuşi, el subliniază că este o meserie în care nu se poate lucra fără să te dedici total. "Spectacolul este pentru noi distracţie. Noi nu muncim, noi ne distrăm, pentru că ceea ce facem, facem cu pasiune, punem suflet în fiecare reprezentaţie, în fiecare mişcare".
Cu toate astea, Sonny recunoaşte că nu oricine poate fi în stare să lucreze la circ şi că este nevoie de un dram de nebunie pentru a simţi o astfel de vocaţie. Spunând acestea, ni-l arată pe unul dintre circari, Michelle Pagnota. "Uite, cel de acolo, care aşază picioroangele, ni s-a alăturat cel mai târziu. Nu a crescut în circ, la fel ca ceilalţi. Dar uitaţi-vă la faţa lui, se vede că este nebun. Dacă n-ar fi fost nebun, n-ar fi iubit circul!".
Michelle se alătură şi el discuţiei. Spre deosebire de ceilalţi, el nu s-a născut într-o familie de circari, ci într-una de bucătari. Părinţii săi conduc în Italia un restaurant - pizzerie, dar Michelle nu s-a văzut niciodată practicând meseria de bucătar. Încă de la cinci ani, îşi pierdea timpul prin jurul circarilor, hotărât că asta vrea să facă toată viaţa. Însă părinţii nu au fost de acord cu traiul prin rulote şi călătoriile în jurul lumii şi l-au obligat să facă Şcoala de Bucătari, pentru a duce mai departe tradiţia familiei. Şi-a ascultat părinţii, a urmat şcoala, dar la vârsta majoratului a plecat de acasă şi s-a alăturat circului, pe care-l iubise încă din copilărie. "Tata s-a resemnat şi acceptă că sunt circar, mama însă nu. Ar vrea să mă vadă orice, avocat, medic, profesor, nici nu ţine neapărat să fiu bucătar, numai să fiu departe de lumea artistică", spune uşor întristat Michelle.
O viaţă stabilă este plictisitoare în viziunea circarilor
Yuri Guidi, vărul lui Sonny Medini, acrobatul care se învârte pe o roată imensă, numită "Roata Timpului", ne arată cum văd circarii stabilitatea. "Avem şi case în Italia, undeva în apropiere de Pescara, dar nu ne place acolo. Viaţa asta stabilă nu ne prinde deloc, ne plictisim foarte tare. Aici este mult mai interesant". Directorul adaugă şi el că viaţa la circ este extraordinar de frumoasă şi îi face să se simtă liberi. "În fiecare oraş în care mergem ne simţim foarte bine, nu avem prejudecăţi faţă de nimeni şi toată lumea este casa noastră. În fiecare loc ne simţim ca acasă", continuă Sonny ideea vărului său.
"Am lucrat la trapez până în luna a cincea de sarcină"
Cu una dintre trapezistele trupei, Jennifer Medini, am vorbit după ce şi-a încheiat repetiţiile. Deşi obosită şi cu o supărătoare durere de cap după numărul efectuat, ea a răspuns cu zâmbetul pe buze întrebărilor noastre. La numai 27 de ani este o trapezistă foarte talentată, şofer de camion, mecanic, şi chiar mamă. Căsătorită cu un coleg de trupă, cei doi au un fiu de numai un an şi jumătate, care urmăreşte cu sufletul la gură spectacolul părinţilor săi.
Nici în timpul sarcinii, Jennifer nu a renunţat la reprezentaţiile la trapez. Mărturiseşte că a lucrat în faţa publicului până în luna a cincea de sarcină. "Ştiu că sunt nebună, dar nu puteam pentru o perioadă atât de lungă de timp să renunţ la circ. Am dat spectacole până în luna a cincea şi, după aceea, tot nu m-am oprit. Am lucrat în continuare, dar nu pe scenă, doar la antrenamente. Şi nu am avut nici cea mai mică problemă. Am avut o sarcină care a decurs perfect", declară entuziasmată Jennifer.
Femeia este unul dintre artiştii de circ care se pot declara norocoşi în viaţa personală. În general, circarilor le este foarte greu, chiar imposibil să-şi întemeieze o familie, dacă nu găsesc pe cineva care să facă parte din lumea lor. Însă, povestea lui Jennifer şi a soţului ei, Jarold Niemen, seamănă puţin cu o "Romeo şi Julieta" din lumea circului. El provine tot dintr-o altă familie de circari italieni cu tradiţie, ca şi Jennifer. Într-o zi, Jarold a venit la circul Bellucci şi s-au îndrăgostit din prima clipă în care s-au văzut, iar el a hotărât să se mute lângă iubita sa.
"A venit poliţia şi ne-a zis: «Vedeţi că hipopotamul vostru este în centrul oraşului»"
Circul Acvatic "Bellucci" deţine un număr impresionant şi variat de animale: crocodili, rechini, peşti pirahna, hipopotami, pinguini, pelicani, şerpi de mărimi impresionante, focă, iguană sau porci spinoşi. De aceea, incidentele cu animale nu sunt puţine. Unele amuzante, iar altele foarte periculoase. Jennifer îşi aminteşte cu amuzament momentul când, în Italia, un hipopotam a scăpat din circ. "A venit poliţia, au bătut la uşă şi ne-au zis: «Vedeţi că hipopotamul vostru este în centrul oraşului, veniţi să-l luaţi»."
Totuşi, nu toate păţaniile sunt la fel de amuzante ca aceasta, pentru că munca cu astfel de animale este una deosebit de periculoasă. Mama lui Jennifer, Loredana Bellucci, a fost muşcată de rechini, după ce a intrat în bazinul lor cu o mică rană la mână. "Rechinii au simţit imediat sângele şi i-au înşfăcat braţul. A fost la un pas să-i fie amputat, dar doctorul a reuşit să-l salveze. A fost nevoie de cel puţin 300 de copci, pentru că rana era deosebit de gravă, îi smulsese toată carnea de pe braţ, se vedea doar osul", povesteşte încă terifiată Jennifer. Fiindu-i foarte frică de animale, tânăra trapezistă refuză să lucreze cu ele. Însă, la un moment dat, când sora ei, care este dresoarea focii, s-a îmbolnăvit, a fost nevoită să-i ţină locul. Experienţa nu a fost deloc una plăcută, pentru că Jennifer s-a speriat, a fugit, iar foca a scăpat în public. Din fericire, nimeni nu a păţit nimic.
