Desi Caminul de batrini "Sf. Nicolae" are o capacitate de 90 de locuri, eforturile facute de conducerea caminului au facut posibila cazarea a 95 de persoane virstnice.
Potrivit declaratiei directorului Gica Budur, in prezent sint in asteptare 26 de persoane, ale caror dosare au fost aprobate de primarul Constantin Sever Cibu (11 barbati si 15 femei): "S-a discutat cu acestia si cu familiile lor. Trebuie sa gaseasca solutii in familii, pina va exista posibilitatea internarii. Pentru batrinii care sint internati in camin nu exista posibilitatea reintoarcerii in familie, cauza principala constituind-o lipsa spatiului sau lipsa locuintei. In cele mai multe cazuri, asistatii nostri si-au dat locuintele copiilor sau rudelor, fie le-au vindut, pentru a le da acestora banii".
Gica Budur a explicat ca exista atit de multe dosare in asteptare, dat fiind faptul ca, in ultimii trei ani, numarul de decese a scazut de la 12 pe an, la opt persoane pe an, iar numarul celor care au solicitat un loc la Caminul de batrini, in aceeasi perioada, a fost de trei ori mai mare.
"Ei si-au trait viata!"
La caminul "Sf. Nicolae" sint gazduite persoane valide din punct de vedere fizic si psihic, cu senilitate incipienta sau avansata, persoane care au probleme psihice, manifestind, in unele cazuri, chiar violenta verbala sau fizica, persoane cu afectiuni cronice si semidependente.
"Problema cea mai mare este ca acesti batrini nu au fost tratati in familiile lor, asa ca, la internarea in camin, bolile lor sint deja cronicizate, in forma avansata. Dar avem si zece batrini care nu iau nici un fel de tratament, ei fiind sanatosi "tun"", ne-a relatat directorul Budur.
Angajatii Caminului au mai constatat ca familiile vin sa-i interneze pe batrini abia cind acestia din urma ajung la 75 de ani (sau chiar peste aceasta virsta), cind, din cauza bolii si a virstei, devin neputinciosi.
In ultimii ani, in discutiile purtate cu copiii asistatilor, directorul Budur aude tot mai des: "Ce va doare pe dumneavoastra? Doar nu sint batrinii dumneavoastra! Ei si-au trait viata. Ce sa facem cu ei, ca si copiii nostri trebuie sa traiasca?"
Dar acesti "copii" uita ca, la un moment dat, au beneficiat de bunurile acestor batrini deveniti inutili (fie de bani pentru o masina, fie de casa etc...).
In momentul in care nu mai pot munci pentru copii sau pentru nepoti, batrinii devin o gura in plus de hranit, o povara.
"Veterana" Caminului, o femeie de 97 de ani
Nascuta in 1909, bunica Profira si-a ingropat, in trei ani consecutivi, toti cei trei copii. La cei 97 de ani ai sai, cu un tonus ridicat, femeia ne-a povestit despre sotul si copiii sai. A trait o viata pe Dunare, muncind, cot la cot cu sotul sau, pe un slep: "Sotul meu era cirmaciul si eu eram marinarul. Am avut parte de barbat bun si de copii buni. Dar acum, nu mai am pe nimeni. Eu am trait destul. Dar cred ca Dumnezeu vrea sa apuc suta de ani".
Batrina, cu o luciditate si cu o vitalitate greu de imaginat la o persoana virstnica si care si-a ingropat intreaga familie, ne-a mai povestit despre calatoriile sale la Chicago, unde au locuit, pe timpul vietii, doi dintre copiii sai.
Acum, ramasa singura, se hraneste cu amintirile strinse de-a lungul vietii :"Am avut o viata foarte frumoasa! Atita doar, ca au murit si am ramas singura. Dar nu regret nici o secunda din viata pe care am avut-o alaturi de sotul si de copiii mei."
Potrivit declaratiei directorului Gica Budur, in prezent sint in asteptare 26 de persoane, ale caror dosare au fost aprobate de primarul Constantin Sever Cibu (11 barbati si 15 femei): "S-a discutat cu acestia si cu familiile lor. Trebuie sa gaseasca solutii in familii, pina va exista posibilitatea internarii. Pentru batrinii care sint internati in camin nu exista posibilitatea reintoarcerii in familie, cauza principala constituind-o lipsa spatiului sau lipsa locuintei. In cele mai multe cazuri, asistatii nostri si-au dat locuintele copiilor sau rudelor, fie le-au vindut, pentru a le da acestora banii".
Gica Budur a explicat ca exista atit de multe dosare in asteptare, dat fiind faptul ca, in ultimii trei ani, numarul de decese a scazut de la 12 pe an, la opt persoane pe an, iar numarul celor care au solicitat un loc la Caminul de batrini, in aceeasi perioada, a fost de trei ori mai mare.
"Ei si-au trait viata!"
La caminul "Sf. Nicolae" sint gazduite persoane valide din punct de vedere fizic si psihic, cu senilitate incipienta sau avansata, persoane care au probleme psihice, manifestind, in unele cazuri, chiar violenta verbala sau fizica, persoane cu afectiuni cronice si semidependente.
"Problema cea mai mare este ca acesti batrini nu au fost tratati in familiile lor, asa ca, la internarea in camin, bolile lor sint deja cronicizate, in forma avansata. Dar avem si zece batrini care nu iau nici un fel de tratament, ei fiind sanatosi "tun"", ne-a relatat directorul Budur.
Angajatii Caminului au mai constatat ca familiile vin sa-i interneze pe batrini abia cind acestia din urma ajung la 75 de ani (sau chiar peste aceasta virsta), cind, din cauza bolii si a virstei, devin neputinciosi.
In ultimii ani, in discutiile purtate cu copiii asistatilor, directorul Budur aude tot mai des: "Ce va doare pe dumneavoastra? Doar nu sint batrinii dumneavoastra! Ei si-au trait viata. Ce sa facem cu ei, ca si copiii nostri trebuie sa traiasca?"
Dar acesti "copii" uita ca, la un moment dat, au beneficiat de bunurile acestor batrini deveniti inutili (fie de bani pentru o masina, fie de casa etc...).
In momentul in care nu mai pot munci pentru copii sau pentru nepoti, batrinii devin o gura in plus de hranit, o povara.
"Veterana" Caminului, o femeie de 97 de ani
Nascuta in 1909, bunica Profira si-a ingropat, in trei ani consecutivi, toti cei trei copii. La cei 97 de ani ai sai, cu un tonus ridicat, femeia ne-a povestit despre sotul si copiii sai. A trait o viata pe Dunare, muncind, cot la cot cu sotul sau, pe un slep: "Sotul meu era cirmaciul si eu eram marinarul. Am avut parte de barbat bun si de copii buni. Dar acum, nu mai am pe nimeni. Eu am trait destul. Dar cred ca Dumnezeu vrea sa apuc suta de ani".
Batrina, cu o luciditate si cu o vitalitate greu de imaginat la o persoana virstnica si care si-a ingropat intreaga familie, ne-a mai povestit despre calatoriile sale la Chicago, unde au locuit, pe timpul vietii, doi dintre copiii sai.
Acum, ramasa singura, se hraneste cu amintirile strinse de-a lungul vietii :"Am avut o viata foarte frumoasa! Atita doar, ca au murit si am ramas singura. Dar nu regret nici o secunda din viata pe care am avut-o alaturi de sotul si de copiii mei."
