Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (îCCJ), dar şi parlamentarii PSD au atacat la Curtea Constituţională, în decembrie 2011, Legea privind răspunderea disciplinară a magistraţilor şi Inspecţia Judiciară.
"Scopul declarat al legii este acela de a acoperi unele lacune dovedite de realităţi practice şi de a consolida şi eficientiza puterea inspecţiei judiciare, însă actul normativ în sine se îndepărtează mult de acest scop, urmărind, de fapt, prin mai multe articole, o aservire a puterii judecătoreşti faţă de celelalte puteri ale statului printr-un amestec inadmisibil în actul de justiţie. Astfel, efectul pe care această lege îl produce prin anumite reglementări extrem de periculoase este unul invers scopului declarat, respectiv o slăbire majoră a independenţei justiţiei prin expunerea sa la un control concret al puterii executive, crearea unor jurisdicţii paralele şi înlocuirea controlului jurisdicţional al hotărârilor judecătoreşti cu un control disciplinar îndreptat direct împotriva judecătorului. Din această perspectivă, considerăm că actul normativ a fost elaborat cu încălcarea gravă a unor principii fundamentale din Constituţia României", se arată în sesizarea pesediştilor.
De asemenea, PSD susţine că legea încalcă independenţa justiţiei, prin faptul că ar oferi Inspecţiei Judiciare "posibilitatea de a efectua un control paralel asupra soluţiei pronunţate cu privire la fondul cauzei, eventual la solicitarea puterii executive (din moment ce titular al acţiunii disciplinare devine şi Ministerul Justiţiei, componentă a executivului)".
Opoziţia reclamă şi faptul introducerii conceptului de "bună reputaţie", care nefiind definit prin lege ar putea crea situaţii arbitrare.
