Prim-vicepreşedintele PSD Brăila, fostul senator Aurel Simionescu, are o opinie nuanţată pe tema reducerii numărului de parlamentari. Pe de o parte, el consideră că există obiecţii întemeiate cu privire la costurile mari pe care le presupune funcţionarea a două camere ale Parlamentului, mai ales în condiţiile în care acestea fac cam acelaşi lucru: "Din punct de vedere personal, firesc ar fi ca România să aibă o singură Cameră. Spun asta ca procedură, ca durată de discutare a legilor, ca flexibilitate, ca şi costuri. E adevărat că noi am avut două Camere, ca tradiţie. Ideea este că în momentul de faţă există un volum foarte mare de chestiuni de legiferat, noi nu suntem ca alţii, care de 200-300 de ani au nişte legi clare, acum doar le adaptează pe unele sau le mai aranjează pe altele. Noi am schimbat, practic, tot sistemul legislativ şi după cum vedeţi, schimbăm în continuare. Tocmai că vrem foarte mult şi foarte repede şi foarte bine şi nu ne-am hotărât încă pe care dimensiune mergem - pe cea franceză, pe cea engleză, pe cea germană -, ne creează foarte multe probleme. De aceea, tot timpul noi schimbăm ceva la legi şi din punctul meu de vedere, personal, aş merge pe o singură Cameră. Ce se întâmplă acum pe două Camere se poate întâmpla şi pe una singură, dacă există aşa-numita formulă a celor două citiri: mergem cu proiectul de lege pe comisii, se discută, se analizează în plen şi dacă legislativul are observaţii majore nu se respinge legea, ci se trimite la o a doua citire. Există această formulă în parlamentele unicamerale".
Pe de altă parte, mergând pe realitatea că trăim într-un spaţiu european, în care dorim să ne integrăm, Simionescu optează, din punct de vedere politic, pentru varianta cu două Camere, dar cu unele amendamente faţă de sistemul actual: "În cele mai multe ţări europene există parlamente bicamerale. Aceasta este formula majoritară în momentul actual şi există şi nevoia noastră, a tuturor, de a ne înscrie într-o formulă europeană. În acest context, ar trebui să avem sistem bicameral, dar cele două Camere ar trebui să aibă atribuţiile foarte bine delimitate, să ştim clar ce legiferează o Cameră şi ce legiferează cealaltă. Una poate legifera legile organice - şi asta ar putea fi Senatul, aşa-numita Cameră Superioară - şi una poate legifera legile ordinare, cum ar fi Camera Deputaţilor. Altfel, se întâmplă nişte lucruri extrem de ciudate şi vă spun din experienţa de parlamentar: te duci într-o cameră cu un proiect de lege, îl faci şi-l munceşti, pică de acord partidele, se votează şi ajunge în Camera cealaltă, unde fie se modifică cu totul, de nu-ţi mai recunoşti proiectul de lege, fie nu se votează pur şi simplu. Şi te trezeşti că acea Cameră decizională zice «nu» şi la revedere! Atunci te întrebi de ce într-o Cameră s-a muncit câteva zeci de zile, pentru ce sunt costurile cu specialiştii, cu consilierii parlamentari etc, ce rost are să faci lucrurile astea, când de fapt decizia şi puterea sunt în Camera cealaltă...".
