Nu credeam sa mai vad vreodata o coada si sa zimbesc emotionat, cu satisfactie. S-a intimplat minunea simbata 3 decembrie, la Braila, cu ocazia lansarii volumului Nopti albe, zile negre de Marian Coman.
O sala la Teatrul Maria Filotti, lume multa, imbracata frumos - asa, sa venim la lansarile de carte ca la teatru! -, prieteni, colegi, fani ai autorului si noi, cei de la Tritonic, editura la care a aparut cartea. A fost a treia lansare a autorului brailean, dupa Bucuresti si Galati, si asta face parte din programul de promovare a literaturii romane pe care si l-a stabilit editura.
Pentru ca degeaba scoti carti si le arunci pe piata. Scriitorul roman trebuie vazut, cunoscut, mediatizat (o reclama la cartea lui Coman tocmai a aparut in ultimul numar al revistei Observator cultural, dupa ce, cu o saptamina in urma aparuse o recenzie). Scriitorul roman trebuie cunoscut de cititorii sai si visez la ziua in care va fi oprit pe strada, la ziua in care trecatorii isi vor da coate soptindu-si "uite-l pe Marian Coman, ala cu noptile albe...". Da, visez la scriitorul-vedeta, mai vedeta decit cititoarele de prompter, mai vedeta decit datatorii-cu-parerea porecliti "analisti politici"... Visez la turnee prin tara pentru promovarea cartilor, visez la sesiuni de autografe la marile tirguri de carte...
Visez eu multe. Nu stiu cite din toate astea se vor implini, dar vom incerca.
Revenind la lansarea de la Braila, ar trebui sa povestesc cum era acea coada la autografe (si e vorba de cartea unui debutant!). N-am s-o fac. Va las sa va imaginati. Va las sa ginditi cum ar fi fost sa fiti si voi acolo (asta e pentru cei care n-au fost).
Cautati-i pe scritori. Cumparati-le cartile. Cereti-le autografe. Pentru ca merita. In fond, ei scriu despre visele noastre, ale tuturor. Ei spun povestile pe care am vrea si noi sa le spunem, daca am avea talent.
"Va multumesc pentru ca m-ati lasat sa scriu povestile astea in locul vostru" a spus Marian Coman. Si eu iti multumesc, Marian Coman, pentru ca ai scris despre visele mele.
La coada, dragi concetateni, la coada la autografe! Printre noi, traiesc scriitori...
O sala la Teatrul Maria Filotti, lume multa, imbracata frumos - asa, sa venim la lansarile de carte ca la teatru! -, prieteni, colegi, fani ai autorului si noi, cei de la Tritonic, editura la care a aparut cartea. A fost a treia lansare a autorului brailean, dupa Bucuresti si Galati, si asta face parte din programul de promovare a literaturii romane pe care si l-a stabilit editura.
Pentru ca degeaba scoti carti si le arunci pe piata. Scriitorul roman trebuie vazut, cunoscut, mediatizat (o reclama la cartea lui Coman tocmai a aparut in ultimul numar al revistei Observator cultural, dupa ce, cu o saptamina in urma aparuse o recenzie). Scriitorul roman trebuie cunoscut de cititorii sai si visez la ziua in care va fi oprit pe strada, la ziua in care trecatorii isi vor da coate soptindu-si "uite-l pe Marian Coman, ala cu noptile albe...". Da, visez la scriitorul-vedeta, mai vedeta decit cititoarele de prompter, mai vedeta decit datatorii-cu-parerea porecliti "analisti politici"... Visez la turnee prin tara pentru promovarea cartilor, visez la sesiuni de autografe la marile tirguri de carte...
Visez eu multe. Nu stiu cite din toate astea se vor implini, dar vom incerca.
Revenind la lansarea de la Braila, ar trebui sa povestesc cum era acea coada la autografe (si e vorba de cartea unui debutant!). N-am s-o fac. Va las sa va imaginati. Va las sa ginditi cum ar fi fost sa fiti si voi acolo (asta e pentru cei care n-au fost).
Cautati-i pe scritori. Cumparati-le cartile. Cereti-le autografe. Pentru ca merita. In fond, ei scriu despre visele noastre, ale tuturor. Ei spun povestile pe care am vrea si noi sa le spunem, daca am avea talent.
"Va multumesc pentru ca m-ati lasat sa scriu povestile astea in locul vostru" a spus Marian Coman. Si eu iti multumesc, Marian Coman, pentru ca ai scris despre visele mele.
La coada, dragi concetateni, la coada la autografe! Printre noi, traiesc scriitori...
