Saptamina trecuta, pentru citeva secunde, presedintele si premierul ne-au pus mina-n cap. Dincolo de aparente, gestul a fost unul istoric: cei doi au luat Romania de toarta si au asezat-o pe o harta imensa, in rind cu tarile membre ale Uniunii Europene. Alaturi de Timisoara, Braila a fost toarta, un avantaj nestiut pina acum de a fi judet de pe marginea hartii Romaniei. Cele doua judete au fost minerele de care au tinut Basescu si Tariceanu atunci cind au lipit Romania pe harta Uniunii Europene. A fost momentul oficial al aderarii, inainte de punctul final, programat in noaptea de Revelion.
Numaratoarea inversa continua. Au ramas mai putin de doua saptamini pina cind, cu totii, vom face parte din cel mai mare stat federal din lume. Vom fi o rotita a mecanismului si, chiar daca unii se afiseaza foarte linistiti, emotia ne incearca pe toti mai mult sau mai putin undeva, acolo, in adincul sufletului. Nu mai sint la moda intrebarile ce si cit vom primi, sau ce ne va costa in plus, ci daca ne-am facut bine temele. Pina una alta, Europa ne primeste cu cel mai greu test dintre toate candidatele la aderare de pina acum: nu vom avea voie sa exportam produse de origine animala - in special carne - dar vom fi nevoiti sa importam. Producatorii de profil vor resimti din plin lovitura, care ar putea sa-i impinga la faliment, dar partea buna pe care trebuie sa o vedem este ca Braila nu pe asta se bazeaza. In judetul nostru sint putini producatori de acest fel si sintem cunoscuti mai degraba pentru navele fabricate pe santierul naval, pentru confectiile destinate exportului sau chiar pentru timida productie agricola cu care, e drept, nu am indraznit inca sa ne laudam prea mult.
Sigur ca or sa se intimple si lucruri mai putin placute, poate din cauza ca nu ne-am confruntat cu asa ceva inca. De exemplu, odata deschise granitele, si mai multi braileni vor avea curajul sa plece spre vest. Pe de alta parte, fiind tara membra a UE, Romania va atrage din ce in ce mai multi imigranti. Poate ca pe chinezi ar fi trebuit sa-i primim atunci cind s-au oferit sa vina cu tot cu pod. Asa, ei vor continua oricum sa soseasca, mai ales pentru a umple golurile lasate de romani pe piata locala a muncii.
Indiferent de sperante sau de temeri, odata prinsi in hora, va trebui sa jucam pina la capat. Pentru ca nu mai avem de pierde. Practic, banii pe care ii vom primi de la Bruxelles sint banii cu care vom cotiza la fondurile Uniunii. Si atunci, ne putem intreba, ce rost mai are toata afacerea asta cu integrarea? Raspunsul e unul foarte simplu: pentru ca nu am stiut sau nu am vrut sa ne cheltuim propriii bani asa cum trebuie, ne-am angajat o echipa de manageri de la Bruxelles - care de altfel consiliaza mai multe asemenea "firme" intr-o companie multinationala (UE) - sa ne spuna ce sa facem.
Numaratoarea inversa continua. Au ramas mai putin de doua saptamini pina cind, cu totii, vom face parte din cel mai mare stat federal din lume. Vom fi o rotita a mecanismului si, chiar daca unii se afiseaza foarte linistiti, emotia ne incearca pe toti mai mult sau mai putin undeva, acolo, in adincul sufletului. Nu mai sint la moda intrebarile ce si cit vom primi, sau ce ne va costa in plus, ci daca ne-am facut bine temele. Pina una alta, Europa ne primeste cu cel mai greu test dintre toate candidatele la aderare de pina acum: nu vom avea voie sa exportam produse de origine animala - in special carne - dar vom fi nevoiti sa importam. Producatorii de profil vor resimti din plin lovitura, care ar putea sa-i impinga la faliment, dar partea buna pe care trebuie sa o vedem este ca Braila nu pe asta se bazeaza. In judetul nostru sint putini producatori de acest fel si sintem cunoscuti mai degraba pentru navele fabricate pe santierul naval, pentru confectiile destinate exportului sau chiar pentru timida productie agricola cu care, e drept, nu am indraznit inca sa ne laudam prea mult.
Sigur ca or sa se intimple si lucruri mai putin placute, poate din cauza ca nu ne-am confruntat cu asa ceva inca. De exemplu, odata deschise granitele, si mai multi braileni vor avea curajul sa plece spre vest. Pe de alta parte, fiind tara membra a UE, Romania va atrage din ce in ce mai multi imigranti. Poate ca pe chinezi ar fi trebuit sa-i primim atunci cind s-au oferit sa vina cu tot cu pod. Asa, ei vor continua oricum sa soseasca, mai ales pentru a umple golurile lasate de romani pe piata locala a muncii.
Indiferent de sperante sau de temeri, odata prinsi in hora, va trebui sa jucam pina la capat. Pentru ca nu mai avem de pierde. Practic, banii pe care ii vom primi de la Bruxelles sint banii cu care vom cotiza la fondurile Uniunii. Si atunci, ne putem intreba, ce rost mai are toata afacerea asta cu integrarea? Raspunsul e unul foarte simplu: pentru ca nu am stiut sau nu am vrut sa ne cheltuim propriii bani asa cum trebuie, ne-am angajat o echipa de manageri de la Bruxelles - care de altfel consiliaza mai multe asemenea "firme" intr-o companie multinationala (UE) - sa ne spuna ce sa facem.
