Concret, atunci invatamintul obligatoriu era de 12 ani. S-a renuntat la el, pentru ca asa erau atunci chipurile tendintele europene, doar ce incepusem negocierile pentru aderarea la UE, si se dorea valorizarea diplomei de bacalaureat. S-a facut invatamint obligatoriu de opt clase. Problema cea mai grava a fost sesizata ulterior: multi copii ieseau din invatamintul obligatoriu la 15 ani si nu puteau decit sa taie frunza la ciini pentru ca nu aveau voie sa se angajeze pina la 16 ani, conform legii. Un alt ministru a marit invatamintul obligatoriu la zece ani, astfel ca atunci cind terminau scoala, teoretic, tinerii aveau virsta minima pentru a se putea angaja. Problema era ca cei zece ani de scoala nu ajungeau pentru absolvirea unei scoli profesionale. Scoala generala dura opt ani, iar scoala profesionala trei, adica 11 in total. Ca sa scape de problema, ministerul a reinventat scolile de arte si meserii (SAM) care existau in Romania interbelica. Dupa absolvirea celor doi ani se obtinea un nivel minim de calificare, ce nu ajuta foarte mult pe piata fortei de munca. Daca se voia o calificare competitiva trebuia urmat inca un an de completare. Dupa acest an, daca elevii luau intre timp Testele Nationale, se puteau inscrie in ciclul superior al liceului. Practic, era tot o scoala profesionala de trei ani, insa altfel denumita. Pe linga bulversarea sistemului, ar trebui sa se tina cont si de banii cheltuiti cu infiintarea si dotarea SAM-urilor in judet, care acum se arunca pe fereastra.
In urma cu zece ani, la liceu se intra prin concurs. Tot pentru a reforma sistemul si a se renunta la examenul de admitere, s-a introdus examenul de capacitate, transformat ulterior in Teste Nationale. Un an s-au dat si Teste si concurs de admitere la liceu, in anul urmator s-au dat numai Teste, dar admiterea la liceu era o nebuloasa care se schimba in fiecare an si provoca multe drame. Intr-un final, ministrul PSD, Ecaterina Andronescu, a gasit o solutie echitabila, care da rezultate foarte bune, repartizarea computerizata. Acum ministrul Adomnitei reformeaza sistemul reintroducind concursul de admitere la liceu, desi spune ca elevii nu sint pregatiti pentru a da examene la aceasta virsta, si scoate Testele Nationale. Pe de alta parte, nu renunta nici la repartizarea computerizata pentru a salva liceele mai putin cautate.
De asemenea, se renunta la scolile de arte si meserii, in locul carora se intentioneaza sa se introduca liceele tehnologice de patru ani. Adica vrei, nu vrei, iti place sau nu scoala, trebuie sa faci liceu, sa ai bacalaureat, pentru ca asa cere UE.
Liceele teoretice vor avea doar trei ani, iar liderii de sindicat spun ca nu va fi nici o problema cu aglomerarea materiei pentru copii. Sa vedem: daca elevii vor studia in clasele 0 - IX materia care pina acum o invatau in opt ani, cind ajung la liceu aceeasi elevi trebuie sa invete in trei ani materia care li se preda in patru. Acum elevii de la liceele teoretice stau uneori chiar si sapte sau opt ore pe zi la scoala. Nu vreau sa ma gindesc cum va fi cind vor avea numai trei ani de studiu pentru acelasi volum de materie de invatat si care va fi calitatea actului educational.
Ca sa nu mai discutam despre cum se va micsora numarul de catedre in conditiile desfiintarii scolilor de arte si meserii. Anul acesta, la nivelul Brailei au disparut cinci clase, iar aceasta inseamna disparitia a 20 de posturi de cadre didactice de diferite specializari. Ministerul spune ca in trei ani liceul se va generaliza si va creste numarul de elevi, deci nu vor fi probleme cu orele. Dar in toamna lui 2008 vin alegerile, se schimba ministrul si atunci profesorii vor ramine cu SAM-ul desfiintat si liceul facultativ, pentru ca noul ministru va spune ca statul nu are bani sa sustina asa ceva, ca nu a fost ideea lui si ca este o idee proasta.
In concluzie, dupa aproape 15 ani de reforme ne intoarcem de unde am plecat, in timp ce pe copiii nostri s-au facut tot felul de experimente. La aceste negocieri ar trebui sa se implice toate partidele, sa se ajunga la un punct de vedere comun si sa se stabileasca o data pentru totdeauna ce se vrea de la invatamintul romanesc, nu sa ajungem sa ne tot jucam de-a reforma pe spatele copiilor, intr-o inconstienta criminala.