Ca americanca, sint obisnuita cu ideea ca Statele Unite au multe culturi, desi pIna de curInd, "cultura americana" era Inteleasa ca fiind cultura imigrantilor europeni. Acum, Insa, alte voci Isi reclama dreptul de a fi parte din traditia americana, si celor mai multi dintre americani le place ideea (asta atIta vreme cIt nu e amenintatoare) de a se imagina pe sine ca membri ai unei societati multiculturale, unde putem gasi mIncare mexicana, indiana sau chinezeasca la acelasi colt de strada, unde nu trebuie decIt sa treci granita dintre state pentru a participa la un festival din celalalt colt al lumii, si unde influentele provenite de la sclavii africani si de la urmasii lor au creat noul gen al muzicii blues si au format baza pentru rock & roll.
Romania, ignorata In mod ciudat de studiile culturale, este un caz interesant din alte motive. Cum, de exemplu, a fost singura tara care si-a pastrat limba latina timp de aproape 2000 de ani, desi a fost Inconjurata de slavi? La fel de impresionanta, si poate chiar mai relevanta In prezent, este traiectoria istorica a Romaniei In secolul al 20-lea: o tara care la Inceputul secolului avea un oras cunoscut sub numele de Micul Paris, si care urma acelasi curs intelectual si cultural cu Europa Occidentala. si apoi, momentul istoric al socialismului a tIrIt Romania Intr-un univers diferit din punct de vedere politic, social si economic timp de 50 de ani, ceea ce a influentat In mod profund sistemul, atIt prin izolarea ne-naturala de alte societati, cIt si prin impunerea unor structuri sociale fortate si pre-fabricate. Asemenea schimbari abrupte si dramatice sInt greu de suportat pentru orice cultura, si sInt adesori destructive. Cum s-a comportat Romania? O cultura puternica e capabila sa se adapteze si sa supravietuiasca unor asemenea forte. Romanii au fost Indeajuns de puternici ca sa adapteze si sa mentina multe practici culturale In ciuda caracterului opresiv al multora dintre ele. Unele s-au pierdut, dar triumful Il reprezinta pastrarea unui sens al continuitatii culturale (versus o semi-distrugere care ar face necesara o "renastere culturala", atunci cInd supravietuitorii ar constientiza ce au pierdut).
E greu sa vorbesti despre "cultura" ca despre un monolit constant, de neschimbat, asupra caruia toti avem aceeasi parere. Antropologii spun ca cultura nu e nici statica si nici ceva asupra caruia exista consens. Aceasta flexibilitate este ceea ce Ii permite culturii sa se adapteze In situatii de stress. Femeile au o parere diferita despre modul In care functioneaza cultura decIt au barbatii, cei In vIrsta Inteleg cutumele si credintele Intr-o maniera diferita decIt cei tineri, chiar daca In practica fac acelasi lucru, si chiar cei care apartin unei aceleiasi categorii demografice au idei diferite despre ceea ce Inseamna a fi parte dintr-o anume cultura. Antropologul american Clifford Geertz, Intr-o faimoasa analiza, a descris bataile de cocosi din Bali ca pe o practica interpretativa: ele sInt ceea ce balinezii Isi spun despre ei Insisi (Clifford Geertz, The Interpretation of Cultures, New York: Basic Books, 1973). Prin astfel de istorii si practici, sIntem capabili sa Intelegem culturile din care facem parte, dar cum cultura se schimba si se adapteaza In mod constant, tot asa trebuie ca si istoriile - ca si practicile - sa fie rescrise, respuse, reinterpretate.