Istoric si critic de arta, dr. Adrian-Silvan Ionescu este cercetator
principal la Institutul de Istorie "Nicolae Iorga" si conferentiar
universitar la Universitatea de Arte din Bucuresti, unde
preda cursuri de istoria artei, fotografiei si a filmului. Este
autorul a mai multor carti ce acopera spatii diferite de cercetare, iar
in ultimele decenii s-a ocupat de Trienalele de arta textila. Dr. Adrian-Silvan Ionescu a mai avut legaturi cu Braila. Una dintre cele mai recente carti ale sale a fost editata la Editura "Istros" a Muzeului Brailei. Volumul se numeste "Razboiul Crimeii: 150 de
ani de la incheiere" si a fost lansat in orasul nostru, anul trecut, cu
prilejul aniversarii a 125 de ani de la infiintarea institutiei muzeale
brailene. Lucrarea cuprinde articole de la o sesiune internationala pe care a organizat-o, in 2004, precum si alte articole de interes
adaugate ulterior. Dr. Adrian-Silvan Ionescu a revenit la Braila cu prilejul vernisarii expozitiei itinerante "Trienala de arta textila" si a avut amabilitatea sa ne acorde un scurt interviu.
- Cum apreciati expozitia care a venit sa bucure privirile
iubitorilor de arta plastica braileni?
- Trienala de la Braila este o manifestare de mare valoare si
ne asteptam sa fie un inceput pentru o mai intensa colaborare intre
artistii bucuresteni, si nu numai, si aceasta localitate atit
de primitoare si interesata de miscarea clasica contemporana.
- Care este specificul artei textile? Prin ce se individualizeaza?
- Arta textila este o arta de comanda speciala, in consecinta,
plasticianul care este dedicat acestei tehnici este foarte dependent
de ceea ce ii ofera un comanditar, ca este el de stat, ca este
particular, ca e colectionar.
- Este o arta scumpa? In ce masura se pot cistiga bani din arta textila?
- Se cistiga din ce in ce mai greu. Nu te apuci sa faci o tapiserie, oricit de mica ar fi, daca nu esti sigur ca investitia este acoperita. Nu este acelasi lucu cu un tablou; la tablou lucrezi din placere. Daca nu ai o comanda, la tapiserie, cel mult poti lucra la cartoane, sa le ai pregatite si cind vine cel care isi doreste o lucrare ii prezinti lucrarile si, asa, ai o garantie ca lucrarea respectiva va fi cumparata, altfel e foarte dificil. Din acest punct de vedere a luat fiinta miniatura textila pentru ca aici artistul sta si croseteaza pe unul sau cinci centimetri patrati. Si atunci nu e foarte dificil, poti sa faci orice, sa te joci si nici investitia sa nu fie atit de mare ca pentru o tapiserie de dimensiunea acceptata - 1,20 m/1 m sau 1,5 m/75 cm. Fiind atit de scumpa, nu-ti prea permiti sa investesti si de aceea ne aflam, practic, intr-un moment de mare cumpana in aceasta arta, fiindca nu exista comanda sociala, in momentul de fata, ea a disparut in totalitate. Este regretabil si lamentabil ca atit de multi magnati pe care i-a creat economia de piata, imbogatitii de dupa revolutie, nu se gindesc sa investeasca in arta.
- Exista, totusi, sperante ca in Romania sa se produca o revigorare in ceea ce priveste comercializarea artei textile?
- Chiar momentul in care veneam spre Casa de Cultura am avut o
discutie cu colegii mei si ne puneam aceasta problema: cind vor
aparea acei mecena, acei comanditari care sa o aprecieze si sa
stie ca nu daca isi cumpara zece masini din ce in ce mai scumpe
sint bogati, ci atunci cind investesc in arta? E mai sigura decit intr-o
masina care oricum peste citiva ani este depasita sau poate fi distrusa de te-miri-ce accident sau furata. Lucrarea o tii in casa, o ai pe perete, sau cum fac americanii, daca o lucrare este foarte valoroasa, o pui intr-o banca, dar la noi nu exista aceasta
disponibilitate.
- Care ar putea fi cauza?
- Lipsa de cultura. Cine s-a imbogatit? Ne uitam si noi: fostii
militieni, fostii aprozaristi, fostii vinzatori la alimentara, deci astia
care abia daca isi terminau liceul. Cum sa-l aduci pe unul sa citeasca macar o istorie a artelor, din multele care s-au scris pina
acum? Cum sa-i faci sa citeasca atunci cind pentru ei, cartea este
eventual un obiect de mobilier, o pune intr-o biblioteca de nu stiu ce stil si isi aranjeaza cartile sa fie foarte bine legate, dar nu le deschid niciodata.
principal la Institutul de Istorie "Nicolae Iorga" si conferentiar
universitar la Universitatea de Arte din Bucuresti, unde
preda cursuri de istoria artei, fotografiei si a filmului. Este
autorul a mai multor carti ce acopera spatii diferite de cercetare, iar
in ultimele decenii s-a ocupat de Trienalele de arta textila. Dr. Adrian-Silvan Ionescu a mai avut legaturi cu Braila. Una dintre cele mai recente carti ale sale a fost editata la Editura "Istros" a Muzeului Brailei. Volumul se numeste "Razboiul Crimeii: 150 de
ani de la incheiere" si a fost lansat in orasul nostru, anul trecut, cu
prilejul aniversarii a 125 de ani de la infiintarea institutiei muzeale
brailene. Lucrarea cuprinde articole de la o sesiune internationala pe care a organizat-o, in 2004, precum si alte articole de interes
adaugate ulterior. Dr. Adrian-Silvan Ionescu a revenit la Braila cu prilejul vernisarii expozitiei itinerante "Trienala de arta textila" si a avut amabilitatea sa ne acorde un scurt interviu.
- Cum apreciati expozitia care a venit sa bucure privirile
iubitorilor de arta plastica braileni?
- Trienala de la Braila este o manifestare de mare valoare si
ne asteptam sa fie un inceput pentru o mai intensa colaborare intre
artistii bucuresteni, si nu numai, si aceasta localitate atit
de primitoare si interesata de miscarea clasica contemporana.
- Care este specificul artei textile? Prin ce se individualizeaza?
- Arta textila este o arta de comanda speciala, in consecinta,
plasticianul care este dedicat acestei tehnici este foarte dependent
de ceea ce ii ofera un comanditar, ca este el de stat, ca este
particular, ca e colectionar.
- Este o arta scumpa? In ce masura se pot cistiga bani din arta textila?
- Se cistiga din ce in ce mai greu. Nu te apuci sa faci o tapiserie, oricit de mica ar fi, daca nu esti sigur ca investitia este acoperita. Nu este acelasi lucu cu un tablou; la tablou lucrezi din placere. Daca nu ai o comanda, la tapiserie, cel mult poti lucra la cartoane, sa le ai pregatite si cind vine cel care isi doreste o lucrare ii prezinti lucrarile si, asa, ai o garantie ca lucrarea respectiva va fi cumparata, altfel e foarte dificil. Din acest punct de vedere a luat fiinta miniatura textila pentru ca aici artistul sta si croseteaza pe unul sau cinci centimetri patrati. Si atunci nu e foarte dificil, poti sa faci orice, sa te joci si nici investitia sa nu fie atit de mare ca pentru o tapiserie de dimensiunea acceptata - 1,20 m/1 m sau 1,5 m/75 cm. Fiind atit de scumpa, nu-ti prea permiti sa investesti si de aceea ne aflam, practic, intr-un moment de mare cumpana in aceasta arta, fiindca nu exista comanda sociala, in momentul de fata, ea a disparut in totalitate. Este regretabil si lamentabil ca atit de multi magnati pe care i-a creat economia de piata, imbogatitii de dupa revolutie, nu se gindesc sa investeasca in arta.
- Exista, totusi, sperante ca in Romania sa se produca o revigorare in ceea ce priveste comercializarea artei textile?
- Chiar momentul in care veneam spre Casa de Cultura am avut o
discutie cu colegii mei si ne puneam aceasta problema: cind vor
aparea acei mecena, acei comanditari care sa o aprecieze si sa
stie ca nu daca isi cumpara zece masini din ce in ce mai scumpe
sint bogati, ci atunci cind investesc in arta? E mai sigura decit intr-o
masina care oricum peste citiva ani este depasita sau poate fi distrusa de te-miri-ce accident sau furata. Lucrarea o tii in casa, o ai pe perete, sau cum fac americanii, daca o lucrare este foarte valoroasa, o pui intr-o banca, dar la noi nu exista aceasta
disponibilitate.
- Care ar putea fi cauza?
- Lipsa de cultura. Cine s-a imbogatit? Ne uitam si noi: fostii
militieni, fostii aprozaristi, fostii vinzatori la alimentara, deci astia
care abia daca isi terminau liceul. Cum sa-l aduci pe unul sa citeasca macar o istorie a artelor, din multele care s-au scris pina
acum? Cum sa-i faci sa citeasca atunci cind pentru ei, cartea este
eventual un obiect de mobilier, o pune intr-o biblioteca de nu stiu ce stil si isi aranjeaza cartile sa fie foarte bine legate, dar nu le deschid niciodata.
