Ma, aici miroase sau pute?
Pasesc smerit in intreprinderea lui Caruz. Recunosc, ma incearca un complex cind vad atitia porci in Complex. Ma simt inutil. Ce naiba pot face eu in fata atitor porci? De intrat am intrat, dar sa vad si cum ies din intreprindere. Daca voi deveni si eu porc? Nu, n-am cum sa ajung un porc mai mare decit sint acum. Poate ca si eu sint porc, dar nu ii deranjez pe altii. Ii las sa respire aer curat, nu am nimic cu nasurile lor. Intru in hala. Vad vreo 10-15 insi, palmasi ai lui Caruz. Ii intreb daca ei sint "noi, salariatii". Imi raspund ca da, dar ca nu sint singurii. Ii iau la rind. "Voi ati scris scrisoarea aia penibila, de sustinere a lui Caruz?", ii iau eu la rost, chit ca sint mai multi si, la o adica, m-ar dobori cu mirosul lor. Unul dintre ei, care se recomanda drept nea Vasile, ia cuvintul: "Da, noi am scris-o, care-i problema ta? Crezi ca noi nu stim sa scriem? Ce daca rinim la porci? Nu ne-a obligat nimeni sa scriem acea scrisoare. Domnul Caruz chiar a zis ca o sa se interpreteze, ca nu o sa creada lumea. Asa s-a si intimplat. Aia de la “Obiectiv” au facut misto de noi. Daca il prindem pe ala care a scris, ii taiem beregata ca la porci". Ii spun lu' nea Vasile ca ala care a scris este fata. "Mai bine", completeaza el.
Trec mai departe, ca vad ca nea Vasile are chef de scandal. Chiar asa sa fi fost, ma? Sa fi scris "noi, salariatii" acea scrisoare? Fugi, bre, ca nu te cred. Una este sa stii sa scrii, si alta sa te apuci asa, ca nebunu', sa concepi un drept la replica pentru patronul tau, care nu cred ca-ti da 40 de milioane de lei leafa, asa cum am eu, de exemplu. Il intreb pe alt salariat de ce nu au semnat scrisoarea, de ce nu au avut tupeu sa-si dea numele si prenumele? "Asta a fost greseala noastra. Dar ne-am sfatuit cu totii si am cazut de acord sa o semnam si sa o dam anonima, sa nu ne bungheasca aia de la ziar si sa ne dea la ziar", imi zice tipul. Decid sa ies afara, la aer curat, caci inauntru pute la greu. A cacao, a statut, a hindel. Pfuuu, m-ai spart la nas, bai, Caruze.
Stai asa, ca nu-i asa
Dau peste alta gramada de oameni. Par sa fie mai deschisi la dialog decit aia pe care tocmai ce i-am lasat in urma. Sper sa aflu de la ei adevarul pe care vreau eu sa-l aud, adica sa-mi spuna ca totul a fost o facatura. Daca nimeni nu imi va spune chestia asta, atunci am sa inventez, am sa scriu minciuni la ziar, ca sa-mi iasa mie articolul cum am chef. Sa vezi insa ca de data asta am bulan si nu mai tre' sa bag de la mine. Caci de mine se apropie un tip, care imi spune ca am dreptate. A stat si a ascultat cum vorbeam cu colegii lui si imi zice: "Frate, nu a scris nimeni nici o scrisoare. Ce naiba, il vezi tu pe vreunul de aici in stare sa sara pentru Caruz? Plus ca nu am fi avut dreptate. Pai, daca in oras pute, inseamna ca pute. Si pute de aici, de la Complexul de Porci, ce naiba. Il inteleg pe Caruz, ca vrea sa-si apere afacerea, dar pentru ce ne-a bagat pe noi la mijloc?".
Aha, deci am avut dreptate. Ce bine imi pare. Prin urmare, scorul este urmatorul: Eu-Caruz 1-0. Conduc detasat in fata lui Caruz, lucru care ma face sa sar in sus de bucurie. Caruz a inscenat totul. Mai mult ca sigur, l-a pus pe vreun director de-al lui sa conceapa acel drept la replica, sa-l semneze la misto in numele muncitorilor si sa il trimita la ziare. Am vazut ca aia de la "Monitorul" au pus botul la banii lui Caruz si l-au publicat integral, fara sa miste in formatie. Un sincer huoooo, bai!
Cred ca ar trebui sa vorbesc si cu Caruz. Nu, nu mi-e frica mie ca m-ar putea da in judecata. M-au mai dat si altii si au pierdut cu succes. Dar as vrea sa vad ce are de spus acum, dupa ce l-am prins cu minciuna. Va recunoaste sau va nega in continuare? Nu stiu, depinde de mine daca il voi prinde sau nu in ofsaid. Personal, as vrea sa nu recunoasca nimic. Sa o tina pe-a lui, sa cada de papagal in fata brailenilor. Data trecuta cind i-am luat un interviu pentru "Scormonitoru" am fost baiat elegant si nu l-am luat tare. Au fost citeva pasaje in care chiar am scris de bine despre el. Si cum imi multumeste el mie acum? Mintindu-ma? Aaaa, apai daca-i pe-asa, ia sa intru eu tare in nenea Caruz, poate-poate il determin sa faca ceva cu putoarea asta din oras.
- Cum le-a venit salariatilor ideea sa scrie acea scrisoare?
Caruz: Brusc si deodata. Au intrat vreo 200 de oameni in biroul meu si mi-au spus ca asa nu se mai poate. Ca trebuie sa ia atitudine impotriva celor aparute in ziar, iar pentru asta sint in stare sa faca sacrificiul suprem: sa scrie. Au scris frumos, pacat ca au uitat sa se si semneze. Dar nu asta conteaza. Bine ca a iesit bine.
- Pai, a iesit prost.
Caruz: Prost esti tu. Opinia publica a aflat ce a fost de aflat. Si a aflat ca muncitorii mei ma sustin, ca nu noi sintem de vina pentru putoarea din oras, ci altii.
- Cine?
Caruz: Chiar si tu poti sa fii de vina. Toata lumea, numai eu nu. Si sa stii ca salariatii mei nu au glumit atunci cind au scris ca de vina este si faptul ca s-au taiat padurile din Braila. Au fost gind in gind cu mine, caci si eu tot asa gindesc.
- Mai scrii drepturi la replica?
Caruz: Depinde de salariatii mei. Daca ei vor vrea sa semneze, atunci eu nu o sa am ce face si voi scrie. Dar ce, ai de gind sa ma faci iar de ris in ziar, ca din cauza mea putea in Braila. Lasa ca o sa-mi inchid eu fabrica si o sa miroasa frumos, dar lumea va muri de foame. Decit sa puta a saracie, mai bine sa puta a c**at.
Pasesc smerit in intreprinderea lui Caruz. Recunosc, ma incearca un complex cind vad atitia porci in Complex. Ma simt inutil. Ce naiba pot face eu in fata atitor porci? De intrat am intrat, dar sa vad si cum ies din intreprindere. Daca voi deveni si eu porc? Nu, n-am cum sa ajung un porc mai mare decit sint acum. Poate ca si eu sint porc, dar nu ii deranjez pe altii. Ii las sa respire aer curat, nu am nimic cu nasurile lor. Intru in hala. Vad vreo 10-15 insi, palmasi ai lui Caruz. Ii intreb daca ei sint "noi, salariatii". Imi raspund ca da, dar ca nu sint singurii. Ii iau la rind. "Voi ati scris scrisoarea aia penibila, de sustinere a lui Caruz?", ii iau eu la rost, chit ca sint mai multi si, la o adica, m-ar dobori cu mirosul lor. Unul dintre ei, care se recomanda drept nea Vasile, ia cuvintul: "Da, noi am scris-o, care-i problema ta? Crezi ca noi nu stim sa scriem? Ce daca rinim la porci? Nu ne-a obligat nimeni sa scriem acea scrisoare. Domnul Caruz chiar a zis ca o sa se interpreteze, ca nu o sa creada lumea. Asa s-a si intimplat. Aia de la “Obiectiv” au facut misto de noi. Daca il prindem pe ala care a scris, ii taiem beregata ca la porci". Ii spun lu' nea Vasile ca ala care a scris este fata. "Mai bine", completeaza el.
Trec mai departe, ca vad ca nea Vasile are chef de scandal. Chiar asa sa fi fost, ma? Sa fi scris "noi, salariatii" acea scrisoare? Fugi, bre, ca nu te cred. Una este sa stii sa scrii, si alta sa te apuci asa, ca nebunu', sa concepi un drept la replica pentru patronul tau, care nu cred ca-ti da 40 de milioane de lei leafa, asa cum am eu, de exemplu. Il intreb pe alt salariat de ce nu au semnat scrisoarea, de ce nu au avut tupeu sa-si dea numele si prenumele? "Asta a fost greseala noastra. Dar ne-am sfatuit cu totii si am cazut de acord sa o semnam si sa o dam anonima, sa nu ne bungheasca aia de la ziar si sa ne dea la ziar", imi zice tipul. Decid sa ies afara, la aer curat, caci inauntru pute la greu. A cacao, a statut, a hindel. Pfuuu, m-ai spart la nas, bai, Caruze.
Stai asa, ca nu-i asa
Dau peste alta gramada de oameni. Par sa fie mai deschisi la dialog decit aia pe care tocmai ce i-am lasat in urma. Sper sa aflu de la ei adevarul pe care vreau eu sa-l aud, adica sa-mi spuna ca totul a fost o facatura. Daca nimeni nu imi va spune chestia asta, atunci am sa inventez, am sa scriu minciuni la ziar, ca sa-mi iasa mie articolul cum am chef. Sa vezi insa ca de data asta am bulan si nu mai tre' sa bag de la mine. Caci de mine se apropie un tip, care imi spune ca am dreptate. A stat si a ascultat cum vorbeam cu colegii lui si imi zice: "Frate, nu a scris nimeni nici o scrisoare. Ce naiba, il vezi tu pe vreunul de aici in stare sa sara pentru Caruz? Plus ca nu am fi avut dreptate. Pai, daca in oras pute, inseamna ca pute. Si pute de aici, de la Complexul de Porci, ce naiba. Il inteleg pe Caruz, ca vrea sa-si apere afacerea, dar pentru ce ne-a bagat pe noi la mijloc?".
Aha, deci am avut dreptate. Ce bine imi pare. Prin urmare, scorul este urmatorul: Eu-Caruz 1-0. Conduc detasat in fata lui Caruz, lucru care ma face sa sar in sus de bucurie. Caruz a inscenat totul. Mai mult ca sigur, l-a pus pe vreun director de-al lui sa conceapa acel drept la replica, sa-l semneze la misto in numele muncitorilor si sa il trimita la ziare. Am vazut ca aia de la "Monitorul" au pus botul la banii lui Caruz si l-au publicat integral, fara sa miste in formatie. Un sincer huoooo, bai!
Cred ca ar trebui sa vorbesc si cu Caruz. Nu, nu mi-e frica mie ca m-ar putea da in judecata. M-au mai dat si altii si au pierdut cu succes. Dar as vrea sa vad ce are de spus acum, dupa ce l-am prins cu minciuna. Va recunoaste sau va nega in continuare? Nu stiu, depinde de mine daca il voi prinde sau nu in ofsaid. Personal, as vrea sa nu recunoasca nimic. Sa o tina pe-a lui, sa cada de papagal in fata brailenilor. Data trecuta cind i-am luat un interviu pentru "Scormonitoru" am fost baiat elegant si nu l-am luat tare. Au fost citeva pasaje in care chiar am scris de bine despre el. Si cum imi multumeste el mie acum? Mintindu-ma? Aaaa, apai daca-i pe-asa, ia sa intru eu tare in nenea Caruz, poate-poate il determin sa faca ceva cu putoarea asta din oras.
- Cum le-a venit salariatilor ideea sa scrie acea scrisoare?
Caruz: Brusc si deodata. Au intrat vreo 200 de oameni in biroul meu si mi-au spus ca asa nu se mai poate. Ca trebuie sa ia atitudine impotriva celor aparute in ziar, iar pentru asta sint in stare sa faca sacrificiul suprem: sa scrie. Au scris frumos, pacat ca au uitat sa se si semneze. Dar nu asta conteaza. Bine ca a iesit bine.
- Pai, a iesit prost.
Caruz: Prost esti tu. Opinia publica a aflat ce a fost de aflat. Si a aflat ca muncitorii mei ma sustin, ca nu noi sintem de vina pentru putoarea din oras, ci altii.
- Cine?
Caruz: Chiar si tu poti sa fii de vina. Toata lumea, numai eu nu. Si sa stii ca salariatii mei nu au glumit atunci cind au scris ca de vina este si faptul ca s-au taiat padurile din Braila. Au fost gind in gind cu mine, caci si eu tot asa gindesc.
- Mai scrii drepturi la replica?
Caruz: Depinde de salariatii mei. Daca ei vor vrea sa semneze, atunci eu nu o sa am ce face si voi scrie. Dar ce, ai de gind sa ma faci iar de ris in ziar, ca din cauza mea putea in Braila. Lasa ca o sa-mi inchid eu fabrica si o sa miroasa frumos, dar lumea va muri de foame. Decit sa puta a saracie, mai bine sa puta a c**at.
