Cu ocazia Zilei Mondiale a Teatrului, la Braila au fost invitate sa participe la sarbatoare doua trupe, cea a Teatrului National din Chisinau, care a prezentat spectacolul "Povesti de familie", in regia lui Mihai Fusu, si compania privata Teatru fara Nume, care a oferit publicului o reprezentatie cu spectacolul "Avant de mourir", regizat de Anatol Durbala.
Duminica dimineata, intre actorii, regizorii si directorii de teatre din cele doua orase, Braila si Chisinau, a avut loc un schimb de opinii privind piesele prezentate si viitorul teatrului din Romania, dar si din Republica Moldova in special. Aprecieri asupra spectacolelor vazute au facut creatorul de teatru Victor Ioan Frunza si criticul de teatru Doina Papp. Spectacolul "Povesti de familie", regizat de Mihai Fusu a avut un subiect fierbinte al zilelor noastre: violenta, influenta ei asupra tinerei generatii, emigratia in occident. Cea de-a doua piesa, a Teatrului fara Nume, "Avant de mourir", regizata de Anatol Durbala, a adus in prim-plan dragostea dintre doi oameni intre care este o mare diferenta de virsta, dramele produse de aceste trairi si, din nou, emigratia spre occident. Referitor la faptul ca in ambele spectacole se vorbea despre emigratie, Anatol Durbala a spus: "Nu cred ca este o simpla coincidenta. In urmatorii ani ii asteptam acasa pe cei care au plecat pentru ca deja nu a mai ramas aproape nimeni. Populatia oficiala a Moldovei este 4,5 milioane, din care un milion si ceva sint plecati. O patrime din tara este plecata. Este enorm. Va puteti face o idee asupra numarului celor care vor sa plece dupa cozile care sint acum la Consulatul Romaniei".
La celalalt spectacol, mai putin obisnuit a fost faptul ca intre scena si spectatori a fost montat un gard din plasa de sirma. "Fiecare spectator gaseste o explicatie personala acestui gard. Poate la Braila acest gard cu care a venit un spectacol din Basarabia vorbeste despre transformarea podului de flori intr-un gard, iar aceasta semnificatie am descoperit-o abia aici. Noi am facut un spectacol despre dezumanizarea relatiilor umane, despre violenta care a inlocuit intelegerea, despre relativitatea valorilor, a realitatii, a imaginatiei, a vietii, a mortii. In mod realist este vorba de un teren de joc si orice teren de joc este imprejmuit cu sirma. O mica oaza unde copiii ar trebui sa fie protejati de violenta maturilor, dar la un moment dat copiii au fost contaminati de aceasta violenta a maturilor si devin si ei violenti. Gardul acela vorbeste si despre faptul ca intre noi sint foarte multe bariere: politice, existentiale, psihologice", a explicat regizorul Mihai Fusu.
Toti oamenii de teatru invitati au fost de acord ca invitatia la Ziua Mondiala aTeatrului este o ocazie de a se cunoaste si a discuta si cu creatori din Romania, fapt care se petrece din ce in ce mai rar in ultimii ani. "E important ca ne cunoastem, ca ne vedem. Vremurile din '93 - '94, cind veneam in Romania de trei ori pe saptamina, cind mergeam la festivaluri, cind se venea masiv in Republica Moldova, mi se pare ca s-au petrecut cu secole in urma. Mi se pare anormal ca s-a ajuns aici. Pe noi nu ne intereseaza politica, dar noua a ajuns sa ne fie foarte greu sa raspundem la o intrebare elementara. Lumea din jur este tulburata de aspiratii rusesti, romanesti, de tot felul si nu mai stim sa raspundem la intrebarea cine sintem si ce vrem", a mai spus Anatol Durbala.
La intilnire a mai participat directorul Teatrului National din Chisinau, Ion Grosu, si criticul de teatru Larisa Turea, care si-a exprimat in final dorinta ca aceasta colaborare sa continue prin schimburi de regizori si spectacole comune.
Duminica dimineata, intre actorii, regizorii si directorii de teatre din cele doua orase, Braila si Chisinau, a avut loc un schimb de opinii privind piesele prezentate si viitorul teatrului din Romania, dar si din Republica Moldova in special. Aprecieri asupra spectacolelor vazute au facut creatorul de teatru Victor Ioan Frunza si criticul de teatru Doina Papp. Spectacolul "Povesti de familie", regizat de Mihai Fusu a avut un subiect fierbinte al zilelor noastre: violenta, influenta ei asupra tinerei generatii, emigratia in occident. Cea de-a doua piesa, a Teatrului fara Nume, "Avant de mourir", regizata de Anatol Durbala, a adus in prim-plan dragostea dintre doi oameni intre care este o mare diferenta de virsta, dramele produse de aceste trairi si, din nou, emigratia spre occident. Referitor la faptul ca in ambele spectacole se vorbea despre emigratie, Anatol Durbala a spus: "Nu cred ca este o simpla coincidenta. In urmatorii ani ii asteptam acasa pe cei care au plecat pentru ca deja nu a mai ramas aproape nimeni. Populatia oficiala a Moldovei este 4,5 milioane, din care un milion si ceva sint plecati. O patrime din tara este plecata. Este enorm. Va puteti face o idee asupra numarului celor care vor sa plece dupa cozile care sint acum la Consulatul Romaniei".
La celalalt spectacol, mai putin obisnuit a fost faptul ca intre scena si spectatori a fost montat un gard din plasa de sirma. "Fiecare spectator gaseste o explicatie personala acestui gard. Poate la Braila acest gard cu care a venit un spectacol din Basarabia vorbeste despre transformarea podului de flori intr-un gard, iar aceasta semnificatie am descoperit-o abia aici. Noi am facut un spectacol despre dezumanizarea relatiilor umane, despre violenta care a inlocuit intelegerea, despre relativitatea valorilor, a realitatii, a imaginatiei, a vietii, a mortii. In mod realist este vorba de un teren de joc si orice teren de joc este imprejmuit cu sirma. O mica oaza unde copiii ar trebui sa fie protejati de violenta maturilor, dar la un moment dat copiii au fost contaminati de aceasta violenta a maturilor si devin si ei violenti. Gardul acela vorbeste si despre faptul ca intre noi sint foarte multe bariere: politice, existentiale, psihologice", a explicat regizorul Mihai Fusu.
Toti oamenii de teatru invitati au fost de acord ca invitatia la Ziua Mondiala aTeatrului este o ocazie de a se cunoaste si a discuta si cu creatori din Romania, fapt care se petrece din ce in ce mai rar in ultimii ani. "E important ca ne cunoastem, ca ne vedem. Vremurile din '93 - '94, cind veneam in Romania de trei ori pe saptamina, cind mergeam la festivaluri, cind se venea masiv in Republica Moldova, mi se pare ca s-au petrecut cu secole in urma. Mi se pare anormal ca s-a ajuns aici. Pe noi nu ne intereseaza politica, dar noua a ajuns sa ne fie foarte greu sa raspundem la o intrebare elementara. Lumea din jur este tulburata de aspiratii rusesti, romanesti, de tot felul si nu mai stim sa raspundem la intrebarea cine sintem si ce vrem", a mai spus Anatol Durbala.
La intilnire a mai participat directorul Teatrului National din Chisinau, Ion Grosu, si criticul de teatru Larisa Turea, care si-a exprimat in final dorinta ca aceasta colaborare sa continue prin schimburi de regizori si spectacole comune.
