• din cei şase brăileni înscrişi, anul trecut, în programul “Salvator din pasiune”, iniţiat de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, doar doi au mers până la capăt • cu tenacitate şi devotament, cei doi - o adolescentă de 17 ani şi un bărbat de 37 de ani - demonstrează că au cu adevărat vocaţie de salvatori, cheltuindu-şi energia şi timpul liber fără a cere în schimb recompense băneşti • exemplul lor ar putea fi urmat de alţi 13 brăileni, care s-au înscris în ediţia din acest an a programului “Salvator din pasiune”
Un program lansat de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă la nivelul întregii ţări le oferea, în primăvara anului trecut, tuturor celor interesaţi posibilitatea de a deveni voluntari în cadrul inspectoratelor judeţene pentru situaţii de urgenţă. Proiectul intitulat “Salvator din pasiune” era structurat în trei etape ce presupuneau recrutarea şi înscrierea candidaţilor, analizarea dosarelor şi încheierea contractelor de voluntariat.
Cei care voiau să li se alăture pompierilor salvatori trebuia să întrunească următoarele condiţii: să aibă vârsta cuprinsă între 16 şi 65 de ani, să fie apţi din punct de vedere medical, să nu fi fost condamnaţi pentru săvârşirea unor infracţiuni cu intenţie şi să nu fi pierdut anterior calitatea de voluntar în cadrul inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă.
Pentru cei înscrişi în program urma o perioadă de cursuri practice şi teoretice finalizate cu un examen care, odată trecut, le dădea dreptul de a-i însoţi pe teren pe paramedicii SMURD sau pe pompieri. Ideea era că, dacă la început puteau acorda doar ajutor necalificat, pe parcurs, odată cu acumularea experienţei, în funcţie şi de numărul de ore petrecute pe teren, primeau recunoaşterea necesară pentru a putea interveni alături de pompieri în cadrul unor misiuni cu grad mai mare de complexitate. La Brăila, s-au înscris iniţial în program şase voluntari. Din diverse motive, legate fie de programul prea încărcat, fie de dificultăţile întâlnite pe teren, patru dintre aceştia au renunţat pe parcurs. Doi dintre ei nu s-au lăsat copleşiţi, însă, de greutăţile inerente unui astfel de demers, demonstrând că pentru ei voluntariatul este cu adevărat o vocaţie fără de care nu ai cum să fii “salvator din pasiune”. Cei doi pot fi consideraţi acum veteranii programului de voluntariat, fiind un exemplu de urmat pentru cei 13 tineri înscrişi în ediţia 2017.
“Frumuşica” temerară
Andreea Lupaşcu are 17 ani şi este elevă în clasa a XII-a la Colegiul “Bălcescu”, specializarea matematică-informatică. S-a înscris ca voluntar la ISU-SMURD Brăila în urmă cu un an. A văzut un anunţ pe internet şi, cum îşi doreşte de mică să devină medic, s-a gândit că voluntariatul ar ajuta-o să descopere “secretele” acestei meserii.
“Sunt voluntară din 28 iulie 2016, deci am un an vechime. Eu vreau la Medicină şi le tot spuneam asta părinţilor, iar ei îmi spuneau că nu ştiu dacă e pentru mine, dacă voi putea să rezist psihic şi emoţional. Am văzut pe net anunţul, am intrat la ei pe site pentru că îl urmăream, am văzut că e peste 16 ani şi am zis să mă înscriu. Să văd dacă pot să rezist psihic. M-am înscris, a trebuit să fac o testare psihologică, m-am dus cu toate datele la ei şi le-au trimis la Bucureşti, de unde trebuia aprobare. La jumătatea lunii iulie m-au sunat. Trecuse deja termenul maxim în care puteam primi răspuns şi, când am văzut că nu mă mai sună, am zis că nu mă vor. Când m-au sunat eram la mare şi cred că am sărit vreo trei zile în sus de bucurie. Mi-am dorit foarte mult să fiu aici”, povesteşte Andreea.
După ce i-a fost aprobat dosarul, tânăra a urmat un curs şi a dat apoi două examene. Din cei şase tineri care au vrut să urmeze “meseria” de voluntar, ea era singura fată. Determinarea şi pasiunea au făcut ca Andreea să obţină cele mai mari note la testări.
“Am început în luna august. Mi-au spus că trebuie să fac un curs şi să dau apoi două examene. M-au chemat două week-end-uri la rând pentru protecţia muncii, am cunoscut colegii de la SMURD şi când am văzut că mă înţeleg foarte bine cu ei eram şi mai bucuroasă. M-am integrat bine. Eram iniţial şase voluntari, 5 băieţi şi eu. Eram singura fată. Am făcut un curs de prim ajutor, care a durat două săptămâni, apoi am dat două examene la care am luat cele mai mari note. Am ieşit prima dintre toţi colegii voluntari şi eram entuziasmată maxim”, ne-a spus tânăra.
Dar pentru a putea intra în pâine, adică să meargă pe teren, Andreea a trebuit să facă 240 de ore de pregătire teoretică. Nu toţi voluntarii au reuşit să ţină pasul şi să urmeze aceste ore, aşa că din şase voluntari câţi erau iniţial au rămas doar doi. Dar Andreea a trecut şi de această etapă şi de la 1 aprilie a primit “undă verde” să meargă la solicitări alături de echipajele SMURD. Tânăra retrăieşte şi acum emoţiile primului caz la care a participat.
“Primul caz la care am mers a fost la o doamnă din judeţ care căzuse de pe un scaun. Ne-am dus la dânsa şi eu tot încercam să vorbesc cu ea, să văd ce s-a întâmplat, să aflu trecutul, dacă mai suferă de alte boli, dacă e alergică la ceva, trebuie să le ştii pe toate că altfel te duci la spital şi ce le zici? I-am ajutat pe colegi să o pună pe targă. Am avut mari emoţii, ştiu că eram roşie la faţă. Şi apoi, după această doamnă, au mai urmat alte şi alte cazuri la care am mers. Mergeam pe diferite ture”, îşi aminteşte aceasta.
Andreea ne-a mărturisit că merge cu entuziasm la fiecare solicitare. În scurta ei experienţa de teren a întâlnit şi un caz care a marcat-o.
“Cel mai mult m-a marcat cazul unei doamne de peste 80 de ani. Era acasă, în fibrilaţii şi cineva avea grijă de ea şi acea doamna ne-a sunat, pentru că pacienta nu voia să fie consultată. Ne-am dus, dar nu am avut ce să-i facem pentru că pur şi simplu nu a vrut să primească ajutorul. A zis că e pocăită şi o ia Domnul. Şi m-a marcat, pentru că noi chiar am vrut să o ajutăm şi aveam cum dacă o duceam la spital. Dar a refuzat. Unii oameni nu vor să primească ajutorul”, ne-a povestit aceasta.
Tânăra îşi doreşte să participe la cazuri cât mai complexe şi merge pe teren ori de câte ori are timp. S-a integrat atât de bine în colectiv încât colegii i-au dat şi o “poreclă”: Giulia, cu trimitere la Julia Roberts din filmul “Frumuşica”, fiindcă Andreea este mereu cu zâmbetul pe buze şi îi molipseşe pe cei din jur cu energia sa.
Anul viitor, după ce va susţine examenul de bacalaureat, Andreea vrea să urmeze cursurile Universităţii de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” Bucureşti.
“De mică am vrut să mă fac medic. Vreau să fac medicină generală şi apoi mi-aş dori să urmez chirurgie cardiovasculară sau medicină de urgenţă, încă oscilez între cele două. Oricum, voluntariatul la SMURD mă ajută foarte mult, plus că intră la CV orele astea de voluntariat. Vreau să salvez viaţa altor oameni, oameni care au nevoie de ajutor. Văd în jurul meu persoane care zic că le e rău şi refuză să meagă la medic, că ei ştiu mai bine şi că ce o să-i facă medicul... Chiar e nevoie de medici şi mereu o să fie nevoie de ei şi cu atât mai mult de un medic nou care poate va descoperi tratamentul pentru o boală”, afirmă tânăra.
Până atunci, Andreea va continua cu “jobul” de voluntar pentru că îi place foarte mult ceea ce face, spunând că şi dacă îi va suna telefonul în miez de noapte va lăsa totul să meargă să ofere ajutor.
“Voi continua să merg. Mi-am reînnoit contractul în martie şi l-am făcut până anul viitor, când plec la facultate. Căpăt încredere în mine cu fiecare caz şi simt că e pentru mine şi chiar trebuie să fac asta. Nu văd altceva în afară de medicină”, a conchis Andreea.
“Voluntar - veteran, cu opt ani la activ în cadrul SVSU”
Colegul său rămas în programul “Salvator din pasiune” poate fi numit voluntar-veteran în adevăratul sens al cuvântului şi asta nu doar datorită faptului că are 37 de ani ci mai ales pentru că mai făcut voluntariat în cadrul ISU şi înainte de a se înscrie în acest program. Marian Radu, originar din satul Perişoru, oraşul Ianca, a activat, timp de opt ani, în perioada 2008 - 2016, în cadrul Serviciului Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă (SVSU) al comunei Mircea Vodă. Astfel, ca pompier voluntar a avut ocazia să îşi pună entuziasmul în slujba binelui comunităţii, intervenind alături de colegii săi la stingerea unor incendii, ori la combaterea efectelor unor inundaţii sau înzăpeziri. Anul trecut, când a văzut anunţul referitor la “Salvator din pasiune”, Marian nu a stat deloc pe gânduri, depunându-şi rapid dosarul de candidat, iar vestea că a fost acceptat în program l-a bucurat nespus. “Dintotdeauna mi-a plăcut să fac ceva pentru a ajuta oamenii aflaţi în situaţii dificile. Cât am făcut voluntariat la SVSU Mircea Vodă, am participat la stingerea incendiilor, am fost la inundaţii şi oriunde mai era nevoie. Când am văzut un anunţ pe Facebook legat de programul acesta nou de voluntariat m-am gândit că, dacă mă înscriu, voi afla multe lucruri despre salvarea oamenilor, ca să pot acorda primul-ajutor în situaţii mai grave, cum ar fi accidente sau descarcerări. M-am înscris, am făcut 30 de ore curs de prim-ajutor, după care am dat exament teoretic şi practic. La proba practică, mi-a picat ceva mai deosebit: suport vital la sugari, dar m-am descurcat, am luat nota 7 şi, din aprilie 2017, am fost încadrat la Garda 2 Ianca, pe o ambulanţă de tip B2, într-un echipaj format din trei paramedici şi un voluntar. Eu sunt voluntarul şi am avut foarte multe de învăţat de la colegii mei paramedici. Sunt atent la ce fac ei, astfel încât, la următoarea intervenţie, să pot să fac şi eu la fel”, ne-a mărturisit Marian Radu.
Entuziastul voluntar a urmat cursurile fostului liceu agricol, actualul liceu “Nicolae Oncescu”, din oraşul Ianca, în perioada 1995 - 1998. Specializarea sa este mecanic utilaje grele - tractor, plug etc. Marian spune că, pe fondul crizei locurilor de muncă din mediul rural, în ultima perioadă nu prea a activat în domeniu. El lucrează acum ca agent la o firmă de pază, iar în timpul liber face voluntariat pe ambulanţa SMURD, de trei ori pe săptămână sau ori de câte ori este solicitat de colegii săi. Şi, chiar dacă până acum nu s-a întâlnit cu cazuri deosebite, ci doar cu situaţii banale, gen lipotimii sau tensiune arterială scăzută, Marian acumulează experienţă şi spune că, la ora actuală, ar fi în măsură să acorde singur primul ajutor unei victime, fără sprijinul colegilor săi paramedici. El ne-a descris paşii pe care i-ar avea de urmat într-o astfel de situaţie: “Mai întâi verific starea de conştienţă a pacientului, prin stimulii tactili şi verbali. Verific apoi şi eliberez, dacă este cazul, căile respiratorii. Apoi, 30 de compresii pe piept şi două puf-uri (respiraţie gură la gură n.n.). După aceste prime manevre, victima trebuie aşezată în poziţia laterală de siguranţă şi se apelează numărul de urgenţe 112”.
